Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: "Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui." 1 SAMUEL 1:10-11
INTRODUCERE
Cartea întâia a lui Samuel începe cu două feluri de “strigări”:
· O femeie credincioasă strigă către Dumnezeu pentru un copil și
· Poporul evreu striga să aibă un rege ,,ca toate popoarele”.
Spiritualitatea poporului Israel înainte de nașterea lui Samuel era la un nivel scăzut. Sfânta Scriptură ne descrie care era situația acolo în termeni alarmanți: “ fiecare făcea ce-i plăcea” (Jud. 21:25). Chiar instituția preoției ajunsese într-o mare decădere, și aceasta este bine ilustrată de fiii lui Eli (1 Sam. 2:22). Chiar mai mult decât atât, întreaga națiune a respins conducerea (teocratică) lui Dumnezeu și vroiau să-și aleagă un rege peste ei (1 Sam. 8:7).
În această conjunctură sumbră pentru viitorul națiunii alese a lui Dumnezeu, o femeie credincioasă “strigă” la Dumnezeu pentru un copil de partea bărbătească. Și Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, dăruindu-i un copil,“bărbat” de nădejde pentru viitorul poporului Israel. Copilul cerut de Ana, a ajuns să devină judecător, preot și profet al lui Iehova(1 Sam. 2:8-10).
CADRUL RELIGIOS
• Naţiunea lui Israel era la un nivel religios foarte jos.
• Chivotul nu era adus în Cortul lui (1 Sam.4:3-7:2).
• Se practica idolatria.
• Judecătorii nu erau corecţi (1 Sam 8:2-3).
• Nu exista un conducător unic recunoscut (fiecare făcea ce vroia).
• Chiar preoţii erau corupţi (1 Sam. 2:12-17).
ȘILO. Șilo a fost centrul religios a lui Israel de mai bine de 350 de ani. Silo a fost așezat pe ,,Drumul Patriarhilor”, la nord de Betel și la sud de Lebonah" (Judecători 21:19) la 15 mile nord de Rama. Astăzi este numit “Seilun”, o întindere de ruine la 8 mile nord de Bethel. Descoperiri recente au scos la ivială că locul unde era cândva Cortul/Templul are proprietăți acustice formidabile. Așa se explică buna comunicare a preoților cu poporul pe înălțimea aceea. Iosua a așezat Cortul Întâlnirii la Șilo (Iosua 18:1). Și a continuat să fie centru de închinare pe întreaga perioadă a judecătorilor (Jud. 18:31).
Pe timpul lui Eli și a fiilor săi, cortul se pare că a fost înlocuit cu structură de zidărie, un fel de “Templu” hekal), cu ușă și prag (1 Sam 1:9). Legea cerea ca fiecare adult de parte bărbătească să meargă la Cortul Întâlnirii la fiecare din cele trei mari sărbători (Exod 23:14-17). (se crede că mențiunea din cap. 1 a avut loc la sărbătoarea Corturilor: Levetic 23:43)
CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC - SCENA POLITICĂ INTERNAȚIONALĂ
Pe plan local, vecinii dinspre Marea Mare (Mediteraniană), filistenii deveneau o forţă din ce în ce mai mare, din cauza armamentului militar de influenţă sau provenienţă grecească. Filistenii erau imigranţi din clasa aristocratică militară a insulei Creta (“ca şi Filisteni din Caftor“ Amos 9:7, Ieremia 47:4.). Doar câțiva filisteni erau în țară pe vremea lui Avraam, dar au devenit o forță de temut după ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și asezarea lor în Țara Promisă.
NAȘTEREA ȘI COPILĂRIA LUI SAMUEL
TATA LUI SAMUEL: Elcana era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Zuph.
Elcana a avut două soții: Ana (har) - care era stearpă; și Penina (perla) care avea copii ( Deut. 21:15)
Elcana a fost descendent (prin spita de neam) direct din Levi (1 Cronici 20-28; 6:33-38) mai exact din familia Kohatiților, cea mai onorabilă casă din tribul Levi) așa cum apare în 1 Cronici 6:33-34 dar, Efraimit prin rezidență (Gen16 și 30).
Elcana în mod regulat mergea la Silo de sărbatori, aducând cu el cele două soții și copii lor.
ANA-MAMA LUI SAMUEL
Ana nu avea copii și s-a rugat Domnului (1:9-18). I-a făcut juruință Domnului că dacă îi va da un copil de parte bărbătească, îl va închina Domnului ca nazireu (Num 6:1-8).
