TEXTE BIBLICE: Mat 5:13-15; 1 Timotei 2:1-12; Amos 5:14-15
CUVÂNT DE AUR: Ieremia 29:7 „Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!”
INTRODUCERE
Trăim într-un timp al valorilor în schimbare. Astfel de vremuri au existat și în trecut. Credincioșii au avut întotdeauna de-a face cu diferențele dintre valorile proprii și cele ale societății în care au trăit. Domnul Isus chiar a comparat vremurile sfârșitului cu timpul în care a trăit Noe (Mat. 24:37-39).
Domnul Isus s-a rugat Tatălui pentru noi: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” Ioan 17:15 (vezi: Mat.6:13, Gal.1:4, 2 Tes.3:3, 1 Ioan 5:18). Expresia din lume se referă la societatea în care trăim. La fel cum Domnul Isus a făcut fost influent în societatea iudaică de atunci, ni se cere să fim și noi influenți în societatea de acum. Ca și creștini, suntem chemați să promovăm în societate valorile creștine, valori care să înnobileze ființa umană.
Este adevărat că Sfânta Scriptură nu e o carte de politică, cum nu e nici o carte de știință sau de istorie. Dar în ea găsim bogății de neprețuit, informații din aproape toate domeniile de activitate umană. Cercetători ai Scripturii au făcut calcule statistice cu privire la domeniile la care Cuvântul lui Dumnezeu face referire, și au ajuns la concluzia că 29% din cele scrise în Biblie se referă la viața personală și 71% au de a face cu viața socială, politică sau națională. Scopul principal al Sfintei Scripturi este cel menționat de Apostolul Pavel lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16), lucru adevărat pentru toate sferele de activitate ale omului lui Dumnezeu, inclusiv pentru cea socială.
Analizând cu atenție ultima parte a versetului anunțat anterior, „destoinic pentru orice lucrare bună”, se poate înțelege că se referă la orice activitate umană, inclusiv cea socială. Având în vedere faptul demonstrat că deciziile guvernului au influență directă asupra societății în care trăim, este imperativ necesar ca în acest „corp de conducere” să fie oameni integri, oameni cu principii sănătoase, care să urmărească binele și progresul societății.
Societate: Grup social constituit pe baza condițiilor materiale, spirituale, morale etc. / Organizație constituită cu scopul de a promova unele idei sau acțiuni de interes general.
Este universal recunoscut faptul că legile unei țări au o importantă influență asupra climatului moral și a bunului mers al societății. Legile pot fie să restrângă (sau să „stârpească” ) păcatul, fie să-l încurajeze, și aceasta datorită funcțiunii educaționale a legii. Ca urmare, este de o foarte mare importanță pe cine alegem să ne „facă” și să „aplice” legile țării.
OBIECTIVE
Să înțelegem rolul nostru (creștin și cetățean) în societate.
Să fim convinși că atunci când ne punem la dispoziția lui Dumnezeu, putem fi influenți în societatea noastră.
SCHIȚA
I. ROLUL SAU IMPLICAREA CA ȘI CREȘTIN
- Prin rugăciune
- Prin a fi o mărturie
- Prin familie
II. ROLUL SAU IMPLICAREA CA ȘI CETĂȚEAN
- Prin prestare de servicii/muncă
- Prin votare
- Prin luări de poziții
- Prin angajare în conducerea administrativ-civilă
ANALIZA
I. ROLUL SAU IMPLICAREA CA ȘI CREȘTIN
Ne trăim viața în mijlocul societății. O mare parte din viața noastră o petrecem în cartierele noastre, în școlile noastre, în universitățile noastre, la locurile noastre de lucru, poate la evenimente comunitare și în anumite îndatoriri civice. Nu putem și nu încercăm să evităm acest lucru. Domnul Isus nu s-a rugat să fim scoși din lume, ci să fim feriți de rău.
