Ioan Sinitean

Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!"  Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!" Domnul a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" Domnul a zis: "Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.  Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.

  Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea." 

Exod 33 :18-23

     

         Cuvântul Domnului proclamă că toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu; cu toate acestea, sunt multe texte în Scriptură de excepție :de o frumusețe și profunzime deosebită.Textul citat mai sus este unul dintre ele. Acest text a fost scris de Moise care a fost direct implicat în evenimentul descris de el.

         Făcând o scurtă retrospectivă a vieții și activității lui Moise din momentul decizie lui de a accepta să fie izbăvitorul poporului său, am putea spune fără șovăire că Moise a ascultat de Domnul Dumnezeu întocmai și a avut în general o atitudine demnă de un conducător, el fiind omul prin care Dumnezeu a eliberat evreii din robia Egiptului și i-a trecut prin Marea Roșie ca pe uscat. De asemenea, prin Moise a dat Dumnezeu cele 10 porunci.

        La timpul acestui eveniment, vedem un Moise matur. De la stadiu de a ști doar “despre” Dumnezeu la vârsta de 40 de ani (probabil de la mama, părinții, etc), la a fi în măsură de “a vorbi” cu Dumnezeu și a face mari lucrări prin puterea lui Dumnezeu. Și acest nivel este caracterizat prin cele trei cereri pe care Moise le adresează lui Dumnezeu. Dar înainte de a le adresa, Moise clarifică că faptul că Dumnezeu este Acela care l-a chemat în lucrare aceasta : să conducă poporul lui Dumnezeu spre Țara Promisă.

 

Schița studiului

1. CRIZA
2. CEREREA

III. COMUNICAREA

1. CONFIRMAREA

 

 

1. CRIZA. Evenimentele precedente evenimentului. Circumstanțele în care Moise adresează aceste trei cereri lui Dumnezeu au fost următoarele : 

- Moise încă nu ajunsese jos, în vale, cu tablele legii dăruite de Dumnezeu, când Dumnezeu îi spune lui Moise ce se întâmplase în tabara lui Israel.

-Poporul iși făurise un vițel de aur și începuse să  se închine lui. Dumnezeu se mânie pentru acest gest păcătos săvârșit de evrei și ca urmare Și-a propus să-i nimicească cu desăvârșire și să scoată un alt popor din Moise. Moise nu aceptă propunerea și, în plus, încearcă să-l “tempereze” pe Dumnezeul mânios.

-Ajungând jos, în vale, și văzând dezmățul la care erau porniți frații lui evrei în jurul idolului de aur, se mânie (el de data aceasta), aruncă la pământ tablele legii și le sparge (de unde a mai fi avut atâta putere după cele 40 de zile și nopți petrecute cu Dumnezeu fără să mănânce?) La ce bun, la urma urmei, aceste legi unui popor nelegiut și pornit la rău, la destrăbălare?

-Moise se simțea deznădăjduit, trădat, falimentat. Învestise așa de mult în acest popor îndărădnic și iată rezultatul, apostazie ! Moise era într-o criză, o teribilă criză; cred că a fost cea mai mare pâna atunci din viața lui. Vedea visul vieții lui spulberat. Toată munca, încercările grele prin care a trecut până atunci le vedea fără rost… I- s-a dat să vadă scene pe care nu și le-a imaginat niciodată: frați pe frați să se omoare în fața lui (3000 din ordinul lui Dumnezeu) și el să nu poată face nimic. A văzut urgia lui Dumnezeu dezlănțuindu-se și omorând o bună parte din ei (Numeri 25:9= 24,000 de morți.) 

        Ziua următoare Moise se suie din nou pe munte la Dumnezeu să ceară iertare pentru popor. A cerut această iertare în “balanța” cu  veșnicia sa („mai bine șterge numele meu din cartea vieții”).  Moise coboară și “Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că se închinase viţelului făurit de Aaron”. El  nu mai știa ce să creadă despre acest Dumnezeu cu nume de verb (Eu sunt) și de ce Își ascundea mereu identitatea...

        După toate aceste evenimente neplăcute, Dumnezeu îi spune lui Moise: “Du-te dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!"

        Moise a transmis aceasta veste tristă poporului că un înger și nu Dumnezeu Însuși va merge de acum încolo cu ei. Și aceștia încep să plângă. Pentru o bună bucată de vreme Dumnezeu spune din nou aceași decizie ce o avea cu privire la popor: “Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat."