Ana se trăgea din Cohat. Cohat a fost al doilea fiu a lui Levi. Cohatiții formau una din cele trei diviziuni ale tribului Levi (Gersoniții și Merariții -Numeri 3:17).
Locul lor era în partea de sud a Cortului (Numeri 3:29), 8,600 la număr.
Slujba lor era să îngrijească de chivot, mase, candelabru, altare, și vasele din Sanctuar (Num. 3:31).
ANA A FOST MOTIVATĂ DE CREDINȚA ÎN DUMNEZEUL LUI ISRAEL
A. Credința ei a fost personală. Nu s-a bazat pe credința părinților sau a strămoșilor săi (v. 10-11; 2:1-10). Dar a cunoscut Cuvântul care recomanda să aducă cererile ei la Tatăl ceresc. El (Dumnezeu) ne invită să aducem problemele noastre în față Sa - Psalmul 50:15 și El va răspunde (Psalmul 91: 14-16)
B. Credința ei a fost practică. O credință autentică e una care lucrează, una care mută munții – (v. 10-18). Și credința ei a determinat pe Dumnezeu să o asculte întocmai.
C. Credința ei a fost profundă, nicidecum una de suprafață, superficială. Doar o credința profundă conduce la acțiuni care, teoretic, nu aveau nici un sort de izbândă – (v. 11, 20-23) –
CARACTERISTICILE RUGĂCIUNII ANEI
1. Prudența: s-a rugat în sine însăși. Știa că Dumnezeu o aude oricum. Nu s-a rugat ca fariseul să-l vadă și să-l audă cât mai mulți posibil (Luca 22:44). Ana nu a droit să impresioneze pe nimeni altul decât pe Dumnezeu.
2. Postura: umilă, smerită. Cum altfel putea această femeie stearpă să stea în fața unui Dumnezu Atotputernic și care a îngăduit ca până la acea dată Ana să nu aibă copii pe care și i-a dorit așa de mult?
3. Pasiune - sinceritate: Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea! Numai un suflet pasionat de ceea ce dorea de la Domnul putea să facă ce a făcut Ana: "domnul meu, eu sînt o femeie care suferă în inima ei - ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului." (v. 15). (Iacov 5:16). Ea a spus cu toată sinceritatea ce o durea, de ce ducea lipsă și dorința ei arzătoare… A fost o rugăciune izvorâtă din profundă durere.
4. Persistența în rugăciune. A continuat să se roage, chiar dacă pentru mulți ani nu primise nici un răspuns (v. 12). Ana s-a rugat nu o data, ci probabil de mii de ori… Faptul că a fost perseverentă în rugăciune nu cred că a fost disperată. Un copil a lui Dumnezeu nu ajunge la disperare niciodată…Dimpotrivă, Ana a fost confidentă că va primi răspuns favorabil într-o zi (I Samuel 1:17-18)
5. Cerere directă-specifică: "un copil de parte bărbătească, "(v. 11). Ea nu a cerut lucruri generale, că poate printre ele să primească și ceea ce a cerut de atâta timp,un copil. Rugăciunea Anei a fost directă. Ea s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea un fiu. Ea nu s-a rugat pentru un fiu frumos, sau un fiu inteligent, ci pentru un fiu pe care să-L dea înapoi Domnului.
6. Rugăciune în beneficiul altuia - îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui - nu una egoistă (v. 11). Și așa s-a întâmplat, Samuel ajunge să fie dedicat Domnului pentru toată viața sa.
7. Profundă – o adevărată închinare și adorare plăcută Domnului: Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul…
Ana a apelat la harul lui Dumnezeu. Ea nu s-a plâns lui Dumnezeu. Ea nu a spus lui Dumnezeu, "Nu e corect! Eu sunt o soție bună. De ce i-ai dat copii Penninei și mie nu mi-ai dat?
Ana nu i-a poruncit lui Dumnezeu ce să-I dea, ci L-a implorat, a apelat la harul nespus de mare al Tatălui ceresc. Anei nu i-a trecut prin gând să spună lui Dumnezeu că i-ar datora un fiu. Nu, nicidecum nu, că Ana știa foarte bine că Dumnezeu nu ne datorează nimic, absolut nimic. În schimb noi îi datorăm totul.
Încurajarea profetului Eli: Eli a luat din nou cuvîntul, şi a zis: "Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!"
Triumful - răspunsul la rugăciunea Anei
Cînd i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), "căci" a zis ea, "de la Domnul l-am cerut."
