Introducere la Evanghelia lui Ioan
Cele patru Evanghelii se ocupă de viața pământească a Mântuitorului nostru, ISUS Christos. Pe măsură ce studiem cele patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca și Ioan, vom vedea o imagine înregistrată din viața și lucrarea Domnului nostru Isus Hristos prezentat în patru moduri diferite, astfel:
Matei portretizează pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui David, Moștenitorul tronului lui Israel, Regele iudeilor, și toată Evanghelia sa se concentrează în jurul acestei teme.
În Marcu, Isus Christos este văzut ca Robul Domnului, și tot în această Evanghelie sunt scoase în evidență caracteristici ale serviciului său și modul în care a slujit.
Luca tratează umanitatea Mântuitorului, și-L prezintă ca pe Omul perfect, în contrast cu ceilalți oameni.
În cea de a patra Evanghelie, Ioan Îl vede ca pe Cineva cereasc coborât pe pământ, Fiul veșnic al Tatălui făcut trup și făcându-și lucrarea printre oameni, și de la început până la sfârșit acest lucru este un adevăr dominant, care este în mod constant avut în vedere.
“Oamenii care au scris aceste mărturii au fost convinşi că ele erau adevarate. Aşa că evangheliile sunt pline de confidentă că Subiectul tuturor celor patru tablouri a fost într-adevar Salvatorul, Promisul lui Dumnezeu.”(Edward Hindson).
Modul în care este compusă a patra Evanghelie este cu totul diferit de celelalte trei. Perioada de timp la care se referă este aceeași ca și în Matei, Marcu și Luca, însă numai 8% dintre evenimentele tratate de către "sinoptici" sunt și aici.
De asemenea, Isus Christos, Care ocupă poziția centrală în narațiunile primelor trei evangheliști, este Acelasi cu Cel care este preeminent, înainte de toate, prezentat de Ioan în mod cu totul nou.
Este curajos să spun că eu cred că punctul de vedere al acestui de-al patrulea evanghelist este mai profund și mai real în ce privește portretul lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu:
“Scopul acestei a patra Evanghelie este de a arăta că Cel Care S-a născut într-o iesle și apoi a murit pe Cruce a avut gloria mai mare decât a unui rege, că El S-a smerit ca să ia locul de Rob, dar a fost, anterior, " egal cu Dumnezeu", că Cel Care a devenit Fiul Omului a fost nimeni altul decât, și rămâne pentru totdeauna, singurul născut din Tatăl.” (A. Pink)
Data Compoziției:
Cei mai mulți cercetători conservatori favorizează data între 90 și 98 DH ca dată de compoziție a cărții. Factorii care influențează acceptarea acestei date pentru scrierea cărții sunt următorii:
• Cartea presupune că apostolul Petru era deja mort (Ioan 21 : 19)
• Evreii au devenit dușmani pe față ai Evangheliei și ai creștinismului.
• Căderea Ierusalimului care avusese loc nu este menționat în carte. Cei mai mulți cercetători sugerează că trecuseră zece la cincisprezece ani după ce Ierusalimul a fost distrus când cartea a fost scrisă.
• Epifanie, un părinte al bisericii, care a scris în aproximativ 300 DH, afirmă că Ioan nu a scris Evanghelia lui până la întoarcerea sa din Patmos.
Ultima dată posibilă pentru compunerea cărții este anul 98 DH, anul în care Ioan a murit. Acest lucru face ca Evanghelia lui Ioan să fie una dintre ultimele cărți ale Noului Testament
Cea mai veche copie existentă ca parte a Noului Testament este un vechi papirus care a fost găsit în Egiptul de Mijloc cândva în prima jumătate a secolului al doilea (125 DH). Acesta conține părți din cinci versete din Evanghelia lui Ioan. Acesta arată în mod clar că Evanghelia lui Ioan a fost citită în Egipt cu aproximativ treizeci de ani după ce a fost scrisă.
LOCUL SCRIERII: orașul Efes din Asia Mică
Limba: posibil versiuni aramaice timpurii; greaca coine sau un tip foarte semit de greacă.
Statistic: Evanghelia după Ioan este cea dea a 43-a carte a Bibliei, conține 21 de capitole; 879 versete;
19,009 cuvinte; și 167 întrebări.