Obosit și supărat de cele ce se întâmplase, Moise simte nevoia să se retragă undeva afară din tabără să se reculeagă. Doar ce și-a întins cortul (ce devenise Cortul Întâlnirii cu Dumnezeu), și, pe când nici nu se mai aștepta la așa ceva, aude din nou vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu coboara în nor și prin intermediul norului ÎL vizitează pe Moise- pe acest conducător rănit, debusolat, aflat într-o situație critică, având de ales între câteva opțiunii:

• Una dintre ele putea fi aceea de a-L blama pe Dumnezeu pentru tot “messul” (încurcătura) în care l-a adus. . “Nu ti-am spus sa trimeti pe altul ca eu nu sunt bun de asa ceva? Mai bine a fost de mine cioban la oile socrului meu, Ietro. Ce ? I-mi lipsea mie asa ceva?
• Putea să plece, putea să “gave-up”, să abdice și gata cu toate aceste bătăii de cap.
• Dar Moise a înțeles (în scurt timp) că în situație de criza singura soluție eficientă este să nu fugă de Dumnezeu ci să se apropie și mai mult de El. Pînă aici, Moise a ascultat poruncile Domnului, dar încă nu L-a cunoscut pe Domnul într-un mod intim.

 

1. CEREREA

 

     Cereri anterioare. În ver. 12, aflăm despre ce anume vorbea Moise cu Dumnezeu: "Iată, Tu îmi zici:, Du pe poporul acesta!` Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimete cu mine. Însă, Tu ai zis: Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!`

      Și în aceste circumstanțe de disperare și durere, Moise îi spune lui Dumnezeu “Tu vrei ca eu să conduc mai departe acest popor spre țara promisă, spre Canaan, dar nu o voi face până nu voi clarifica câteva probleme cu Tine. Și atunci, Moise îi adreseaza lui Dumnezeu următoarele cereri:“arată-mi căile Tale...” sau “învață-mă căle tale ” Exod 33:12-14“let me know Tay ways, that I may know Thee”  “lasă-mă să-ți cunosc căile, ca astfel să ajung să Te cunosc pe Tine” (cu înțelesul de cunoaștere mai apropiată, o cunoaștere intimă)

     

Care oare ar putea să fie motivația acestei cereri? Să fi fost dorința lui de a cunoaște căile (rutele) cele mai bune spre Canaan? Sau motivația a fost cu totul de altă natură și anume aceea de a-L cunoaște mai bine, mai intim pe Dumnezeu.

     

Această cerință se poate înțelege în primul rând că Moise dorea să știe “intențile” sau planurile lui Dumnezeu cu privire la poporul evreu în viitor. Dar mai mult decât atât, cred că Moise dorea sincer să experimenteze mai bine relația cu Dumnezeul lui. El și-a dat seama că pe “caile” umane, comprehensive, nu se poate ajunge la o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu. Dorea să afle “căile cunoașterii divinității”.

    

Moise și-a dat seama că Dumnezeu este mai mult decât “Cel” care tuna și fulgera; că e mai mult decât  “Cineva” care despica pământul să-i înghită pe cei păcătoși și răzvrătiți…Da, consider că experiența lui Moise cu Dumnezeu de pâna acum l-a adus la un stadiu de maturitate, și anume să–I ceara lui Dumnezeu ceva mai mult decât faimă (la care el a renunțat -și nu și-o mai revendicat-o niciodată), bogație, confort, la care a dat cu piciorul atunci când s-a decis să se “alipescâ” mai bine cu robii de evrei decât să fie numit fiul ficei lui faraon, cu perpectiva de tron.

    “Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.” Psalm 25: 4-6

     

Din versetul 13, se desprinde o lecție mare: noi ca ființe limitate nu vom fi niciodata capabili să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin noi înșine, pe căile noastre proprii. Profetul Isaia spune în cap.55:8, ...”căile Lui, nu sunt caile noastre și nici gândurile Lui, gândurile noastre…”

    Consider că de același spirit a fost controlat și Apostolul Pavel când a scris Rom. 11: 33,34 “O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!… şi în adevăr, "cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

  Răspunsul Domnului: “prezența Mea va merge cu voi”. “Așa că îți voi descoperi calea (căile)… as we walk (așa cum umblăm, înaintăm) pas cu pas.

