Interviul dat publicației RomanianTimes de Preotul pensionar Mircea Leb, pentru întâia oară în America
N.C. Vă mulțumim pentru disponibilitatea acordării interviului pentru publicația RomanianTimes. Vă rugăm să vă prezentați și să ne spuneți câte ceva despre dumneavoastră și familia dumneavoastră.
M.L. Sunt onorat să fiu intervievat de publicația d-voastră și vă mulțumesc pentru ocazia oferită!
Mă numesc Mircea Leb, născut la Mihăileni, jud. Sibiu din părinții Ioan și Minerva, oameni credincioși, harnici și cinstiți de la care am primit cei șapte ani de-acasă. După terminarea claselor primare I-IV, părinții s-au mutat la Mediaș-Sibiu unde au construit o casă. Acolo mi-am continuat studiile eu cu cei doi frați și o soră, eu fiind primul născut iar sora mea al patrulea copil. După absolvirea a opt clase primare am urmat la Cluj cinci ani la Seminarul Teologic Ortodox apoi studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu.
În 1973 m-am căsătorit Aurelia, născută Stănilă, din localitatea Boarta, jud. Sibiu.
Avem doi băieți și o fată, căsătorită cu preotul Gabriel Agoston, parohul Bisericii “Sf. Maria”- Portland.
La începutul carierei mele, am fost numit preot pe seama parohiei Ghijasa de Sus, Protopopiatul Agnita, jud. Sibiu unde am desfășurat o activitate rodnică timp de 13 ani reînviind multe tradiții vechi pierdute în negura timpului. Au urmat apoi 30 de ani de activitate intensă la parohia “Sf. Adormire” din Săcele, jud. Brașov de unde m-am și pensionat în 2018.
Pot să spun că avem o tradiție frumoasă în familia noastră care ne leagă de biserică. Bunicul din partea tatălui și fratele tatălui meu au fost cântăreți la strană iar străbunicii mei, Pavel Vlad și Pavel Lebu au fost preoți cu studii la Blaj. Fratele meu, Vasile Leb a fost decan la Facultatea de Teologie din cadrul Universității Babeș Bolyai - Cluj iar acum e profesor la catedra de Istorie Bisericească Universală în cadrul aceleiași universități și predă și în München. Celălalt frate Florin și sora Didina activează ca și contabili la Agnita și Mediaș.
N.C. Am înțeles că sunteți pentru prima dată pe pământul american. Cu ce ocazie ați venit?
M.L. La invitația ginerelui nostru preotul Gabriel Agoston și a soției lui Simona, fiica noastră, am ajuns și în America pentru întâia oară, bucurându-ne să ne revedem din nou împreună cu ei și cu nepoții noștri Tudor și Mihai. Deși călătoria de la București la Paris și apoi la Portland a fost foarte lungă totuși a fost plăcută iar bucuria revederii cu cei dragi și mai plăcută.
N.C. Ce v-a impresionat călătorind prin America?
M.L. În Statele Unite am fost impresionat de amabilitatea americanilor, de felul lor de a fi.
Toți îți zâmbesc, toți sunt gata să te îndrume, să te ajute, să te protejeze. Aceasta denotă bună creștere și impune respect și dorința de a fi la fel de binevoitor ca ei. M-au impresionat de asemenea autostrăzile cu 3-4 benzi și faptul că toate străzile sunt asfaltate și iluminate.
Modul de a conduce este încă un subiect pe care merită să îl amintesc. Nu încurcă nimeni pe nimeni, se îngăduie unii pe alții fără nervi și cu amabilitate, se respectă legile cu strictețe și nimeni nu gonește aiurea.
Un alt lucru care ține de cultură și de civilizație este curățenia orașului. Nimeni nu aruncă nimic pe jos, totul e curat și în bună rânduială, lucru care aș dori să se întâmple și la noi.
Civilizația și dezvoltarea țin de faptul că beneficiem de multe bunuri și servicii. A le folosi corect ține de cultură. Ne-am bucurat că momentul venirii noastre a coincis cu Crăciunul ceea ce a făcut ca întreg Portlandul să fie inundat de milioane de beculețe strălucind în toate culorile. Simți cu adevărat atmosfera de sărbătoare.
La sărbătoarea Centenarului Marii Uniri am fost plăcut impresionat de patriotismul celor de acolo.
Am fost cu colindatul la mai multe case unde am fost primiți cu căldură și am cântat colindele strămoșești ca pe acasă. Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că familiile tinere care au fost cu noi la colindat au venit împreună cu copiii lor, unii chiar foarte mici. Aceasta dovedește o strânsă legătură între ei și un exemplu frumos dat celor mici care nu va fi uitat niciodată.
La Biserica Sf. Maria unde am slujit m-am simțit înconjurat cu dragoste de întreaga comunitate de parcă aș fi fost de-al lor.
N.C. Ce nu v-a plăcut în America?
M.L. Dacă stau bine să mă gândesc cred că nu mi-au plăcut distanțele foarte mari pe care trebuie să le parcurgi pentru a ajunge unde dorești; dar odată ajunși la destinație întâlnirea cu oameni deosebiți și cu locuri pitorești depășește așteptările și aduce bucurie în suflete.
N.C. Trăind toată viața în România și putând face o comparație bazată pe experiența acumulata într-o viață de om, ce nevoi stringente considerați că are nevoie țara noastră în aceste zile?
M.L. Făcând o analiză a vieții dusă în România cred că pentru români e nevoie de o întoarcere la normalitate. Aceasta înseamnă să respecți pe fiecare om și să-i respecți proprietatea și demnitatea.
O țară se ridică prin muncă cinstită și corectă și întâi de toate prin cultură. Generațiile viitoare au o mare nevoie de cultură și de dragoste față de pământul patriei, de obiceiurile strămoșești și de tot ce ne definește ca popor.
Să fim mândri că suntem români chiar dacă locuim pe alte meleaguri.
Țara din sufletul românului nimic nu o poate scoate. Dragostea de țară o ai în ființa ta, ori vrei ori nu vrei.
Păcat că acum încet-încet se înstrăinează pământuri și păduri după ce industria românească a dispărut. Nădăjduim că țara noastră va reînvia atunci când vom fi vrednici.
N.C. Atât noi românii din America cat și alte locuri din Diasporă ajutăm pe multe planuri țara de unde ne tragem. Ce considerați că ar trebui să facem mai mult pentru România?
M.L. Știm că foarte mulți români din America și din Diaspora se implică în ridicarea României la un nivel de civilizație și cultură dorit de mulți. Depinde de noi dacă vrem aceasta.
Mulțumim tuturor celor care ne oferă ajutorul, dar trebuie să fim conștienți că în primul rând noi trebuie să punem osul la treabă. Cred că fiecare român ar trebui să-și facă un pașaport și să călătorească în lume măcar odată. Cu siguranță ar avea multe de învățat.
N.C. Vă rugăm să adresați un mesaj cititorilor revistei RomanianTimes. Vă mulțumesc.
M.L. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am văzut atâtea lucruri frumoase prin locurile prin care am trecut. M-am îmbogățit sufletește și aceasta parcă mă face mai bun, mai deschis către aproapele meu. Le mulțumesc tuturor celor care m-au făcut să simt America ca o a doua casă.
În mod deosebit mulțumesc redacției și cititorilor revistei RomanianTimes, celor care au primit aceste rânduri în această publicație și căreia îi doresc viață lungă și prosperă pentru informarea și culturalizarea românilor de pretutindeni.
Pr. Mircea Leb - Săcele - Brașov