Nimeni nu este răspunzător pentru greşelile sau crimele părinţilor săi, fraţilor sau surorilor sale, ori ale prietenilor săi, ori chiar, şi cu atît mai mult, ale poporului său – decît dacă nu le recunoaşte şi nu le condamnă luptînd împotriva repetării lor.

Sau, altfel spus, decît dacă şi le asumă sau le perpetuează existenţa, conştient, prin implicare directă sau indirectă. 

„…aştept şoimul meu 

sub un petic de azur. 

Uite-l !  Iată – zbor…“

 

 

 

 

 

 

(Din volumul THEOPHIL MAGUS – CONFESIUNI 2004-2006 // Editura “Universal Dalsi”, Bucuresti 2007)