Confirmarea: “El Și-a arătat căile Sale lui Moise și lucrarile Sale copiilor lui Izrael” (Ps. 103:7).  Moise dorea cu orice preț asigurarea prezenței lui Dumnezeu pe drum…

Iar in ver. 17 "Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici...

După păcatuirea lui Izrael față de Dumnezeu făcându-și idol, Dumnezeu îi spune lui Moise că El nu va mai merge cu poporul evreu spre Canaan, ci va trimete un înger în loc. Aceasta veste s-a împrăștiat și în popor, producând mare jale.

Mișcat de atitudinea poporului, Moise vine în fața lui Dumnezeu și Îi cere aceasta:"Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. " Motivația : noi nu vrem un înlocuitor , oricine ar fi el pentru că : “Tu Doamne ești tot ce face deosebirea (diferența) aici, între noi și celelalte popoare…”

Cerința a doua a lui Moise către Dumnezeu a fost concretizată în ideea că în cazul în care El, Dumnezeul cel Atotputernic al lui Izrael nu va merge cu ei în Canaan, atunci nici nu are rost să mai plece din locul acela. De observat că Moise nu dorea să se bucure de prezența și favoarea lui Dumnezeu de unul singur, ci voia ca Izraelul întreg să beneficieze de binecuvântările prezenței lui Dumnezeu cu ei.
”Prezența Ta de Dumnezeu cu noi face toată deosebirea față de celelalte popoare”. Tu contezi în toată acțiunea aceasta. Tu ești “persoana” cea mai importantă în această mișcare”. Răspunsul Domnului: “Voi merge eu Însumi cu tine și–ți voi da odihnă. ”

Dumnezeu nu numai ca i-a onorat cererea lui Moise, dar i-a promis chiar și mai mult. Ceva ce Moise nici nu ceruse: odihna. Un popor robit, istovit de munci grele și torturat psihologic cu moartea micuților prunci, avea nevoie de odihnă

Cererea propriu-zisa: “arată-mi slava Ta”...Traducerea Dumitru Cornilescu, sau,

“ Rogu-te, Doamne fă ca să văd mărirea Ta!” Traducerea Nițulescu

De ce oare Moise a adresat această cerere lui Dumnezeu? Ce îl va fi determinat să aibă o asemenea îndrăzneală?  A fost oare o cerere egoistă doar în avantajul lui?  Sau în spatele acestei cereri ca și în alte ocazii a stat de fapt “situația dezastruoasă a poporului ales”?  Moise îi reamintește lui Dumnezeu că acestia, da, acești păcătoși și rebelioși evrei sunt ai Lui, sunt moștenirea Lui" (Exod 32:4). Numai că acei mizerabili  au fost în stare să se lapede de Dumnezeu și să se închine pâna la pământ idolului de aur (vițel de aur) făcut de ei în lipsa lui Moise.
           

Posibile motivații a cererii: Să “vadă” manifestarea fizică a Slavei lui Dumnezeu? Să fi fost încă în mintea lui nelămurirea de cum ar putea arăta fizic acest Dumnezeu misterios ? (Lasă-mă să Te văd, Doamne, așa cum ești !). (Exod 33:18), sau să “vadă” impactul acelei Slave (Dumnezeu) într-o situație de criză deosebit de dificilă ca și aceasta?

 

Oare nu a văzut Moise de atâtea ori manifestarea slavei lui Dumnezeu prezentată în rugul aprins, în nor sau stâlpul de foc? Nu de mult se coborâse de pe muntele Sinai unde petrecuse numai el singur 40 de zile și 40 de nopți cu Dumnezeu…

 

Într-o altă situație de criză când poporul a vrut să-l omoare cu pietre, slava Domnului s-a coborât între el și popor și a oprit nelegiuirea…Moise va mai avea parte de “vederea” Slavei lui Dumnezeu și în viitor, și anume pe Muntele Schimbării la Față alături de Domnul Isus și Ilie.

Definirea termenului de slava: l. ebraica “kabod” care se traduce cu “greutate”, “cu ceva ce trage greu” sau are “importanță”.

Slava:”Este însăși existența lui Dumnezeu. Este esența naturii Lui, este greutatea importanței Lui, este radierea splendorii Lui, este demonstrația puterii lui, și este atmosfera prezentei Lui. Gloria lui Dumnezeu este expresia bunătății Lui și se cuprinde în toate aceste intriseci, calități veșnice” (The Purpose Driven Life” Rick Warren).