Versetele cheie: Ioan 20:30-31, Ioan 3:16
Autor: ucenicul pe care-l iubea Isus "în mod tradițional considerat ca fiind Apostolul Ioan, unul dintre cei doisprezece ucenici. Opinia unanimă a Bisericii primare era că apostolul Ioan a fost autorul celei de a patra Evanghelie.
• Dovezi interne- directe
• Cele două persoane menționate în Ioan 19:35 ; 21:24 sunt, fără îndoială, același om, deoarece acestea poartă aceeași denumire "Ucenicul pe care-l iubea Isus " Dacă este posibil, pentru a pune un nume la acest om, atunci autorul Evangheliei lui Ioan poate fi identificate . Alte două referințe la "ucenicul pe care-l iubea Isus ", apare în Evanghelia lui Ioan.
• Cititorii săi inițiali probabil știau identitatea lui, dar un editor, îngrijorat că ar putea exista viitori cititori care nu ar ști legătura între autor și "ucenicul pe care-l iubea Isus ", a adaugat 21:24 și 19:35 pentru a se asigura că aceasta conexiune a fost făcută în mod explicit în text. Se pare că editorul a făcut acest lucru pentru ca cititorii să știe că autorul a fost un martor ocular la evenimentele descrise, făcând astfel datele prezentate credibile.
• Dovezile interne, indirecte. Există unele dovezi interne, indirecte care se iau în considerare cu privire la paternitatea Evangheliei lui Ioan:
• Autorul este familiarizat cu caracteristicile geografice ale Galileei, Samariei și Iudeei (1:28; 11:1, 2:1, 12, 3:23, 4:20, 11:54, 12:21).
• El este, de asemenea, familiarizat cu orașul Ierusalim ( 5:2, 9:7, 11:18, 18:1, 28; 19:17) și Templul (2:14, 20; 8:2, 20; 10:23).
• Autorul este familiarizat cu condițiile sociale și religioase ale Palestinei (4:9; 7:35, 11:49, 18:13, 28, 31, 39).
• De asemenea, el este familiarizat cu convingerile religioase evreiești și samaritene (1:41, 46; 4:9, 25; 6:15), și este bine familiarizat cu modul festivităților la evrei, cum erau sărbătorite la Templu și cu ritualuri de purificare: Paștele (2:13, 23, 6:4, 13:1, 18:28); corturilor (7:2, 37); Dedicație (10:22 ), ritualuri de purificare ( 2:06, 3:25, 11 : 55, 18:28, 19:31 ).
• Buna cunoaștere a Templului și festivaluri evreiești implică faptul că el a fost un participant la diverse festivaluri evreiești, ceea ce sugerează că el era un evreu.
• Cunoștințele sale de ritualuri de purificare ale evreilor sunt în concordanță cu o experiență de primă mână.
• Autorul pare să fi fost un martor ocular la evenimentele pe care e le descrie, impresia generală este că informațiile provin de la un martor ocular (1:29, 35, 39, 7:14, 11:6; 12:1, 13:1-2, 19:14, 31; 20:1, 19, 26).
• De asemenea, autorul are o bună cunoaștere a grupului apostolic (2:11, 17; 4:27, 33, 6:19, 60-61, 16:17, 20:25, 21:3).
Persoana Apostolului Ioan.
Apostolul Ioan este unul dintre numele cele mai cunoscute cititorului Noului Testament. Din referințele biblice aflăm multe despre el. El a fost un evreu care a fost nativ din Galileea, așa cum au fost și ceilalți unsprezece din cei doisprezece ucenici. Numele lui este întotdeauna printre primii patru ucenici care se bucurau, fiind în cercul interior și cel mai apropiat de Domnul Isus. El este întotdeauna menționat ori de câte ori ucenicii sunt enumerați și a fost un martor ocular al evenimentelor din viața Domnului Isus Hristos. El a fost un ucenic al lui Ioan Botezătorul, înainte de întâlnirea cu Isus (Ioan 1:37).
Tatăl său a fost numit Zebedei, și pe mama lui o chema Salome (Marcu 1:19; Matei16:1; 27:56). Ocupația lui înainte de a deveni un ucenic era pescar. Tatăl său pare să fi fost un om prosper, având lucrători cu plata ce lucrau pentru el (Marcu 1:20). Familia lui Ioan a fost destul de proeminenă cum rezultă și din faptul că el a fost cunoscut de marele preot în Ierusalim (Ioan 18:15).
