"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

IMPORTANŢA ASCULTĂRII DEPLINE DE DUMNEZEU

“Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.

Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului”” Levetic 10: 1-2

Versetele de mai sus prezintă unul din cele mai drastice evenimente din Vechiul Testament. Doi tineri, preoţi proaspeţi au fost omorâţi de Dumnezeu pe când “slujeau” Acestuia în Cortul Întâlnirii. A fost Dumnezeu prea dur, prea drastic cu aceşti preoţi începători? Nu trebuia sa le acorde mai multă înţelegere?

CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC - Evenimente anterioare

Poporul Israel ieşise de un an de zile din Egipt şi staţionase la Sinai, unde Dumnezeu le-a dat Legea şi a instituit ceremoniile de închinare. Astfel, în Exod 40, ni se prezintă dedicarea sau sfinţirea Cortului Întâlnirii şi a lucrurilor din el. În Levetic 8 - aflăm despre dedicarea sau ordinarea lui Aron şi a fiilor săi ca preoţi ai Dumnezeului celui viu.  În Levetic 9 ni se prezintă debutul preoţiei. Slava lui Dumnezeu coborâse peste jertfă sub formă de foc, aprobând astfel jertfa adusă... (Levetic 9:22-24).
(Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. Deuteronom 4:24)
Levetic 10, prezintă continuarea celor începute în cap.9.

NADAB ŞI ABIHU/Fapta lor,

“Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului” – Levetic 10:2
Foc a ieşit de la Domnul şi I-a devorat. Foarte interesant: acelaşi foc care în Levetic 9:24 indica acceptarea lui Dumnezeu , aici în Levetic 10:2, arată, respingere Lui. Dacă în Levetic 9:24 ne este prezentată binecuvântarea lui Dumnezeu; în Levetic 10:2 de altă parte, se arată blestemul lui Dumnezeu.

Nadab şi Abihu au fost băieţii mai mari a lui Aaron şi Elişeba (Exod 6:23), cari au fost  născuţi în Egipt. Ei au avut parte de a vedea multe minuni pe care Dumnezeu le-a făcut în Egipt.
Ei au fost bărbaţi privelegiaţi de a participa la multe manifestări fizice ale lui Dumnezeu.
Au auzit vocea lui Dumnezeu şi au văzut focul, fulgerul, fumul, si au simtit de tunete şi cutremurul de la muntele Sinai. Au fost luaţi de Moise şi Aaron, împreună cu şaptezeci de bătrâni pentru o întâlnire specială cu Dumnezeu pe muntele Sinai (Exodul 24:1-2). Deci nu erau la primul contact cu ceea ce însemna prezenta divină…
Porunca Domnului dată preoţilor la ordinarea lor era foarte categorică “ Să păziţi poruncile Domnului ca să nu muriţi...” (Levetic 8:35), înţelesul de “toate” şi “aidoma” adica, aşa cum le-a cerut Dumnezeu…Rămânerea preoţilor în viaţă depinde de felul în care împlineau poruncile primite de la Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu I-a pedepsit atât de aspru ne transmite mesajul că aceşti doi preoţi au călcat cel puţin una dintre poruncile lui Dumnezeu…
Întrucât nu există o descriere clară a ceea ce aceşti doi preoţi au “încălcat” de au fost aşa de aspru pedepsiţi, putem pe baza textelor Scripturii să facem câteva prezumţii, şi anume:

POSIBILE încălcări de reguli, şi anume:

A. ÎN CONŢINUTUL OFERTEI (CE AU ADUS)
B. ÎN TIMPUL PREZENTĂRII OFERTEI (CÂND AU ADUS)
C. ÎN FELUL PREZENTĂRII OFERTEI (CUM AU ADUS)

Propun să analizăm pe rând aceste posibile greşeli făcute de Nadab şi Abihu:
“Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise”

A. ÎN CONŢINUTUL OFERTEI (CE AU ADUS)

a. FOC DIFERIT (luat din altă parte decât de pe Altarul de Aramă)
Porunca lui Dumnezeu era clară de unde anume să I-a foc pentru orice întrebuinţare în cadrul slujire în Cortul Întâlnirii: “Să ia o cădelniţă plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului”  (Levetic 16:12). S-ar fi putut ca ei să fi luat focul din oricare altă parte, decât de pe Altarul de Aramă. Focul de pe altarul de araă avea o semnificaţie deosebită pentru că era aprins direct de Dumnezeu şi trebuia păstrat în permanenţă arzînd.