 

• COMUNICAREA-Răspunsul dat de Dumnezeu lui Moise, sau modul în care DUMNEZEU Și-a revelat SLAVA SA lui MOISE. A fost în primul rând un răspuns compus (ce a constat din mai multe răspunsuri și anume):    

a). că nu va fi posibilă vederea feței Lui:“ fața nu mi-o vei putea vedea”

b). că va proclama numele lui Dumnezeu.

c). că va face posibilă vederea “pe dinapoi” în schimb…și anume îl v-a plasa pe Moise în crapătura stâncii pe care va sta El în ziua următoare…

    Din prima parte a răspunsului dat de Dumnezeu, s-ar putea concluziona că Moise în cererea lui se referea la înfățisarea lui Dumnezeu: “Fața” este o parte a formei, a înfățișării umane.

    S-ar putea ca această cerere deosebit de curajoasă a lui Moise să fi fost în mintea lui de mai multă vreme. Poate de la “rugul aprins” când nu putea să-și explice un Dumnezeu identificat cu nume de verb ”Eu sunt”, dar ascunzându-Și înfățișarea reală. (Mai ales că Dumnzeu nu i-a dat deloc detalii despre cum este El în aparență). Dumnezeu i-a menționat că nu va fi posibilă vederea Feței Sale.

   Sau cum înțelegem expresia  Domnului Isus ca "Dumnezeu este Duh" din Ioan 4:24? De asemenea, tot Domnul Isus le spune ucenicilor în Luca 28:36 că“un duh nu are carne și oase”? Sau ce să spunem “vizavi” de declarația lui Pavel din Col. 1:15,  ca "Dumnezeu este invizibil”.

De ce oare a poruncit  Dumnezeu (prin porunca a doua) ca nimeni să nu facă o imagine care să pretindă că arată ca El (Exod 20:4)? Are vreo importanță pentru omul limitat și muritor cum arată un Dumnezeu infinit și vesnic?

Toate expresiile întilnite în Scripură ce se refera la parți ale “trupului” lui Dumnezeu  (mîini, fața, ochi etc) sunt figurative.

  Astfel de expresii sunt scrise înr-o limbă pe care omenirea o poate înțelege. Nu este altceva decât un “ajutor” de a înțelege câteva din calitățile și acțiunile lui Dumnezeu. Aceste expresii, teologii le numesc“anthropomorphisme” – care nu sunt altceva decât expresii metaforice folosite de Dumnzeu ca să acomodeze capacitatea noastră umană limitată de înțelegere a Infinitului Dumnezeu. Sau altfel spus, vorbește la nivelul nostru “finit” pentru că noi nu am putea pricepe altfel. Noi nu am putem să înțelegem terminologia de la nivelul Lui, de “infinit”.

Notă:Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe o persoana dar fără trup! Dumnezeu este Duh… 

 

1. În al doilea rând, a fost un răspuns neașteptat. Ne așteptam ca Dumnezeu să-i răspundă în felul următor:“Moise tu nu știi ce să ceri…”, “Moise tu nu ai voie să ceri așa ceva..”, “Este prea de tot…” “te-ai dus prea departe” …

De asemenea Dumnezeu nu-i spune “Slava Mea nu mi-o poți vedea…”, în schimb îi spune: ”fața nu Mi-o poți vedea”…ceea ce face mare deosebire.

Ce reprezinta termenul de față? = înfățisare, aspect exterior, aparență...Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a spus: “Slava (partea de slava) care o am prin înfățișarea mea nu o poți vedea… (căci Imi aparține numai mie) “Nu voi da altuia slava Mea.” Isaia 48:11. 

În schimb, am o alta parte a slavei mele pe care nu numai ca o poți vedea, dar o poți și experimenta, pe care o poți avea și să o dai apoi la alții. Sună “strange, ciudat,” nu-i așa?

 

 

14. În al treilea rând, a fost un răspunsul cu totul diferit în “esență” decât cel dat în Exod 3:14.

La prima întâlnire de la “rugul aprins” cred că Dumnezeu S-a concentrat mai mult pe “existența” Lui ca Dumnezeu, pe așa numita “Gloria sau Slava de  esență”a lui Dumnezeu. Slava se emană din însăși natura Sa. (Lumina de care nici un om nu se poate apropia.” 1Timotei 6:1)

 

Atunci Dumnezeu i-a zis lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt." Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce se numeşte „Eu sunt” m-a trimes la voi."