Istoria bisericească ne furnizează materiale suplimentare despre viata lui Ioan. El (aparent) a părăsit Ierusalimul cu puțin timp înainte sau în timpul războaielor evreiești ( 65-69 DH). El a petrecut ultimii ani ai vieții sale în Efes.
În timpul domniei lui Domițian (81-96 DH) a suferit persecuție ca un creștin și a fost exilat pe insula Patmos, unde a scris cartea Apocalipsei. După asasinarea lui Domițian și venirea la putere a împăratului Nerva (97 DH), s-a întors la Efes, unde a murit în timpul domniei lui Traian, la aproximativ 98 DH. El a fost singurul dintre cei doisprezece ucenici care a murit de moarte naturală.
Scopul scrierii: " Dar acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viața în Numele Lui." Ioan 20:30-31
• În primul rând, scopul principal al Evangheliei pare să fi fost evanghelizarea lumii pierdute. Verbul "a crede" din versetul cheie este la timpul aorist, în cele mai multe manuscrise care arată că acesta a fost scopul lui Ioan.
• În al doilea rând să îmbărbăteze credincioșii. Verbul "a crede" la timpul prezent nu implică un act făcut o singură dată, ci un mod continu de viață.
• Un al treilea scop pentru Evanghelia a fost de a combate ereziile, în special Gnosticismul care a fost răspândit în întreaga regiune în această perioadă. El face acest lucru, dovedind că Isus Hristos a fost pe deplin om și pe deplin Dumnezeu.
• Al patrulea scop; Dumnezeu l-a inspirat pe Ioan să scrie această Evanghelie ca să completeze celelalte evanghelii. Folosirea termenului "această carte ", în Ioan 21:25 implică faptul că el a fost familiarizat cu Evangheliile sinoptice, sau cel puțin conținutul lor.
Cinci teme majore în Ioan
• Divinitatea lui Isus din Nazaret
• Întrupării : Dumnezeu presupunând o natură umană
• Miracolele care confirmă identitatea lui Isus și misiunea divină
• Învierea lui Isus în trup
• Răscumpărarea lumii prin moartea lui Isus
Tema principală a Evangheliei lui Ioan este Divinitatea Mântuitorului. Aici, ca nicăieri în altă parte în Scriptură, Dumnezeirea lui Christos este prezentată pe deplin. Ceea ce este remarcabil în această a patra Evanghelie este filiația divină a Domnului Isus. În această carte (evanghelie) ni se arată că Cel care a fost anunțat de către îngeri păstorilor la Betleem, Care a umblat pe acest pământ timp de treizeci și trei ani, Care a fost crucificat la Golgota, Care a crescut în triumf de la mormânt, și Care patruzeci de zile mai târziu a plecat de pe acestă scenă a lumii, a fost nimeni altul decât Domnul Slavei. Dovada pentru aceasta este copleșitoare, probele aproape fără număr, și efectul de a contempla acestea trebuie să determine inimile noastre în închinare înaintea "marelui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Christos" (Tit 2:13).
Între cele patru evanghelii, Evanghelia lui Ioan îl prezintă cu cea mai multă profunzime pe Domnul Isus ca fiind Dumnezeu. Ioan declară în mod explicit că Isus este Dumnezeu (Ioan 1, 1), Care a adus toate lucrurile la existență (Ioan 1, 3). Evanghelia lui Ioan a confirmat că Isus a fost YHVH (IAHVE) al evreilor (Ioan 8.57-58). El este lumina (Ioan 1, 4, 8, 12) și viață (Ioan 1, 4, 5,26, 14,6). Ca un mijloc pentru a demonstra că Isus era Mesia și Fiul lui Dumnezeu, Ioan prezintă în Evanghelia lui doar opt semne-șapte pre-înviere și un post-înviere și șapte "eu sunt"
Canon-Câteva reflecții istorice- din surse bisericești timpurii cu privire la Evanghelia lui Ioan.
Cea mai veche mențiune care sugerează că Ioan este scriitorul celei de-a patra Evanghelie se găsește în lucrarea lui Iustin Martirul intitulată Prima Apologie (61,4 ). Sfântul Iustin a fost martirizat la circa 155 D. H. În această lucrare el face aluzie la Ioan 3:3-5 și vorbește despre Evanghelii ca incluzând "memoriile apostolilor", la plural.
