(o scurtă perspectivă)
„Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște.
Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” F.A.2:44-47
Organismul prețios, cunoscut în Noul Testament ca Biserica lui Isus Hristos este o entitate unică. Integritatea și curăția sa trebuie să fie mereu păstrate, și frumusețea ei evaluată corect de către fiecare creștin autentic al timpului în care trăim. Biserica este un trup de credincioși născuți din nou și botezați care au fost chemați, prin Evanghelie (2 Tesaloniceni 2:14) într-o relație specială cu Dumnezeu.
- ANTICIPAREA BISERICII sau Profețiile despre geneza Bisericii lui Hristos
Înființarea Bisericii - Un eveniment divin.
Mișcarea creștină nu a fost la origine un sistem religios care a apărut și evoluat treptat de la elementele culturale ale lumii antice. Ea este lucrarea lui Dumnezeu în Hristos și a avut un punct de plecare dramatic prin inițiativă divină. Înainte de primăvara anului 30 d.Hr., Biserica lui Isus Hristos nu a existat. Adevărat, ea a fost planificată cu mult timp înainte și pentru apariția ei s-a dus o activitate de pregătire intensă mai mult de trei ani cât a durat misiunea lui Ioan Botezătorul și cea a Domnului Isus. Astfel Biserica a fost vestită:
- a) Prin Profeți: Biserica în profeție
Există detalii semnificative, specifice în profețiile Vechiul Testament privind stabilirea bisericii lui Hristos. Mai jos sunt redate câteva dintre ele:
- A fost profetic anunțată în ideea că Împărăția lui Hristos (care este Biserica – Mat.16:18-19) va fi stabilită în timpul zilelor Imperiului Roman (Dan.2:44), desemnate ca „zilele din urmă” (Isa.2:2-4; Ioel 2:28).
- A fost prevestită de profeți ca fiind Casa lui Dumnezeu (1 Tim.3:15) pornind din Ierusalim (Isaia 2:2-4).
- De asemenea, Scripturile Vechiului Testament au declarat că Biserica va fi extinsă la nivel internațional, în cele din urmă, „toate națiunile” vor veni grămadă la el – muntele Domnului (Isaia 2:2).
- Profetul Isaia a făcut aluzie la fundația bisericii. El a descris o piatră de temelie prețioasă care va fi stabilită în Sion (Isaia 28:16). Sionul este Ierusalimul. Mai târziu, Apostolul Pavel extinde acest simbolism, arătând că edificiul Casei lui Dumnezeu a fost ridicat pe învățătura apostolilor și profeților, și că Isus Hristos este „piatra din capul unghiului” (Efeseni 2:19-20) – o evidentă aluzie la profeția lui Isaia. Aceste profeții s-au împlinit cu precizie.
După potopul din zilele lui Noe, oamenii au devenit corupți din nou. În Geneza 12:1-4, aflăm că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și i-a promis că prin sămânța sa toate națiunile vor avea parte de bunăvoința Domnului: „...și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
În Noul Testament, în Galateni 3:8, apostolul Pavel reia același verset și- l întărește: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine».”
În versetul șaisprezece al aceluiași capitol, el a spus: „Acum, făgăduințele au fost făcute «lui Avraam și seminței lui». Nu zice: «și semințelor» (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: «și seminței tale», adică Hristos.” În acest pasaj găsim promisiunea binecuvântării națiunilor ca fiind îndeplinită în Hristos. În Efeseni 3:5, apostolul Pavel vorbește despre taina lui Hristos, „care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și proroci ai lui Hristos, prin Duhul...” Citim deci că taina lui Hristos nu era cunoscută altor generații.
Dar nu numai venirea și lucrarea Domnului Isus Hristos au fost profețite, ci în profeții au fost cuprinse date despre formarea Bisericii, Organismul viu, Trupul lui Hristos. În versetul 11, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru, el afirmă că intenția eternă a lui Dumnezeu a fost ca prin biserică să fie cunoscută înțelepciunea variată a lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament s-au făcut multe predicții cu privire la Biserică sau Împărăție, printre altele că nu va fi distrusă niciodată. În Isaia 2:2-4, se arată că, atunci când cuvântul lui Iehova va ieși din Ierusalim, Casa lui Iehova urma să fie stabilită și toate națiunile vor curge în ea. În Zaharia 1:16, Dumnezeu, vorbind prin profeți a spus: „Casa mea se va zidi în Ierusalim”.