 

În răspunsul Domnului de acuma (din Exod 33:19) EL se concentrează mai mult asupra “acțiunilor de grație ale Lui Dumnezeu”  sau așa numita “Gloria-Slava etică (morala)” sau “Gloria de caracter”.

Dumnezeu nu îi răspunde sau nu îi îndeplinește cererea cum ar fi vrut Moise, în schimb Dumnezeu îi raspunde cum consideră El că e mai necesar pentru Moise.Moise era în criză, era trist și deznădajduit și avea nevoie de  încurajare, de asigurarea prezenței Lui.

 

FAZA DE PREGATIRE: Dumnezeu îi spune lui Moise ce o să facă: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!"  Domnul a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" Domnul a zis: "Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.  Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.  Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea." Exod 33 :18-23 (Traducerea Cornelescu).

“Voiu face să treacă prin față ta toată bunătatea mea, și numele lui Dumnezeu îl voiu rosti înaintea ta….” (Traducerea Nițulescu).

Traducerea Nițuleascu prinde bine ideea aceasta în felul următor: “ Iată aicia un loc la mine (?) și tu stai pe acea stânca … te voiu pune în spartura acelei stânci…”  (cu înțelesul de aceea stâncă bine cunoscută de pe acuma de Moise- Stânca lui Dumnezeu).

În ziua următoare, Moise urcă Muntele Sinai cu alte două table (nescrise) proaspat taiate. Consider că Moise se “așezase” în crăpătura stâncii așa cum îi spusese Domnul cu o zi inainte: “...și se sui pe muntele Sinai după cum îi poruncise Domnul…”Exod 34: 4 Traducerea Nițulescu

“Domnul S-a pogorât într-un nor, a statut acolo lângă el (pe stâncă) și a rostit numele Domnului” Exod 34:5 Tr Cornilescu

“Și Dumnezeu se pogorî în nor, și stete acolo cu dânsul, și rosti numele lui Dumnezeu.” Exod 34:5- Tr. Nitulescu

   

Concluzia: Domnul Dumnezeu (care era în nor) a “stat” pe stâncă lânga Moise, (care era ascuns în crăpătura stâncii), acoperindu-i ochii cu “mâna” Sa…si “Domnul a trecut prin fața lui Moise strigând, …” rostind”, “proclamând” sau altfel spus,  revelându-Și slava Sa…

               

Se poate spune că esența revelației lui Dumnezeu consta în numele Său. Scriptura prezintă faptul că în Numele lui Dumnezeu (Iehova) sunt “adunate” toate atributele Sale. Iată câteva dintre ele: Etern și auto-existent  (Psalm 90:1; Exod 3:14), Atotputernic (Gen. 17:1), Atotștiitor (1 Ioan 3:20), Atotprezent (Psalm 139:7-11), Neschimbabil (Iacov 1:17)….si altele.

              

În termini teologici, acești termini sunt cunoscuși sub numele de “Atribute necomunicabile”-adica atribute pe care nu le “împarte cu nimeni”. Acestea sunt atribute specifice numai divinități- numai Dumnezeu le poseda.  Sunt “caracteristici” ce Il fac unic…

               

În cazul relației cu Moise, Dumnezeu Își revelează o altă parte a Sinelui Său:

DUMNEZEU a făcut ca toată “frumusețea” bunătății Lui să treacă prin fața lui Moise.

                

Dacă în finalul capitolului 33 ni se spune ce o să facă Dumnezeu în ziua următoare, în capitolul 34 care descrie evenimentele din ziua următoare nu “spune” nimic despre “mâna” lui Dumnezeu “retrasă de la ochii lui Moise și nimic despre ceea ce a “văzut”(dacă a văzut) Moise.

   

În Exod 34: 6 aflăm că Moise nu a “văzut” nimic doar a auzit proclamându-se numele lui Dumnezeu și atributele Lui etice (morale): “Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: "Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!”

                

Cum putem să înțelegem faptul că aceeași “persoană” care a stat “lângă” Moise a putut în același timp să și “defileze” prin fața lui Moise (care avea ochii acoperiți de mâna Lui) ?. După umila mea părere singurul răspuns plauzibil ar fi acela declarat de Domnul Isus:             

”Dumnezeu este Duh” și în această “postură” poate fi oriunde și orcând.