Irineu (130-200 D. H), episcop de Lyons, a primit informația despre Ioan, ucenicul Domnului, de la Policarp (69-155 D. H.), episcop de Smirna , care-l știa pe Ioan, fiind ucenicul acestuia. Irineu a scris: " Ioan, ucenicul Domnului, care, de asemenea, se apleca peste piept, el a publicat, de asemenea, Evanghelia în Efes, când a trăit în Asia."
Clement din Alexandria (150-215 D. H) a fost un profesor, un cercetător al Scripturii, și directorul școlii catehetice din Alexandria, Egipt. El s-a refugiat în Ierusalim, în timpul persecuției de către împăratul Severus de la 201 la 202 El afirmă că Ioan, care a scris ultima evanghelie "a compus o Evanghelie spirituală ".
Canonul Muratorian, un document scris în Roma și datat 180-200 d. Hr., conține o listă a cărților Noului Testament. Acesta explică cum a ajuns Evanghelia lui Ioan să fie scrisă.
Eusebiu de Cezareea (260-340 D. H), un învățat și istoric bisericesc, comentează cu privire la diferența dintre Evanghelia lui Ioan și alte trei scrise de Matei, Marcu și Luca: Prin urmare, Ioan înregistrează faptele lui Hristos care au fost efectuate înainte ca Botezătorul să fi fost aruncat în temniță, dar celelalți trei evangheliști menționează evenimentele care au avut loc după această dată .... Evanghelia după Ioan conține primele acte ale lui Hristos, în timp ce alții dau un cont din ultima parte a vieții sale"(Eusebiu, Istoria bisericească 5:24).
Augustin de Hippo (345-430 DH), a scris Armonia Evangheliilor, unde îl contrastează pe Ioan cu ceilalți trei evangheliști - Matei, Marcu și Luca.
Tertulian 155 – 240 D.H avocat și apologet în cartea sa "Împotriva lui Marcion” menționează pe Ioan ca autor de evanghelie.
Origen 185 - 253/254 DH: mare teolog si scriitor prolific al Bisericii primare a menționat și el pe Ioan ca fiind autorul Evangheliei.
DESTINATARII sau Audiența Evangheliei lui Ioan
Evanghelia lui Ioan nu este direcționată către un grup cultural specific, ci pentru lume în general. Punctul de vedere al unor părinți bisericești este că Ioan a scris o "Evanghelie spirituală" a bisericilor pentru a oferi o prezentare mai detaliată a lucrării lui Christos decât Evangheliile sinoptice făcute anterior.
Caracteristicile unice ale Evangheliei lui Ioan
Când apostolul Ioan s-a așezat să scrie Evanghelia sa, el nu a fost interesat doar să mai adăuge o biografie a lui Isus la cele trei deja existente. Ioan a scris cartea cu un scop foarte specific în minte, și anume cel declarat în 20:30-31.
Evanghelia lui Ioan nu este o biografie, ci este un tratat teologic. Ioan vrea să ne convingă că Isus din Nazaret este Dumnezeu Fiul. Apoi, el vrea să ne arate cum acest fapt ne va schimba viețile noastre, în unele moduri destul de uimitoare. Numai prin credința în Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, putem găsi viață din viață reală, în viața veșnică, un fel cu totul nou de viață!
Fiecare eveniment pe care Ioan îl înregistrează în aceast tratat este proiectat pentru a ne arăta că Isus este Dumnezeu. Ioan selectează din viața pământească a lui Isus evenimente specifice care să demonstreaze măreția și dumnezeirea Lui.
De interes special pentru Ioan sunt minunile lui Isus. În primele douăsprezece capitole ale cărții sale, Ioan înregistrează opt minuni. Aceste minuni nu au fost efectuate doar pentru a atenua suferința umană sau pentru a satisface nevoile umane. Minunile erau "semne". Ele au demonstrat adevărul afirmat că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
Natura Evangheliei lui Ioan se separă din Evangheliile sinoptice. Evanghelia lui Ioan are o prezentare unică a persoanei lui Hristos. Principalul subiect este Mântuitorul, nu împărăția și nu Regele ei, ci persoana principală este Dumnezeu cel întrupat.
• Ioan este singurul evanghelist care menționează slujirea timpurie a Domnului în Iudea (Ioan 2:13, 5:01, 6, 14, 13:1 și 18:28).