Cu toate acestea, credincioșii întâmpină adesea diferențe între valorile lor și cele ale lumii în care trăiesc. Acest lucru nu este nou. Prezint doar câteva din posibilele implicări în societate ca și creștin:
a. Prin rugăciune
„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.”...„Cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii”… A efectua o rugăciune pentru toți oamenii și mai ales pentru cei înălțați în dregătorie cere un efort mic, dar poate avea un impact extraordinar de mare în viața acelora pentru care ne rugăm. Consider îndemnul profetului Ieremia de o importanță deosebită în aceea circumstanță critică pentru poporul evreu: „Urmăriți binele cetății în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea...” (Ieremia 29:7).
Tertulian, un părinte bisericesc, scria următoarele: „Oferim rugăciuni pentru protejarea prinților noștri, Celui Etern, Celui Adevărat, Celui Viu Dumnezeu, a cărui bunăvoință, înainte de toate, ei trebuie să dorească… fără încetare, pentru toți regii ne rugăm…”. Sfânta Scriptură declară că rugăciunea este o armă puternică la îndemâna credinciosului: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16).
O națiune care se încrede în puterea rugăciunii și se roagă pentru conducătorii ei, va fi o națiune binecuvântă și protejată. Confesiunea Westminster prezintă ca o obligație din partea poporului de a se ruga pentru cei înălțați în dregătorii: „Este datoria poporului de a se ruga pentru magistrați, să le dea onor ca și persoane, să le plătească taxele sau alte datorii, să se împlinească ordinele legale, să se supună autorității lor, din conștiință.”
b. Prin mărturie
E necesar ca creștinii să fie o pildă vrednică de urmat în fața celorlalți oameni. Apostolul Petru sfătuiește pe credincioși: „Să aveți o bună purtare în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării…Căci voia lui Dumnezeu este ca făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.” (1 Petru 2:12; 2:15). Prin urmare, credinciosul trebuie să-și îndeplinească obligațiile față de stat – ca o mărturie personală a înnoirii pe care a adus-o nașterea din nou în viața sa, a dovezii că el este o făptură nouă. Să facem lucrul acesta pentru că am fost zidiți în Hristos: „Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).
Apoi, să facem aceasta suntem îndemnați la imperativ de Scriptură, ca să aducem roadă care să se vadă, „pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, și crescând în cunoștința lui Dumnezeu” (Coloseni1:10).
De asemenea, Domnul Isus, în Predica de pe Munte, le spunea ucenicilor cum să se comporte în societate: „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport și astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” Matei 5:13-15.
Și nu în ultimul rând, e necesar să arătăm o apreciere corectă pentru fiecare cetățean „să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii” (Tit 3:2). „Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun” (Tit 3:1).
c. Prin familie
E necesar să avem familii temătoare de Dumnezeu, unde copiii sunt învățați să iubească pe Dumnezeu, să respecte părinții și autoritățile puse peste ei. De notat că Scriptura ne învață că avem o quadruplă responsabilitate: față de Dumnezeu, față de familie, față de autoritatea de stat și față de muncă (sau patron). Dumnezeu a instituit autoritatea familiei înainte de a institui autoritatea civilă, și a dat diferite responsabilități părinților (Geneza 2).
II. ROLUL SAU IMPLICAREA CA ȘI CETĂȚEAN
„Dați tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea. Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții, a împlinit Legea.” (Romani 13:1-8).
a. Prin muncă sau prin prestare de servicii
Având în vedere chemarea creștinului de a fi sare și lumină la locul de muncă, în familie, el poate tot așa de bine să aducă aceste calități divine și în acele locuri care par mai greu de penetrat (Matei 5:13–16). Vechiul proverb românesc poate fi adevărat și în cazul acesta: „Omul sfințește locul” (2 Tesaloniceni 3:10-12).
b. Prin votare
E adevărat că pe paginile Sfintei Scripturi nu găsim termenul de votare, dar întâlnim procesul de votare în foarte multe instanțe. Redau în continuare afirmația unui mare om politic american referitor la responsabilitatea ce o avem cu privire la alegeri (votări), și anume: „Când un cetățean dă votul său unui om cunoscut ca fiind imoral, își abuzează încrederea sa (responsabilitatea civică); el sacrifică nu numai propriul interes, dar și al vecinului său, el trădează interesul țării sale” (Noah Webster).