                 

Teologii, numesc în general orice “arătare” sau “manifestare” a prezenței lui Dumnezeu sub termenul de “teofanie”. Aceasta în cazuri în care Ființa Divină hotărește ca pentru un scurt timp să ia forma de înger (sau Christos) sau chiar om.

 Consider că în aceasta situație (ce o studiem) nu e vorba de teofanie în sensul strict, ci poate o teofanie specială. Ca urmare se ridică o întrebare legitima: A vazut Moise pe Dumnezeu? Și dacă da, ce anume a văzut atunci Moise? Dumnezeu îi spune lui Moise cu o zi înainte: “Mă vei vedea pe dinapoi”.

                 

Cum vine aceasta? Cuvântul tradus în românește cu “pe dinapoi” în traducerea Cornilescu apare “dosul” în Nițulescu. Iar în traducerea King James :“back parts.”=adica “părțile din spate“.

               

Cuvântul original ebraic este achowr (aw-khore) care se traduce “behind” or “rear end” sau în romănește: “inapoia a ceva sau a cuiva”.

               

Renumitul predicator englez Spurgeon traduce acest cuvânt cu “trena regală”= trena care vine (se trage) din spatele regelui (sau a miresei pentru acei dintre noi cari nu am vazut încă o trenă regească). Iar în viziune sa, Isaia, spune că “poala mantiei Lui umplea sala tronului regesc” Isaia 6

 

Să analizam cu atenție expresiile următoare:

 

Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea (Cornilescu)

Voiu face să treacă prin fața ta toată bunătatea mea (Nițulescu)

Şi când va trece slava Mea…Domnul a trecut prin fața lui Moise strigând…

Si acum să le combinam expresiile: frumusețea, bunatatea, slava, Domnul…

Ce a trecut de fapt prin fața lui Moise? bunătatea, slava, Domnul (identificată cu frumusețea)…? Eu cred că toate aceste trei, dar în ordine inversă:

 Domnul, slava, bunătatea…Cum vine aceasta?

Domnul Dumnezeu a trecut prin fața lui Moise revelându-și Slava Sa prin “bunătate”…Aici termenul de “bunatate” este un termen reprezentativ. El reprezentă de fapt întregul “evantai” al atributelor etice (morale) sau de caracter ale lui Dumnezeu.

A văzut MOISE ceea ce și-a dorit el să vadă, sau a văzut ceea ce Dumnezeu a considerat că era necesar pentru el în acele circumstante?

Ceea ce prezintă Dumnezeu în aceste versete sunt așa numitele (de teologi):                              

“Atributele comunicabile ale lui Dumnezeu”, și sunt următoarele:

Mila (Efeseni 2:4) și Dreptate (Psalm 89:14),

Îndurarea “Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!"

Credincioșia (2 Petru 3:9) și Sfințenia (1 Petru 1:16,17), care sunt de fapt “căile” prin care El (Dumnzeu) se revelează omului păcătos.

Tonul dominant al acestor atribute comunicabile (pe care dorește să le împartă cu noi) este Mila. Ce este Mila?

Dreptatea (justiția) = să primești ceea ce meriți(în cazul nostru moartea fiindcă am păcătuit: “plata păcatului este moartea).

Mila = să nu primești ceea ce meriți (moartea).

Harul= este să primești ceea ce nu meriți (iertarea, viața veșnică).

MILA, GRAȚIE SAU HAR, DAR ȘI SUVERANITATE

Dupa ce Moise se închinase lui Dumnezeu, îi spuse:“pentru că am căpătat trecere în ochii tăi…”(har-în Tr. Nițulescu și traducerile englezești).

 Moise află cu aceasta ocazie că Dumnezeu nu e obligat (nici în fața poporului evreu) să aibe milă, îngăduință față de toți oamenii sau față de oricine. Slava lui Dumnzeu este strâns legată de Suveranitatea Lui: “Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!"

 Dumnezeu Își rezervă dreptul să aleagă pe aceia față de care să-și manifește mila. El este Suveran și face ce vrea. EL controlează limitele milei sale față de oamenii păcătoși.