• Evanghelia lui Ioan omite nașterea, genealogia, adolescența, botezul, ispitirea, transfigurarea, și înălțarea, pentru că scopul lui principal a fost să facă prezentarea dumnezeirii lui Isus, și anume acela de Dumnezeu întrupat în om.
• Nu există pilde în Evanghelia lui Ioan. Cuvântul "paroimia" este tradus "parabolă" în Ioan 10:6 cu toate acestea, cuvântul înseamnă o ilustrare sau proverb. Cuvântul este tradus "proverb", celelalte trei ori , este folosit în Noul Testament ( În Ioan 16:25 , 29 ; 2 Petru 2:22 ) .
• Există opt minuni înregistrate în Evanghelia lui Ioan, și doar hrănirea celor cinci mii apare în oricare altă Evanghelie, lăsând ca șapte să fie unice în Evanghelia lui Ioan. Aceasta este o dovadă în plus că Evanghelia lui Ioan a fost scrisă pentru lumea întreagă și a prezentat lucrarea supranaturală a lui Isus, identificându-L pe El ca Dumnezeu venit în trup.
Caracteristici ale Evangheliei după Ioan: a crede 93 ori;Lumină 23 ori; Adevăr 38 ori; Viață 36 ori; Fiu 43 ori; Slavă 42 ori; Tată 120 ori (15 ori în VT și 250 NT).
Principalele Nume pentru Domnul Isus. Ioan folosește o serie de nume unice pentru Isus, astfel: Pâinea vieții (Ioan 6:35);Ușa oilor (Ioan 10:7, 9); Ușa (Ioan 10:7,9); Prieten (Ioan 15:15 );Dumnezeu (Ioan 20:28); Pastorul cel bun (Ioan 10:11); Dar de la Dumnezeu (Ioan 4:10); EU SUNT (Ioan 8:58); Judecător (Ioan 8:26 );Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29); Lumina lumii (Ioan 8:12); Apa vie (Ioan 7:37-38); Domnul (Ioan 20:28); Maestru (Ioan 8:4); Mesia (Ioan 1:41); Singurul Fiu (Ioan 1:14); Profetul (Matei 13:57, Ioan 6:14); Învățătorul (Ioan 1:38); Învierea și Viața (Ioan 11:25); Mântuitor (Ioan 4:42); Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1:34); Fiul Omului (Ioan 1:51); Adevărata viță (Ioan 15:1); Adevărul (Ioan 14:6); Calea(Ioan 14:6); Cuvântul (Ioan 1:1).
Doar Ioan se referă la Isus ca "Mielul lui Dumnezeu". Evreii înțelegeau sacrificiul unui miel ca fiind legat de ispășirea păcatelor. Exodul 12:1-12 înregistrează că mielul de sacrificiu era oferit la Paște.
MINUNILE PREZENTATE DE IOAN: Transformarea apei în vin(2:1-11); Vindecarea fiului slujbașului (4:46-54); Vindecarea paraliticului (5:1-9); Hrănirea celor 5000 (6: 1-14); Potolirea furtunii (6:15-21); Vindecarea orbului (7); Învierea lui Lazăr (11:38-45); Pescuirea minunată (21:4-1).
Rezumatul Cărții: Cartea lui Ioan poate fi împărțit în trei diviziuni:
• Christos, Viața veșnică Manifestată (capitolele 1-12)
• Christos, Lumina veșnică Manifestată (capitolele 13-17)
• Christos, Iubirea veșnică Manifestată (capitolele 18-21)
Concluzia
Sper că prin această scurtă introducere te-am făcut curios să studiezi Evanghelia dupa Ioan cu mare atenție în fiecare zi. Continuă acest studiu vei putea afla că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu pentru toate culturile, și toate societățile, și toate generațiile. Ea nu se schimbă în timp, ci veșnică este împlinită în Hristos Isus. Păstrați în minte "declarația de misiune" a Ap. Ioan scrisă în 20:31 " Acestea sunt consemnate pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând aceasta să aveți viața prin intermediul acestui Nume."
Mă rog ca Duhul Sfânt să ne ghideze în studiile pe care le vom face din această porțiune a Sfintei Scripturi pentru o înțelegere mai intimă a Cuvântului viu al lui Dumnezeu și a Fiului Său, Isus Hristos!
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos din Chicago