NU VĂ TEMEȚI CĂ VI S-A NĂSCUT ASTĂZI MÂNTUITOR, CARE ESTE HRISTOS DOMNUL
de Preot Paroh Aurel Sas, de la Biserica Ortodoxă Română „ Sf. Simeon” din Westland, Detroit
„Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2, 10-11)
Niciun mesaj dătător de viață în aceste vremuri ale pandemiei morții nu poate fi mai puternic și încurajator către toate popoarele și către fiecare din noi, ca mesajul de la Milostivul Dumnezeu: „Nu vă temeți..., Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2, 10-11).
Așadar, să ascultăm de Dumnezeu și să înlăturăm frica din inimile noastre și ale semenilor, care la mulți a luat locul Credinței în Dumnezeu și aceasta este o tragedie a popoarelor și a fiecărei persoane în aceste vremuri ale virusului morții.
Așezând Credința în locul fricii în inimile noastre vom primi puterea de a îmbrățișa mesajul divin în strigăt de bucurie: „Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!".
După ce păstorii de la Betleemul Iudeii au primit mesajul de la îngerul Domnului: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2, 10-11) și semnul că: „Veţi găsi un Prunc înfăşat, culcat în iesle.” (Luca 2, 12), au zis între ei: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.” (Luca 2, 15).
„Şi, grăbindu-se (păstorii), au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc (Iisus), culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.” (Luca 2, 16-20)
Acesta a fost răspunsul păstorilor că, au lăsat turmele de oi și au plecat să-L vadă pe Pruncul Dumnezeiesc, IISUS și astfel s-au întors fericiți „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2, 16-20) despre Pruncul IISUS, ca Mântuitor din toate relele. Nașterea lui Hristos este un permanent azi.
Care trebuie să fie răspunsul nostru și al popoarelor? Plecarea la Staulul Bisericii și nu închiderea Bisericilor. Astfel, fericit va fi acela care la această Sărbătoare mare, auzind de Nașterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu pentru el, înlăturând frica de Covit-19, la Staulul Bisericii din satul sau orașul lui să-l vadă cu ochii credinței pe Pruncul IISUS, și așa întorcându-se la casa lui va slăvi și el fericit pe Dumnezeu, care i-a spulberat frica din inimă și i-a așezat credința și nădejdea în Dumnezeu.
Odată cu aceasta, cei care vor merge la Staulul Bisericii de Crăciun, vor înlătura frica din inima lor, vor așeza Credința în locul fricii și se vor alătura fericiți și ei Corului Ceresc care a cântat și cântă la fiecare Sărbătoare a Nașterii lui IISUS, din fiecare an: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Așa, își va lua ca apărare Credința și Rugăciunea nu masca și vaccinul, și va striga cuvintele Scripturii: „Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalm 26, 2)
Cele două ecouri ale evenimentul Nașterii lui IISUS ca Om în Betleem
Primul ecou divin al Nașterii Fiului lui Dumnezeu ca Om de la Duhul Sfânt din și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 35), a fost incendierea universului fizic cu vestea ca omenirea, să Nu se teamă pentru că i s-a născut un Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Iar al 2-lea ecou, a fost în universul Ceresc care a și răspuns prin Corul îngeresc care a cântat: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).
Nefericit va fi acela care nu va primi ecoul în inima lui a veștii că i s-a născut un Mântuitor, Care este Hristos Domnul, fiindcă îngerul nu va putea sta lângă ei obligatoriu și slava lui Dumnezeu în lumina vieții nu le va putea străluci, ca păstorilor de la Betleem, după descoperirea Scripturii, zicând: „Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor.” (Luca 2, 9)
Și nici Steaua magilor de la Răsărit nu le va putea răsări obligtoriu, care să-i călăuzească ca pe magii de la Răsărit, spre locul Nașterii Pruncului IISUS pentru izbăvirea lor de orice rău. Îngerul cu vestea Nașterii lui IISUS este trimis de Dumnezeu la toți și Steaua Nașterii lui IISUS răsare pentru toți, dar pot avea parte de aceste daruri divine de la Dumnezeu numai cei ce le primesc prin Credință în Dumnezeu, Care nu obligă pe nimeni.
Să primim, dar, în inimile noastre cu Credință și iubire ecoul clopotelor Bisericii și al Colindelor cu vestea Nașterii Mântuitorului IISUS HRISTOS pentru toți că, numai El este Singurul Mântuitor sub Cer de la Dumnezeu (Fapte 4, 12) de sub toate pandemiile păcatelor.
Steaua magilor de la Răsărit este călăuza popoarelor și a oamenilor care vor să o primească
„Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2, 1-2)
Steaua de la Răsărit, pe care a aprins-o Dumnezeu magilor, este ca să ne spună, că iubirea lui Dumnezeu în Sfântă Treime, a chemat la Ziua de Naștere a Fiului Său, IISUS HRISTOS ca Om în lume și neamurile, nu numai pe poporul Israel, în mijlocul căruia S-a născut Mesia, Hristos Iisus.