Votarea este modalitatea oferită de democrație prin care poporul își poate exprima punctul de vedere cu privire la alegerea conducătorilor guvernamentali. Are o deosebită importanță cine sunt oamenii de la conducerea guvernamentală: „Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât și se acoperă de rușine”. „Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina.” (Proverbe 13:5; 12:3)
Referitor la calificarea magistraților în conducerea civilă, Daniel Webster spunea „Dumnezeu dorește ca tu să alegi ca și conducători pe cei care vor conduce în frică de Dumnezeu. Dacă cetățenii vor neglija responsabilitatea și vor plasa oameni fără principii în funcție, acel guvern foarte curând va deveni corupt”. Sfânta Scriptură face recomandări clare referitor la calificările pe care trebuie să le aibă aceștia:
1. Să alegem pe acei conducători guvernamentali care respectă și apreciază valoarea vieții (Matei 19:14)
2. Să alegem pe acei conducători ce pot fi modele de urmat pentru popor. A fi model pentru alții înseamnă mult (Evrei 13:7-8).
3. Să alegem pe acei conducători al căror caracter va avea un impact pozitiv asupra acelora pe care îi reprezintă (2 Regi 23:25).
4. Să alegem pe acei candidați care au în vedere siguranța și viitorul copiilor noștri (Proverbe 14:26).
5. Să alegem pe acei candidați care au un înalt standard moral de trăire.
c. Prin luare de poziții
Luarea de poziții împotriva abuzului de putere a conducătorilor (politici și religioși), este o temă mereu prezentată în Sfânta Scriptură. În vechiul Testament, găsim scris că au existat profeți cari pe lângă avertizarea pentru poporul evreu, au făcut-o și pentru popoarele vecine sau cuceritoare: Isaia 13-23; Ezechiel 25-32, Amos 1-2, Obadia (Edom), Iona (Ninive), Naum (Ninive), Habacuc 2, Țefania 2. Moise îl confruntă pe Faraon. Daniel l-a confruntat pe Belșațar pentru neglijența sa morală și spirituală.
Profeți ca Samuel, Ilie, Isaia, Ieremia, Amos, Zaharia și Hagai s-au implicat într-un fel sau altul în viața societății, prin avertismentele lor la adresa conducătorilor poporului. Ei au denunțat orice rege ce nu a condus sau judecat poporul cu dreptate. Ioan Botezătorul l-a confruntat pe Împăratul Irod cu păcatul său, riscându-și astfel viața „Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, și pentru toate relele pe cari le făcuse” (Luca 3:19 bazat pe Levitic 20:21).
d. Prin angajare în conducerea administrativ-civilă
Implicarea în structurile de autoritate guvernamentală, se cere să fie făcută cu dorința sinceră de a introduce principiile biblice acolo și nicidecum cu un scop personal mârșav. „Creștinul are un mandat divin de a fi servitor a lui Hristos în orice aspect al vieții…creștinul trebuie să caute să integreze normele Scripturii cu realitatea vieții publice”, spune Mike Baum în cartea „Dumnezeu și Cezarul”. Implicarea în administrația civilă trebuie să vină dintr-o convingere profundă și conștientă de marea responsabilitate ce decurge din aceasta, atât față de Dumnezeu pe care Îl reprezinți, cât și față de poporul pe care îl slujești.
Oricare ar fi situația, noi suntem chemați să aplicăm principiile Sfintei Scripturi, astfel: Se prea poate ca Dumnezeu să te cheme să fii un sfetnic înțelept și de trebuință pentru „Cezarul” local și contemporan, ca Abiatar: „David, luând cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!” (1 Samuel 23:9).