În Marcu 9:1, Isus le-a spus apostolilor: „Unii dintre voi, care stați aici, nu vor gusta moartea până nu vor vedea că Împărăția va veni”. În Luca 24:44-53, avem înregistrarea scenei lui Isus Hristos întâlnindu-se cu apostolii după învierea Sa din morți și citim; „Și El le-a spus: «Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit în timp ce eram încă cu voi, că toate lucrurile trebuie să fie împlinite care au fost scrise în Legea lui Moise și în Profeți și în Psalmi despre mine».” În versetul 47, Isus afirmă: „și ca pocăința și iertarea păcatelor să fie propovăduite în Numele Lui, printre toate națiunile, începând de la Ierusalim”. Din nou vedem Ierusalimul ca loc de plecare al Bisericii.
De aceea, promisiunea față de toți patriarhii și profeții credincioși ai tuturor veacurilor trebuia să se împlinească în Biserică, trupul lui Hristos (Efeseni 5: 23-25). De asemenea, Ioan Botezătorul a profețit despre biserică, numind-o Împărăția lui Dumnezeu: „El zicea: «Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape».” Matei 3:2.
- b) De Isus Hristos Însuși
„De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică:
«Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape».” (Matei 4:17) În Matei 10:7 citim: „și pe drum, propovăduiți, și ziceți: «Împărăția cerurilor este aproape!»” Cu aproximativ șase luni înainte de moartea Lui, Hristos a spus:
„Pe această stâncă voi zidi Biserica mea” (Matei 16:16-18). Cuvintele lui Isus, „Îmi voi zidi Biserica”, au fost o prevestire, o anticipație a ceea ce urma să se întâmple când a trimis Duhul Sfânt să locuiască în credincioși (Ioan 15:26-27; 16:13). Domnul Isus a trebuit să se supună crucii ca apoi să experimenteze învierea. Deși atunci ucenicii nu au înțeles tot planul lucrării lui Dumnezeu, ei urmau să-l înțeleagă doar după înviere, înălțare și coborârea Duhului Sfânt. Doar după venirea Duhului Sfânt urmașii săi au început lucrarea pe care le-a dat-o, să o facă printre toate neamurile (Matei 28: 19-20, Faptele Ap.1:4-5).
În Faptele Apostolilor 1:1-12, avem înregistrate informații legate de perioada celor 40 de zile de după înviere, când Hristos a petrecut mult timp cu ucenicii Lui. El le-a spus apostolilor (versetul 4): „Să nu plecați de la Ierusalim, ci să așteptați făgăduința Tatălui”. Apoi în versetul 8 e înregistrată promisiunea: El a spus: „Veți primi putere, după ce Duhul Sfânt va veni peste voi și veți fi martori ai mei atât în Ierusalim, cât și în Iuda și în Samaria și până la marginile pământului.” În versetul 12, citim: „Atunci s- au întors la Ierusalim”.
Apostolii au primit măsura botezului Duhului Sfânt așa cum li se făgăduise. Au fost prezenți oameni din fiecare națiune, fiecare auzind apostolii vorbind în limba sa, astfel încât fiecare să înțeleagă. Apostolul Petru a predicat despre moartea, înmormântarea și învierea lui Isus Hristos. În Faptele Apostolilor 2:37, Luca spune: „Ei au fost străpunși în inimile lor și au spus: «ce trebuie să facem?»”. În versetul următor, răspunsul este dat.
„Pocăiți-vă și fiți botezați, fiecare din voi în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt, căci făgăduința este pentru voi și pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” În versetul 41 se afirmă: „Atunci cei care au primit cu bucurie cuvântul Lui au fost botezați și în aceeași zi li s-au adăugat aproximativ trei mii de suflete.” În versetul 47 citim: „Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.”
VA URMA