De ce îi răspunde oare DUMNEZEU lui Moise în felul acesta? Cred că Moise nu a fost clar în această privință. Cred că Moise a “încurcat” noțiunile. Noțiunea de “promisiune” cu noțiunea de “persoană”. Da, Dumnezeu Își ține promisiunea dar Își alocă dreptul de alegere asupra persoanelor care vor beneficia de această bunatatea a Sa.

Notă: Întâi de toate Dumnezeu îi aduce aminte lui Moise că EL nu are nici o obligație să-Și manifeste mila față de toți oamenii.

 În al doilea rând, Dumnezeu este absolut suveran să facă orice dorește, nefiind “silit” de nimeni. Există un echilibru deosebit între atributele lui Dumnezeu, astfel, Dumnezeu este milos dar și suveran:“Căci toate căile Lui sînt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.” Deutr.32:4

Dreptatea este una din atributele de baza ale lui Dumnezeu:“dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Său de domnie” Ps.97:2

Dar El iubeste dreptatea. “Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.” Psalm 11:7

“În (Romani 11:22), Ap.Pavel spune, “Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu”

 

IV.CONFIRMAREA

               

Bazat pe textul din Exod 33, eu cred căMoise nu a văzut vreo “arătare”, nici o “formă” umană nu a trecut prin fața lui. Cu siguranță că nu față, mîini sau picioare ar fi “văzut” Moise. De asemenea nu este “loc” de explicație că Moise ar fi “văzut” vreun înger sau pe Christosul preîncarnat.

              

Ceea ce a văzut Moise este redat cel mai bine prin termenul în engleza arhaica “aftergo” sau “ceea ce a rămas în urma trecerii cuiva (a Slavei lui Dumnezeu).

Moise, mai mult decât a “vazut” ceva, el a “auzit” în prima faza proclamându-se atributele lui Dumnezeu……ca pe urmă să le “vadă” ca și implinite…

             

Ca să înțelegem și mai bine acest “fenomen” propun să ne uităm la  un verset din Noul Testament scris de Ap. Pavel:“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi”

             

Să subliniem următoarele expresii: “însuşirile nevăzute”, “se văd”. Cum vine aceasta? Ceea ce e învizibil se poate oare totuși vedea? Se poate vedea nu însușirea în ea însăși –pentrucă ea este un termen intrinsec-ci efectele acelei însușiri. Cred că același principiu, de care vorbeste Ap. Pavel referitor la însușirile (atributele) de esență dumnezeiască (puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui) se aplică și în cazul atributeler morale sau de caracter.

              

Să analizăm textul în continuare:

“Îndată Moise s-a plecat până la pămînt şi s-a închinat. El a zis: "Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevăr un popor încăpăţânat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpânirea Ta!"  Domnul a răspuns: "Iată, Eu fac un legământ. Voi face, în faţa întregului popor, minuni cari n-au avut loc în nicio ţară şi la niciun neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, şi prin tine voi face lucruri înfricoşate”.

                 

Imediat (îndată) după ce Slava lui Dumnezeu a trecut prin fața lui Moise, el nu spune “Iți multumesc, Doamne, că mi-ai satisfăcut curiozitate și ți-am văzut spatele” ci spune cu totul, complet diferit: “dacă am căpătat trecere înaintea Ta”.

                

Moise a realizat că toată aceasta “procesiune interesantă” a fost cu un alt scop decât cel pe care el propabil și la dorit la început și anume să ofere …har… poporului păcătos. Si Dumnezeu îi subliniaza lui Moise: poporul acesta… va vedea lucrarea Domnului.

Cu alte cuvinte, “Moise, poporul ales de Mine și condus de tine va ajunge să “vadă” realitatea acestor attribute morale ale Mele împlinite în viața lor. “

              

Consider că Moise a și “văzut” aceste atribute ale Slavei Lui Dumnezeu ca: mila, suveranitate, bunatate, credincioșie, și dreptate deja implinite în viața sa și a poporului pe care el îl conducea.

               

Se pare că Moise a fost mulțumit cu răspunsul deosebit de înțelept a lui Dumnezeu și I s-a închinat. Dintr-o întilnire reală cu Dumnezeu, întotdeauna se va produce schimbare în viața aceluia care beneficiază de aceasta. Exemplu cel mai la îndemina este Moise. Când Moise s-a întilnit prima dată cu Dumnezeu la “rugul aprins”, destinul vieții lui Moise a fost schimbat pentru totdeauna. Gângăvind, Moise a încercat să-și motiveze ceva scuze, dar Dumnezeu a luat “scuzele” lui Moise și le-a schimbat în decizii. Prezența lui Dumnzeu schimbă viața omului aceluia cu gândirea lui cu tot.

