Israel și Răpirea Bisericii
Trăim vremuri interesante din punct de vedere escatologic. Viteza de deplasare a informațiilor reale, imaginare și false efectiv, distrage atenția de la concentrarea pe realitate. Materialele, în sumar, transmise la această rubrică le găsiți detaliate în scris și înregistrate răsfoind cartea electronică găsită accesând pe orice motor de căutare pe internet: „Semne ale vremurilor” în portalul Romanian Times ori accesând: https://romaniantimes.com/2022/semne/
Acum când scriu acest rânduri cartea a fost accesată de 96,569 de persoane. În prezentarea evenimentelor categorisite ca și Semne ale Vremurilor un loc aparte îl are Israel ca teritoriu și popor. Nu mă voi repeta, dar menționez câteva aspecte: poporul palestinian nu acceptă soluția a două state în vederea păcii. Ura împotriva poporului Israel este generată de Diavol și a avut loc de la Avraam evreul încoace intensificând-se tot mai mult în vremurile ce le trăim. Biserica nu a luat locul lui Israel în planul Domnului Dumnezeu. Ar fi și altele, dar aici sunt doar câteva.
Cartea Apocalipsa menționează evenimente ale vremurilor din urmă în mod secvențial, iar capitolul 12 al cărții prezintă o sumarizare a unor evenimente legate de Israel. „Cine citește să înțeleagă”. Israelul, însemnat printr-o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap dă naștere unui copil de parte bărbătească, care, de la naștere este atacat de diavol însemnat printr-un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
Copilul de parte bărbătească este Cel ce are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Înainte de această cârmuire El, care nu e altcineva decât Domnul Isus a fost răpit la Dumnezeu la scaunul Lui de domnie urmând a fi relatate evenimente ce se vor petrece în și cu poporul Israel. Voi veni cu amănunte, în cartea mai sus menționată, dar în materialul prezent, vreau să scot în relief un subiect foarte mult comentat intitulat „Răpirea”. Vin unii și afirmă că acest cuvânt nu este menționat pe paginile Sfintelor Scripturi și ca atare nu prezintă nici un interes în a-l studia, ceea ce nu este adevărat.
Iată alte câteva locuri pe paginile Sfintelor Scripturi unde ne motivează a crede că „Răpirea” este o realitate. Mulți oameni consideră că ideea unei răpiri, a unei mutări, smulgeri de oameni de pe pământ la cer fără a gusta moartea, este foarte greu de acceptat. Pentru aceștia pare prea ciudat și prea bizar pentru a fi adevărat. „La urma urmei”, spun ei, „niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva!” Dar asta de fapt nu este adevărat.
Vechiul Testament menționează cel puțin două Răpiri:
Răpirea lui Enoh
Prima este răpirea lui Enoh. Prima dintre aceste răpiri a implicat un bărbat pe nume Enoh, care a trăit înainte de potopul lui Noe. Găsim relatarea în prima carte, Geneza, la capitolul cinci. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. (Gen. 5:24)
Enoh a umblat cu Dumnezeu timp de 300 de ani în timpul unei perioade întunecate a corupției spirituale, înainte de potop. Domnul Dumnezeu l-a luat direct în cer fără să moară. Pentru a ne asigura că nu a existat nicio înțelegere greșită cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu Enoh, Evrei 11:5 confirmă răpirea lui Enoh la cer, spunând: Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Enoh este un exemplu puternic al importanței de a umbla cu Dumnezeu în zile grele, precum cele dinaintea potopului. Rețineți că Răpirea lui Enoh servește și ca o ilustrare foarte grafică, bruscă, a răpirii. Era acolo, apoi, o clipă mai târziu, nu a putut fi găsit.
Răpirea lui Ilie
A doua Răpire din Scriptură este Răpirea lui Ilie din cartea a doua a Împăraților: Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. …un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. (2 Împărați 2:1, 11)
Ilie și Elisei erau împreună, și, deodată, Ilie a fost ridicat de pe pământ la cer, dintr-o dată fără a mai avea ocazia să-i mai spună ceva lui Elisei. Tot ce putea face Elisei a fost să privească cu uimire.