b. TĂMÂIE DIFERITĂ (alta decât ceea cerută de Domnul:
“au pus tămâie pe foc”. Şi această acţiune a lor putea să constitue o încălcare a poruncii Domnului dacă tămâia pe care au pus-o peste foc nu era cea poruncită de Dumnezeu:“Să nu aduceţi pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare, şi să nu turnaţi pe el nici o jertfă de băutură.” Exod 30:9

c. CĂDELNIŢA (alta decât ceea cerută de Domnul). De asemenea, Dumnezeu a instituit ca orice unealtă folosită în slujba de la Cort să fie mai întâi sfinţită: “Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfânt. ” Exod 40:9
Prin expresia:”şi-au luat fiecare cădelniţa”, se mai poate înţelege, “cădelniţa lor personală”, alta decât cea dedicată pentru această lucrare.

d. LOCUL - Sala din Cort
“Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din sfântul locaş, şi duceţi-i afară din tabără” Levetic 10:5b
Locul destinat pentru tămîiere era în sala numită Sfânta. Se poate ca aceşti doi proaspeţi preoţi să fi încercat să intre unde numai Marele Preot odată pe an, avea voie să intre, şi anume în Sfânta Sfintelor:“Domnul a zis lui Moise: “Vorbeşte fratelui tău Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor“ Levetic 16:2
Chiar dacă nu putem arăta cu siguranţă care din interdicţiile de mai sus, aceşti doi preoţi le-au încălcat, putem conclude că “lucru pe care El nu li-l poruncise”, ceea ce au făcut era în contradicţie fraglantă cu ceea ce Dumnezeu le poruncise. Ei au crezut că “orice” se poate duce ca jertfă Domnului  Dumnezeu, orice numai să fie adusă ceva…Nimic mai greşit decât această gândire…

B. ÎN TIMPUL PREZENTĂRII OFERTEI (CÂND AU ADUS)

a. au nesocotit timpul dedicat anume de Dumnezeu:
Chiar şi timpul de slujire, de aducerea jertfelor, de tămâiere a fost planificat de Dumnezeu, şi anume dimineaţa şi seara: “Aaron va arde pe el tămîie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele; va arde şi seara când va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam.” Exod 30:7-8
El nu a lăsat nimic la “buna dispoziţie” a oamenilor, pentru că aceştia ar putea uita, ar putea greşi şi ar putea compromite închinarea…

b. au furat din timpul alocat de Dumnezeu pentu o altă lucrare
După aducerea jerfei si tămăiere, preotul trebuia să se ocupe cu mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc:”Luaţi partea din darul de mîncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, şi mîncaţi-o fără aluat lîngă altar: căci este un lucru prea sfînt.” Levetic 10:12
Dar ei nu au îndeplinit acestă cerinţă şi s-au ocupat de altceva, şi între timp jertfa dispăruse:
“Moise a căutat ţapul adus ca jertfă de ispăşire; şi iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii cari mai rămăseseră lui Aaron, şi a zis: ...Levetic 10:16

C. ÎN FELUL PREZENTĂRII OFERTEI (CUM AU ADUS)-elemente de conduită sau atitudine faţă de slujire)
Nu ştim exact care a fost motivaţia lor la ceea ce au făcut. Poate ca a fost mândrie, poate ambiţie, sau a fost, nerăbdare. Indiferent de motivaţia lor exactă, sfinţirea şi proslăvirea Domnului nu poate fi făcută aleatoriu, după dorinţa oricui, la întâmplare.
 