            

Efectele acestei “întilniri” speciale a lui Moise, s-a “soldat” cu următoarele:

• Primul efect al acestui eveniment a fost o demonstrare de umiliță a lui Moise. Marele conducător, s-a plecat pâna la “pământ” înaintea lui Dumnezeu (să nu uităm că Moise era în crăpătura stâncii; e greu de imaginat cum s-o fi îndoit ca să atingă stânca și nu pămintul) (Iacov, ne spune în epistola sa la cap.4:10).
• Al doilea efect al Slavei lui Dumnzeu în viața lui Moise a constat în actul închinării imediate. Impresionat de Măreția Slavei (parțiale) a lui Dumnezeu, Moise s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat înaintea lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu schimbă atitudinea de închinare, schimbă principiile închinării, schimbă motivațiile închinării. Ioan 4:24
• Al treilea efect al Slavei lui Dumnezeu în viața lui Moise, a fost schimbare în înfățișare. Moise coborând de pe munte a aratat diferit. Fața lui strălucea. Moise era singurul om din tabără care nu știa acest lucru. Stând așa de mult de vorbă, comunicând atâta timp cu Dumnezeu, ceva din Slava lui Dumnezeu s-a reflectat pe fața lui. Slava lui Dumnezeu are putere de a schimba înfățișarea noastra. Exod 34,  pentrucă Moise vorbise cu Dumnezeu…
• Al patrulea efect a fost acela al schimbării relației dintre Moise și Dumnezeu. Moise ÎL roagă, Îl imploră pe Dumnezeu să-i ierte pe frații săi evrei, pe păcătoșii și rebelioșii de frați ai săi: “iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre, şi ia-ne în stăpînirea Ta!"

 

APLICAȚIA PENTRU NOI:

                 

Prin cea de-a treia cerere adresată lui Dumnezeu de către Moise, am “văzut” curaj dar și sinceritate. Prin răspunsul dat de Dumnezeu am “văzut” înțelepciune. 

                

Ce facem noi în momente de criză? Când comunitatea de care aparținem trece prin greutați și încercări? Când cineva are nevoie de intervența noastră la Dumnezeu? Când noi însine ne simțim falimentați și nemernici ca Moise altădată? Când visele noastre cele nobile s-au prăbușit în abis?  Când îngrijorări ne năpăadesc, când îndoieli vin peste noi, când nu avem răspunsuri la atâtea și atâtea întrebări…? Când tragedii vin în viața nostră una după alta, când boli incurabile sau moartea ne-a vizitat, când totul e întunecat și nu vedem nimic la orizont? 

 

Când nici nu mai avem putere sau curaj să întrebăm dacă Dumnezeu e încă pe aproape? Ca să nu spun "Este Dumnezeu cu mine? Și dacă este dece…și dece a îngăduit toate acestea…cu mine, chiar cu mine?

 

Ce opțiuni ne vine atunci în minte? De a fugi departe de Dumnezeu? De a-L blestema sau a-L blama pentru situația conflictuală în care mă găsesc? Sau vom accepta opțiunea luată de Moise în situație ca acesta, aceea de a ne apropia de Dumnezeu mai mult, mai intim?

  Pentru Moise această experiență a fost destul, a fost exact ce avea nevoie. Avea nevoie de o asigurare, de o garanție de la Dumnezeu că nu va părăsi poprul, ci va merge mai departe cu ei. Moise de fapt a primit ceea ce a cerut în favoarea poporului său și nu pentru el personal.

                

Experimentarea “Slavei lui Hristos” este un fenomen ce se cere demonstrat. Noi trebuie să fim o demonstrație vie a ceea ce a “produs” Slava lui Dumnezeu în viețile noastre. Moise a făcut lucrul acesta. Dar tu? Fie ca această ocazie momentul din care incepi să demonstrezi efectul Slavei lui Hristos în viața ta.Versetul de incheiere:“ Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slava, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni) . Noi suntem transformați într-o permanentă creștere a splendorii într-o asemănare cu a Lui, și aceasta este lucrarea Duhului”. A Lui să-I fie Slava, acum și în veci de veci. Amin.

Ioan Sinitean, prezbiter in Biserica Logos din Chicago