Cei doi pământeni, Enoh și Ilie, sunt două persoane care au trăit în perioada Vechiului Testament și nu au gustat moartea fizică, și de aceea se crede că ei vor fi cei doi martori din Apocalipsa 11, care după misiunea ce o vor avea vor fi omorâți gustând astfel moarte fizică.
A doua parte a Sfintelor Scripturi Noul Testament menționează mai multe locuri ale fenomenului de ridicare de pe pământ a unor oameni, numite, în mod direct, Răpiri:
Răpirea lui Filip
Evanghelistul Filip era în deșert și a întâlnit un famen etiopian care citea cartea profetului Isaia la capitolul 53. Filip trimis de Duhul îl conduce pe famen la Christos, iar în Fapte 8:39-40, după ce îl boteză pe famen, avem relatarea: Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.
Evaghelistul Filip este ridicat și dus la 20 de mile depărtare într-un alt loc, până la Azot. Nu ni se spune că Filip a fost răpit la cer, dar a fost răpit, ridicat și mutat în alt loc.
Răpirea lui Pavel
Răpirea lui Pavel este una dintre cele mai incredibile experiențe umane relatate pe paginile Sfintelor Scripturi. Experiența Răpirii este mărturisită de însăși apostolul Pavel: Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. (2 Corinteni 12:2-4)
Deci, de două ori aici, Pavel spune că a fost „răpit”. El a explicat că a fost răpit în rai. De reținut că Domnul Isus i-a spus tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). Totodată, în Apocalipsa 2:7, când Domnul Isus le-a promis biruitorilor Bisericii din Efes: “Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Experiența Răpirii lui, probabil, l-a motivat să vorbească și să scrie despre Răpirea Bisericii. El a experimentat o răpire și a auzit lucruri pe care le spunea că nu erau permise unui om să le vorbească.
Răpirea Domnului Isus
Răpirea Domnului Isus este cunoscută în Noul Testament ca și Înălțarea Lui la Cer menționată în Faptele Apostolilor 1:9-11: După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Răpirea lui Ioan
Ioan, Apostolul, exilat pe insula Patmos, departe de orice civilizație, prin anii 96 AD, i-a fost descoperite prorocii pentru cele șapte biserici din Asia Mica, la care le scrie fiecăruia cîte o scrisoare, prezentate în capitolele 2 și 3 ale cărții Apocalipsa. Capitolul 4 Ioan a scris: După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: "Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!" Numaidecât am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. (Apocalipsa 4:1-2)
Relatările cărții Apocalipsa sunt scrise de Ioan după ce a fost răpit în Duhul.
Răpirea Bisericii
Din relatările scripturale a unor răpiri ca evenimente reale, nu simbolice, suntem motivați să credem că și Răpirea Bisericii va fi reală și nu un eveniment simbolic.
În al doilea rând, Răpirea Bisericii va implica un transfer fizic al oamenilor dintr-un loc în altul, și anume, de pe pământ în cer. Singura răpire, din cele prezentate, care nu a implicat un transfer de pe pământ în cer a fost răpirea lui Filip, dar, a fost o mutare dintr-un loc în altul.
Ca orice Răpire din Scripturi și Răpirea Bisericii se va întâmpla brusc și instantaneu. Enoh era acolo, și a dispărut. Ilie era cu Elisei și a dispărut. Domnul Isus era cu ucenicii și a dispărut. La Răpirea Bisericii vor dispare cei ce aparțin Bisericii lui Christos Domnul. Apostolul Pavel menționează că la Răpirea Bisericii toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. (1 Corinteni 15: 51,52). … însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Christos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:16,17). Conform relatărilor din cartea Apocalipsa, Răpirea Bisericii va avea loc înaintea Necazului Unic din Istoria Lumii. Detalii le găsiți în cartea sus menționată.
Ești tu gata? Dacă vrei să fii gata de răpire și să mergi în rai, trebuie să te naști din nou (Ioan 3:3). Dumnezeu te iubește, recunoaște în mod sincer că ești un păcătos; crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară, fără păcat, care a murit pentru păcatele tale, a fost îngropat și înviat din morți; cere-L să-ți ierte păcatele, să te curețe, să intri în inima ta ca Domn și Mântuitor al tău; apoi spune cuiva că ai făcut asta. Domnul să te ajute la aceasta. Amin!