a. Nu au onorat pe Dumnezeu.
Remarca lui Moise către Aron, face lumină cu privire la atitudinea lor faţă de slujba ce o făceau către Dumnezeu: “ Moise a zis lui Aaron: “Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: ,Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor”
Cerinţa lui Dumnezeu pentru noi, credincioşii de astăzi sună în felul următor: “Să facem totul spre Slava lui Dumnezeu...” 1 Cororinteni 10:31    

b. Posibil sub influenţa alcoolului
Menţionarea lui Moise despre a nu bea alcool în timpul slujbei ne determină să credem că se putea ca ei să fi fost beţi. Dumnezeu a dorit ca toţi proţii ce erau în slujba Sa să fie în stare să facă distincţie dintre ce este sfânt şi si ce nu este, dintre ce este curat şi ce este necurat. Dumnezeu a vrut ca inima şi mintea preotului să nu fie întunecată de alcool atunci când va veni pentru a-L servi pe El: “Tu şi fiii tăi împreună cu tine, să nu beţi vin, nici băutură ameţitoare, cînd veţi intra în cortul întîlnirii, ca să nu muriţi: aceasta va fi o lege vecinică printre urmaşii voştri, ”ver 9

PEDEAPSA LOR: ”Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.”
A fost o moarte instantanee Exod 7-11; 32 Numeri 11:1; 12:1, 9-10; 16:3, 31-35
Au murit de mâna Celui ce pretindeau că_L slujeau. Au fost omorâţi prin intermediul focului cu care se jucau. Au fost pedepsiţi pentru simplul fapt că şi-au permis să nu facă cum li s-a poruncit , ci cum ei au dorit.

SEMNICAŢIA JERTFELOR DIN VECHIME

Procesiunea jertfelor şi activităţile preoţilor legate de ele au fost de o foarte mare importanţă pentru că jertfele au fost instituite ca să transmită un mesaj despre Dumnezeu şi caracterul Său.
Esenţa mesajului jertfei: Dumnezeu este drept şi pedepseşte păcatul cu moartea, dar în acelaşi timp este plin de dragoste şi acceptă substituirea, adica altcineva putea să moară pentru vinovat (păcătos):
“Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, când avea să facă cortul: “Ia seama”, i s-a zis, “să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. Evrei 8:5
Ca mesajul lui Dumnezeu să fie transmis intact, orice detaliu din procesiunea jertfelor trebuia făcută correct, executată întocmai cum se cerea. Expresia ce se repetă ca un lait motiv în timpul construirii si sfinţirii Cortului a fost: “cum a poruncit Domnul”.
A primit Dumnezeu jertfa lui Nadab şi Abihu, adusă cu orice, oricum şi oricând? NU!!!!

Aplicaţia pentru noi: şi noi ceştinii de astăzi avem de a transmite un mesaj depre Dumnezeu şi caracterul Său:“şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă,
 şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”. 1 Petru 2:5
şi trebuie să o facem cu o înaltă responsabilitate, în aşa fel încât slujba (slujbele) noastre să fie:” plăcute lui Dumnezeu.” Nu o putem face cu orice, oricum şi nicidecum oricând:
“Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată”. 1 Petru 2:9
Chemarea noastră de creştini este aceea “ca să vestim”. A vesti înseamnă a transmite un mesaj.
Aşa cum responsabilitatea preoţilor de odinioară a fost să transmită un mesaj peste veacuri despre caracterul lui Dumnezeu, tot aşa nouă creştinilor autentici ni se cere astăzi să transmitem un mesaj intact, netorsionat despre Dumnezeu, despre bunătatea dar şi severitatea Lui. Romani 16:22

CONCLUZIA

Primeşte oare Dumnezeu slujba noastră făcută, cu orice, oricând, şi oricum?

NICIDECUM, NICIDECUM, NICIDECUM,

Ce poate fi un foc străin astăzi pentru noi. Nu am o listă, dar se poate comasa într-o singură frază:
Orice lucrare făcută în afară voii lui Dumnezeu poate constitui foc străin.
Având în vedere menirea noastră de creştini de a fi purtători de mesaje:„Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii” 2 Corinteni. 3:2
Mă rog Domnului să ne dea putere să facem orice lucrare pentru El cu mare băgare de seamă:
“Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului.” Ieremia 48:10a
Şi dovada cea mai concludentă că îL iubim pe Dumnezeu este aceea că îi vom împlini poruncile intocmai;
“Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15 .Bunul Dumnezeu să ne ajute la aceasta. Amin!

Mă rog Bunului Dumnezeu să ne ajute ca jertfa noastră de închinare înaintea Lui să fie făcută în detaliu înacord cu Voia și Cuvântul Său.

Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos din Chicago