Doctrina despre Dumnezeu-Tatăl
I. Existenţa lui Dumnezeu
Am început acest studiu de Teologie sistematică deoarece cred că este important pentru Biserica Domnului în general cât şi pentru fiecare credincios în particular. Însuşi cuvântul teologie este compus din două cuvinte greceşti theos care înseamnă Dumnezeu şi logos care înseamnă cuvânt. Cu alte cuvinte a studia teologia înseamnă a studia doctrina despre Dumnezeu. Creştinismul are la bază Biblia, Noul şi Vechiul Testament care conţin două legăminte speciale pe care Dumnezeu le-a făcut cu omenirea. Primul legământ sau testament a fost făcut cu Israel pe muntele Sinai şi se baza pe respectarea strictă a Legii pe care Dumnezeu le-a dat-o prin Moise. Întrucât Israel păcătuia Dumnezeu a instituit sistemul preoţesc levitic prin care animale erau sacrificate, ca prin sângele acestora pe care preotul îl punea pe altar, păcatele oamenilor să fie iertate. Dumnezeu însă a decis să trimită în lume pe însuşi Fiul Său pentru ca să moară pe cruce şi-n felul acesta păcatele omenirii să fie iertate. Prin sângele Domnului Isus vărsat la Golgota, Dumnezeu a ratificat un nou legământ sau testament cu omenirea. Dacă după ratificarea primului testament mântuirea era condiţionată de păzirea legii şi era limitată numai poporului Israel, după ratificarea celui de al doilea testament mântuirea s-a propagat tuturor neamurilor.
Este important de a învăţa şi a înţelege doctrina despre Dumnezeu, deoarece am întâlnit predicatori care au învăţat pe oameni greşit, negând divinitatea şi pesonalitatea Duhului Sfânt. Este de ştiut faptul că noţiunea de Sfânta Treime nu se află niciunde în Biblie, şi totuşi a fost adoptată de părinţii bisericii primare în sinodul de la Niceea în anul 325. Am intrat în discuţie cu cineva şi acesta mi-a spus că creştinii de fapt cred în trei dumnezei, pe când el crede în unul singur-Allah. Am încercat să-i explic acestui om că de fapt şi creştinii cred într-un singur Dumnezeu, dar care se manifestă în trei persoane :
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În pregătirea acestui studiu m-am folosit de mulţi autori, oameni care toată viaţa şi-au dedicat-o studiind Biblia şi diferite tematici ale Bibliei, documentând cu pasaje scripturale atribuţiile fiecărei persoane din Sfânta Treime, dar unii dintre ei au admis că totuşi pentru om această tematică rămâne un mister care cred că va fi mai mult dezvăluit în veşnicie. Noi aflăm şi învăţăm despre Dumnezeu din Biblie, care deşi are circa 40 de autori diferiţi, toţi aceştia au scris această minunată carte spre folosul şi nevoia de mântuire a omului fiind călăuziţi de Duhul Sfânt. În 2 Tim. 3 : 16 citim : „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnzeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Argumente care atestă existenţa lui Dumnezeu.
Biblia deşi a fost scrisă de oameni cu diferite profesii, ca: profeţi, preoţi, păstori la oi, regi ca David sau Solomon, rabini adică învăţători ai legii lui Moise sau medici ca Luca, conţine revelaţia lui Dumnezeu către noi oamenii. Îmi aduc aminte de o întrebare pe care o puneau comuniştii : „Cine l-a creat pe Dumnezeu?” Oamenii care nu cred în existenţa lui Dumnezeu se numesc ateişti şi Biblia ne spune că există şi astfel de oameni : „Nebunul zice în inima lui : „Nu este Dumnezeu !”(Ps.14:1) Cei care cred în Dumnezeu se numesc theişti, însă există încă o categorie de oameni numiţi agnostici, care spun că nu ştiu dacă Dumnezeu există sau nu. Existenţa lui Dumnezeu a fost studiul multor filozofi.Cuvântul filozofie este compus din două cuvinte greceşti fileo care înseamnă dragoste şi sophia care însemnă înţelepciune. În 1 Cor : 1-22 citim : „Iudeii, intr-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune.” Diferiţi filozofi au pentru Dumnezeu diferite nume prin care caută să-l definească. Spre exemplu Socrate îl numeşte Daimon,adică un spirit benevolent, Platon- Bun, Aristotel- Prima Mişcare sau, Plotinus- One sau Unu, Spinoza- Cauza Sui, deci Cauza însăşi, Hegel - Spiritul absolut, Spencer-Unknowable adică De necunoscut. În Faptel Apostolilor cap. 17 aflăm despre cuvântarea apostolului Pavel în Atena. Ştim cu toţii că grecii ca de altfel toate celelalte popoare antice erau idolatre şi politeiste adică credeau în mai mulţi dumnezei, de aceea cei care l-au auzit pe Pavel vorbind despre Dumnezeul adevărat spuneau : „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.” Deoarece atenienii erau oameni dornici să cunoască mai mult despre Dumnezeul pe care-l predica Pavel l-au dus în Areopag, în piaţa oraşului pentru ca să obţină mai multe informaţii despre acest nou Dumnezeu. Şi Pavel le-a spus : „Bărbaţi Atenieni ! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la cari vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris : „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine ceace voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să-l caute pe Dumenzeu, şi să se silească să-l găsească bâjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştrii : „Sântem din neamul lui...”
Cu câţiva ani în urmă am luat un curs de Filozofie al religiei la Portland Community College. Pe toată perioda cursului am învăţat despre filozofi ateişti, filozofi agnostici precum şi despre filozofi creştini cum a fost Thomas Aquinas. El a fost călugăr dominican precum şi profesor de Teologie la Sorbona şi a scris două lucrări importante Suma Teologica şi Suma contra Gentile. A trăit între anii 1225-1274, deci numai 49 de ani şi este studiat în toate facultăţile de teologie. Thomas Aquinas a enunţat argumentul cosmologic al existenţei lui Dumnezeu care cuprinde cinci puncte.
Primul punct este cel al mişcării. Este evident că putem percepe cu simţurile noastre că în lume anumite lucruri sunt în mişcare. Mişcarea nu este altceva decât o reducere de la potenţial la actual. Dar este imposibil ca un lucru să fie în acelaşi timp mişcător şi mişcat. Orice lucru care este în mişcare trebuie să fie mişcat de altul, şi tot aşa mai departe fiecare lucru este pus în mişcare din nou de altul. Dacă toate lucrurile sunt puse astfel în mişcare de un alt lucru, aceasta nu poate merge la infinit deoarece în ultimă instanţă trebuie să existe prima mişcare, aşa cum un baston este pus în mişcare de o mână. În concluzie este necesară prima mişcare, şi aceasta a făcut-o nimeni altul decât Dumnezeu.
Al doilea punct este cel al cauzei şi efectului. În lumea lucrurilor sensibile există o ordine a cauzelor eficiente. Cauzele eficiente nu pot merge la infinit, pentru că toate cauzele eficiente merg într-o anumită ordine, prima cauză este intermediată care poate fi urmată de multe alte cauze , sau numai de una singură. Dar dacă eliminăm cauza trebuie să eliminăm şi efectul. De aceea dacă toate cauzele eficiente pot merge până la infinit, atunci prima cauză nu ar fi eficientă, nici un ultim efect, nici o cauză intermediată eficientă, ceea ce este fals. Deci trebuie să admitem că prima cauză eficientă este Dumnezeu.
VA URMA