Așa să înțelegem că, Dumnezeu cheamă toate popoarele și Azi, și în toate vremurile istorice, la Ziua de Naștere a Fiului Său IISUS HRISTOS să sărbătorească, ca să renască spiritual și să ne dea vestea prin înger, zicând: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (Luca 2, 10-11)
La întrebările magilor de la Răsărit în Ierusalim, cu privire la locul unde S-a Născut regele Iudeilor, că au venit să se închine Lui, Scriptura descoperă zicând: „Și auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei 2, 3). Așa s-au tulburat, de două mii de ani, ca regele Irod mulți împărați, regi și conducători în istorie de vestea Nașterii lui IISUS HRISTOS, cum se tulbură și azi pentru că IISUS a adus Legile Morale ale vieții sănătoase pentru popoarele lumii și nu îngăduie legile imorale aprobate de conducători în popor, pentru că aduc boli și moarte.
Astfel, regele Irod tulburat, Scriptura prezintă ce a făcut, zicând: „Şi adunând (Irod) pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel” (Matei 2, 4-6) și pe toate popoarele lumii, pentru izbăvire din pandemiile necredinței și păcatelor.
În continuare, Scripturile prezintă, zicând: „Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei 2, 7-8).
Astfel magii, ascultând cele zise de regele Irod, „au plecat și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte” (Matei 2, 9-10) pentru că Steaua i-a călăuzit până la locul unde era Pruncul IISUS.
Scripturile descoperă mai departe că magii L-au găsit pe Pruncul IISUS într-o casă deja, unde înseamnă că au mers Maria mama Lui, cu Pruncul IISUS și cu bătrânul Iosif, din staulul unde a fost Născut și găsit de păstori: „Şi intrând (magii) în casă, au văzut pe Prunc (Iisus) împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 11), ca unui Împărat și Dumnezeu.
Dar falsitatea regelui Irod, că vrea să se închine și el Pruncului IISUS, Care S-a născut, a fost descoperită magilor de Dumnezeu în vis și așa nu s-au mai întors pe la regele Irod, după descoperirea Scripturii, zicând: „Iar (magii) luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor” (Matei 2, 12).
Așadar, frați creștini și buni români, și noi și toate popoarele dacă primim Steaua de la Răsărit, pe care Dumnezeu o aprinde și pentru noi la Crăciun, în mod deosebit, ne va călăuzi în viață pe căile cele bune, cât și pe toate popoarele care vor primi cu Credință Steaua magilor spre călăuzirea, iluminarea căilor vieții și eliberarea inclusiv de la virusul morții din aceste vremuri.
Criminalul rege Irod, văzând că magii nu s-au întors să îi spună unde L-au găsit pe Pruncul IISUS, Scriptura ne descoperă crimele făcute de Irod asupra copiilor ca să-L prindă pe Pruncul IISUS, zicând: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16). Sfânta Tradiție după analele istoriei menționează că Irod a ucis 14.000 mii de prunci!!!, pe care Biserica în cinstește în data de 29 Decembrie, în fiecare an.
Dar pe Pruncul IISUS nu L-a găsit Irod să-L omoare, pentru că: „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul (Iisus) şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu" (Matei 2, 13-15).
Să reflectăm la greutățile Maicii Domnului, ca o tânără ce era atunci și la bătrânul Iosif, care au trebuit să fugă în Egipt din fața criminalului rege Irod pentru salvarea vieții Pruncului IISUS, ca să poată mântui omenirea de sub moartea păcatelor. Moartea regelui Irod a fost cumplită că nici cărnurile animalelor ce le puneau pe corpul lui, nu putea lua viermii care îl mâncau, adeverindu-se Scriptura care zice că: „Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi” (Psalm 33, 20).
Darul lui Dumnezeu pentru popoare și darul omului pentru Dumnezeu
Darul lui Dumnezeu pentru toate popoarele, ca să le scape de sub moartea păcatelor, este Fiului Său IISUS HRISTOS, Care S-a născut din Pururea Fecioara Maria prin zămislire de la Duhul Sfânt, după descoperirea Scripturii care zice: „Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).
Iar acest dar divin de la Dumnezeu se poate primi de fiecare popor și persoană în parte prin Credință în Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca Mântuitor al omenirii și dar al iubirii lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, este descoperit de Domnul zicând: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Astfel, stimate cititor și cititoare, dacă vrem să nu pierim este atât de clar, din Scriptura de mai sus, că trebuie să primim, dar nu obligatoriu ci din iubire și credință pe Fiul lui Dumnezeu IISUS HRISTOS, ca dar divin ca să ne mântuim de diavol, de păcat, de moarte și de pandemia din aceste vremuri istorice.