De asemenea, poate să te cheme să fii un martor ca Pavel în fața atâtor demnitari ai vremii, guvernatori sau chiar în fața Cezarului de la „Roma”: Dacă guvernul ignoră drepturile sociale ale poporului, fii un Amos care să „denunți” atrocitățile sociale pe față, fără ocolișuri, cu orice preț: „Căci Eu știu că nelegiuirile voastre sunt multe, și că păcatele voastre sunt fără număr: asupriți pe cel drept, luați mită, și călcați în picioare la poarta cetății dreptul săracilor” (Amos 5:12).
Dacă guvernul caută și aplică justiția ca și Solomon, suntem chemați să-l binecuvântăm, așa cum Dumnezeu a binecuvântat pe Solomon: „...voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi nici un împărat ca tine. Și dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îți voi lungi zilele” (1 Regi 3:5-15).
Dacă guvernul acționează greșit într-o anumită problemă (contrar Cuvântului lui Dumnezeu), ni se cere să-l mustrăm așa cum a procedat profetul Natan cu David: „Și Natan a zis lui David: “Tu ești omul acesta!” Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: , Eu te-am uns împărat peste Israel, și te-am scăpat din mâna lui Saul;” (2 Samuel 12:7).
Dacă guvernul devine idolatru și imoral ca și Ahab și Izabela, atrage-i atenția asupra pedepsei lui Dumnezeu ca altădată Ilie (2 Regi 9:1-37).
Dacă guvernul devine tiran și crud ca și Faraon, ridică-ți glasul și fii un Izbăvitor ca și Moise: „Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: “Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător? Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug” (Faptele Ap. 7-35).
Consider că afirmația cercetătorului în domeniul politic Bandow Doug de la Institutul Cato este de o foarte mare importanță pentru fiecare dintre noi: „Noi trăim într-o lume căzută și nu există alt răspuns decât mântuirea personală prin Isus Hristos. Toate instituțiile umane, incluzând guvernul, sunt corupte prin căderea omului. Oricum, creștinii nu pot să stea rezervați față de politică; riscul ar fi prea mare. Creștinii trebuie să fie sare pe pământ și lumină pe dealuri și nici unde nu ar avea credinciosul o mai importanta influență decât să modeleze comportamentul instituțiilor la putere care tot mai mult sunt folosite pentru scopuri rele”.
CONCLUZIA
Lecția de față se poate concretiza într-o singura propoziție, și anume: „fii un cetățean responsabil” (Romani 13:1). Ca și creștini, Dumnezeu ne cere să stăm drepți pentru principiile noastre biblice; pentru ceea ce este corect și drept în ochii Lui și nicidecum în ochii lumii în primul rând. Ca și creștini, avem responsabilitatea, nu numai privilegiul, de a promova principiile biblice în societatea în care trăim.
Creștinul recunoaște că trăiește realitatea dublei cetățenii; el deci, aparține țării în care locuiește, dar din punct de vedere spiritual – este și cetățean al cerului (Filipeni 3:20). Creștinii au responsabilitatea de a onora conducătorii civili. Domnul Isus a separat ceea ce e sacru, divin de ceea ce e uman, secular… (Tit 3:1,2; 1 Petru 2:13-17).
Prin felul tău de trai christic, încearcă să-ți faci prieteni chiar și pe oponenții politici (1 și 2 Samuel). Stabilește-ți bine prioritățile. Fii constant în principii. Cât atârnă de tine, fii în pace cu toți oamenii, ținând cont că, înainte de toate, cerințele lui Dumnezeu au prioritate: „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Indiferența cetățenilor față de ceea ce întreprinde guvernul civil se va plăti greu mai devreme sau mai târziu. Dacă cetățenii ar fi fost „vigilenți” la toate manevrele liderilor de partide de-a lungul anilor, omenirea nu ar fi ajuns să suporte suferințele cauzate de un Hitler, un Stalin, un Mao, sau un Ceaușescu...
Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să ne înțelegem rolul nostru (de creștin și de cetățean) în societate și să ne implicăm în ea așa cum ne sfătuiește Sfânta Scriptură. Să demonstrăm prin fapte că atunci când ne punem la dispoziția lui Dumnezeu, putem avea o influență bună în societatea noastră.
Ioan Sinitean