Dumnezeu în chip miraculous, cu puteri supranaurale i-a dat Anei ceea ce a cerut: un fiu de parte bărbătească, în ciuda sterilitații Anei, peste durerea unei soții, peste persecuția Penninei. (1 Samuel 2:1)…
Nașterea miraculoasă a lui Samuel este un bun exemplu prin care să putem învăța ce mari și extraordinare minuni poate face Dumnezeu prin rugăciune. Pacea ce vine în urma rugăciunii (v. 18).
LOCUL DE NAȘTERE
Ramathaim-zophim a fost locul de naștere a lui Samuel (apare doar aici în Biblie).
Inițial, numit Ramah, iar mai târziu Ramathaim (două înălțimi). Identificat cu Arimatea (Josepfus) sau cu modernul Ramalah de astăzi, capitala administrativă a Palestinei.
A fost locul de naștere a lui Samuel (v 19-20), a fost reședința sa (7:17), și locul de îngropare (25:1).
ACTIUNI ALE ANEI DUPĂ NAȘTEREA LUI SAMUEL
Ana a crescut copilul la domiciliu cât timp l-a alăptat. În această perioadă, nici măcar nu mergea până la Cortul Întâlnirii la sărbătoririle anuale. În schimb Ana s-a dedicat pregătirii lui Samuel pentru ceea ce va fi în viață. Mă întreb cât de des ea i-a spus că el a fost un răspuns la rugăciune și, ca atare, dedicat Domnului.
După nașterea și înțercarea lui Samuel, Ana și-a ținut promisiunea și a dus copilul la Cortul din Silo și l-a încredințat Domnului și lui Eli: "Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului.
Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam.
De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului." …
1. Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului…
2. A numit copilul Samuel: “Dumnezeu a ascultat”
3. A crescut copilul până la vârsta de trei ani (v. 23)
4. A pregătit copilul pentru slujbă
5. L-a predat Domnului complet și pentru totdeauna… toată viaţa lui să fie dat Domnului
Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba Domnului, înaintea preotului Eli.
Ana și-a ținut promisiunea și a recunoscut harul lui Dumnezeu, împlinit în scopul pentru care s-a rugat. Ana dintr-o femeie stearpă, disprețuită, a ajuns să fie o binecuvântare pentru întreaga națiune a lui Israel. Băiatul ei (primul, cel născut în chip miraculous) a ajuns să aibă o influență pozitivă în poporul Domnului.
În fiecare an, Ana mergea la Cortul de la Silo pentru a oferi jertfa anuală împreună cu soțul. Ea lua cu ea o haină nouă și i-o duce copilui ei pentru că îl iubea mult. Era copilul ei, dar și aL Domnului. Ce mare binecuvântare pentru o mama de a-și vedea băiatul creascând în statură înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor ( 1Sam2: 26). .... Apoi Ana a primit de la Domnul mai mulți copii …
DOMNUL a fost plin de har pentru Ana; ea a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. 1Sam2: 20-21.
Cuprins
Aici a fost o rugăciune din credință, fără dubii, îndoieli - Iacov 1: 5-8
Ana nu știa când Dumnezeu îi va da răspuns, dar ea a fost convinsă că lui Dumnezeu Îi păsa de ea și de suferința ei îndelungată… Dumnezeu știe nevoile noastre mai bine decât noi înșine - (Matei 6: 8)
În cele din urmă, ceea ce știm este că voia Lui va aduce rezultate bune în viața noastră -( Romani 8:28)
………………………………………………..
Ea a primit mai mult de cât s-ar fi putut aștepta. Fiul ei a devenit un preot în fața lui Dumnezeu, un judecător în Israel, un profet puternic, un fondator al împăraților lui Israel. Prin el, Dumnezeu trasează principiile de baza ale unei guvernări sub autoritatea lui Dumnezeu.
Dar binecuvântările lui Dumnezeu asupra acestei femei deosebite nu s-au oprit doar la a-i da pe Samuel.
Ana a trăit să vadă în fiul ei un dar special nu numai pentru ea, ci pentru întreg poporul evreu. Samuel a fost un profet și un judecător onest și destoinic.
Sfânta Scripură ne relatează că Samuel era o putere spirituală în țară. Din Rama, locul său natal, unde a locuit, a influențat toată țara. Cu un zel neobosit se ducea în sus și în jos, din loc în loc, să mustre, îndemnând poporul, încercând să trezească în el un sentiment de recunoaștere a păcătoșeniei și să-i conducă la pocăință. La moartea lui Samuel "toată casa lui Israel a plâns după el... "
Fie ca Dumnezeu Tatăl să ajute toate mamele să fie ca Ana, în rugăciune, în credincioșie față de soț și Dumnezeu...
IOAN SINITEAN, Prezbiter în Biserica Logos Chicago