Așadar, stimate cititorule și cititoare, eu doresc să îți răspund că eu L-am primit și Îl primesc pe Fiul lui Dumnezeu, ca dar Dumnezeiesc, după cuvintele Domnului: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Darul omului pentru Dumnezeu
Darul omului către Dumnezeu nu poate fi decât inima omului, dăruită lui Dumnezeu din iubirea de Dumnezeu (Matei 22, 37-39), din libertatea noastră și nu obligatoriu și cu credință, pentru ca astfel crezând în Fiul lui Dumnezeu ca dar divin și Mântuitor să nu pierim ci să avem viață, și încă veșnică, în numele Lui (Ioan 3,16).
Inima omului ca dar către Dumnezeu o descoperă Scriptura, zicând: „Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalm 50, 18). Inima pentru că în ea se plămădește toate viața omului și cu cele bune și cu cele rele, după cuvintele Domnului, zicând: „Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Iată ce spurcată și plină de ucideri poate ajunge inima omului dacă nu este dăruită lui Dumnezeu care i-a dat-o omului.
Dar inima omului, odată ce e dăruită lui Dumnezeu, devine izvor de toate cele bune, templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 19) în revelarea Scripturii: „Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire” (1 Timotei 1, 5-6) și făptuire de rău spre pieirea lui.
Dăruirea inimii din partea omului ca dar lui Dumnezeu, inima aceluia va ajunge curățită de toate faptele satanice și se vor împlini cuvintele lui IISUS: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 21). Dacă credem, dar, căci comoara noastră este Dumnezeu, înseamnă că la El va inima noastră, iar dacă inima este la lucrurile deșarte ale acestei lumi și vieți, acolo va fi și inima omului spre pieirea lui.
Tragedia multora din popoarele de azi, este că inima lor s-a învârtoșat după cum Domnul descoperă zicând: „Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei” (Matei 13, 15).
Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, este Cel prin Care lumea s-a făcut (Ioan 1, 3) și astfel când S-a născut ca Om în ieslea din Betleemul Iudeii: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi (oamenii) nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 11-12).
Ce revelație mare, să aflăm că, cei care Îl primim prin Credință în inimile noastre pe Fiul lui Dumnezeu, IISUS Hristos, care S-a născut în Betleem, ne mai dă darul și puterea de a ne face „fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 3, 12).
Stimate cititorule și cititoare să nu ne gândim prea mult ca să nu fie prea târziu să-L primim pe Pruncul Iisus, după Colinde, ca Dar divin în inimile noastre, ca astfel să devenim fii ai lui Dumnezeu, dăruindu-ne și noi inimile ca dar lui Dumnezeu. Așa nimic nu ne va putea sminti și rătăci, după cuvintele Domnului IISUS, zicând: „La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei 19, 26).
Dumnezeu este cu noi, dar să fim și noi cu Dumnezeu
„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23). Așa vestea Dumnezeu omenirii prin prorocul Isaia, despre Fecioara Maria care va zămisli în pântece de la Duhul Sfânt, pe Fiul Său (Luca 1, 35), „şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” ( Matei 1, 23).
Deci, Pruncul IISUS, Care S-a născut în Betleem, se mai cheamă și – Emanuel – „care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Așadar, Când S-a Născut Fiul lui Dumnezeu ca Om, a venit Dumnezeu să fie cu noi oamenii ca să ne mântuiască de toate pandemiile necredinței și păcatelor, prin a ne întoarce la El cu lacrimii de pocăință.
Așa ne dă puterea să devenim fii ai lui Dumnezeu, înfiați prin harul divin și astfel nimic nu ne va putea sta împotrivă pentru că la „Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Matei 19, 26), pentru că Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, ne-a mai asigurat, zicând: „iată Eu (Iisus) cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20), în chip nevăzut și după ce S-a Înălțat la Ceruri.
Așadar, dacă vrem ca Dumnezeu să fie cu noi, trebuie și noi să fim cu Dumnezeu; dacă vrem ca Dumnezeu să umble cu noi, trebuie și noi să umblăm cu Dumnezeu prin credință și iubirea de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-39) în faptele bune.
Astfel din inimile noastre vor rodi roadele Duhului Sfânt, după descoperirea Scripturilor care zic: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Galateni 5, 22-23), și „aşa pururea vom fi cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4, 17).
Prin urmare, să sărbătorim la Crăciun nu venirea lui „Moș Crăciun” cu daruri materiale, ci Nașterea Pruncului IISUS și primirea Nașterii lui IISUS și în inimile noastre ca să ne renască la o viață nouă după voia lui Dumnezeu.
Adevăr care este cu putință dacă primim ca dar de la Dumnezeu pe Fiul Său IISUS, și îi dăm și noi ca dar inimile noastre lui Dumnezeu. Așa Anul Nou ne va fi un An sub acoperirea și umblarea cu Dumnezeu prin credință, cât și anii ce vor urma prin providența divină.
Și primind Credința în inimile noastre în locul fricii, ne vom putea întâmpina în strigăt de bucurie: „Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!". Amin