Cine nu o cunoaste pe soprana Bianca Ionescu? Frumoasa, talentata, cu o voce aparte, lumineaza prin prezenta sa salile de opera din intreaga tara; renumele sau depasind de mult timp granitele Romaniei. Pentru mine, a fost o mare bucurie si un adevarat privilegiu sa o cunosc si sa purtam o discutie sincera in urma careia am descoperit pe langa artista minunata pe care o stiam de mult, un suflet sensibil, insetat de frumos si impatimit de muzica si arta. As dori sa-i multumesc inca o data pentru acest interviu si sa-i doresc in numele meu si al tuturor celor ce o cunosc si o iubesc, mult succes si cat mai multe realizari!
Mara Circiu: Cum ati descoperit pasiunea pentru muzica? Care sunt primele amintiri legate de inceputul carierei dvs. muzicale?
Bianca Ionescu: Pasiunea pentru muzica s-a nascut...spontan. Nu-mi amintesc decat ca tot ce era muzica americana ma fascina, pur si simplu. Primele amintiri sunt legate de corul de copii al operei romane in spectacolele “Cavalerul rozelor’’, “Cavaleria rusticana” si “Carmen’’.
Mara Circiu: Cine a fost mentorul dvs., d-na Bianca? Cine v-a inspirat?
Bianca Ionescu: Mentorul? Nu stiu...Mi-a placut mereu si acum dupa atatia ani Barbra Streisand. Ea mi-a fost fost model, inspiratie si idol...
Mara Circiu: Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ati primit legat de profesia dvs.?
Bianca Ionescu: Sfat? Dintre atatea sfaturi poate cel mai bun a fost sa zambesti cand canti, caci zambetul se simte in voce chiar si cand vorbesti la telefon.
Mara Circiu: Opera, opereta, Jazz, blues, cantece populare-ati abordat o multitudine de genuri lirice, va simtiti mai aproapiata sufleteste de vreunul dintre ele?
Bianca Ionescu: Sufleteste ma simt in egala masura atrasa atat de spectacolele gen “music-hall” cat si opereta .Ambele ma emotioneaza, ma implinesc si imi dau bucurie deplina. E ca o dragoste mare care umple totul in jur si nu mai e loc pentru altceva.
Mara Circiu: Care sunt satisfactiile profesionale ale unei soprane?
Bianca Ionescu: Daca soprana are sansa sa faca o cariera frumoasa, satisfactiile ei sunt legate de cat de mult evolueaza la fiecare spectacol: supletea glasului, gasirea de noi fatete ale rolului, mentinerea fizicului, multe, multe aspecte de felul asta...
Mara Circiu: Arta presupune pe langa talent, multa munca si adesea, sacrificii. Privind cariera dvs. in retrospectiva, ati sacrificat ceva? Exista un regret sau o parere de rau?
Bianca Ionescu: Avand sansa sa fac ceea ce-mi place si sa-mi si castig existenta din acest talent, pot spune ca nu am sacrificat nimic. In fond, cati se pot bucura de aceasta sansa? Regretul meu e legat de faptul ca nu am avut niciodata suficient timp sa fac atatea cate as fi vrut: sa ma ocup mai mult de fiul meu sau sa pot sa particip la cate auditii si castinguri se faceau cand eram mult mai tanara...Datorita regimului din trecut, am fost nevoita sa raman in tara, pasaportul fiindu-mi oprit pana la revolutie.
Mara Circiu: Cum se impaca statutul de vedeta cu cel de mama? Stiu ca fiul dvs. va mosteneste si este un foarte talentat tobosar; l-ati indreptat inspre o cariera muzicala de mic sau a fost dorinta lui sa faca muzica?
Bianca Ionescu: Ma straduiesc sa fiu o mama normala. Cred ca fiul meu intelege de multe ori de ce sunt plecata cand o alta mama ar trebui sa fie acasa. Dar si mie imi place sa gatesc, sa fac anumite treburi in gospodarie si chiar sa merg cu fiul meu la cate o ora de sport, fittness sau skate. Fiul meu Paul a decis absolut singur sa faca muzica. Ii place, se simte bine asa, e implinit numai daca studiaza, asculta multa muzica, canta la chitara, are voce buna, compune si cauta sa inteleaga de ce lucrurile sunt asa si nu altfel.
Mara Circiu: Talentul dvs. urias v-a dat posibilitatea sa colindati intreaga lume, stiu ca o perioada de timp ati locuit in Franta, cum v-ati adaptat vietii departe de casa? Ce v-a lipsit cel mai mult?
Bianca Ionescu: Departe de casa mi-au lipsit caldura si intimitatea caminului meu, bisericile ortodoxe, caldura oamenilor, prietenii si...cel mai important posibilitatea de a-mi face meseria.
Mara Circiu: Printre pasiunile dvs. se numara si pictura si pot spune ca sunteti o pictorita foarte talentata. Ce inseamna ptr dvs. lumea sevaletului?
Bianca Ionescu: Chiar de curand am terminat un tablou in ulei, o copie dupa “Tataroaica cu copil’’ al lui Toniza. E o bucurie mare pentru mine sa pot picta. Dumnezeu mi-a dat si acest dar si de cate ori am timp si pictez un subiect ales de mine, o fac cu o pasiune care nu ma lasa sa pun de-o parte pensula pana nu termin. E grozav! Un adevarat balsam pentru suflet!
Mara Circiu: Va consider o DIVA autentica, cum va impacati cu aceasta eticheta?
Bianca Ionescu: Niciodata nu am alaturat acest nume cu imaginea mea. Nu stiu de ce dar “diva’’, dupa mine nu ar trebui sa si gateasca, sa alerge la plata facturilor sau la cumparaturi cum mi se mai intampla uneori. E adevarat ca acum platesc mai mult facturi pe net, dar multe alte lucruri se cer facute cu alergatura. Oricum, alergatura face parte din viata mea.
Mara Circiu: Cateva ganduri adresate cititorilor nostri...
Bianca Ionescu: Va multumesc de invitatie! Dvs. si cititorilor dvs. va doresc o viata minunata, cu bucurii si sperante transformate in impliniri, prieteni buni, iubire si pace.
Mara Circiu: D-na Bianca, va multumesc pentru oportunitatea de a va cunoaste mai bine, va doresc mult succes in continuare, si cat mai multe spectacole de succes! Tuturor celor ce iubesc muzica de opera si opereta, va recomand sa accesati website-ul d-nei Bianca Ionescu pe adresa www.biancaionescu.ro