„Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte.
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, sunteți în Hristos. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” (1 Corinteni 1:25-31).
„Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci ” (1 Corinteni 2:7).
III. Înțelepciunea lui Dumnezeu de pe cruce este în contrast cu înțelepciunea lumii (v. 21-23).
Conform Psalmului 19 și Romani 1, omenirea este cufundată într-o mare de revelații – întreaga creație vorbește despre puterea lui Dumnezeu, autoritatea morală, înțelepciunea, puterea și bunătatea Sa. Cu toate acestea, oamenii suprimă adevărul lui Dumnezeu; pentru că nu vor să aibă de-a face cu Dumnezeu care este revelat în creație. Sunt nerecunoscători; de aceea ei inversează lucrurile; ei schimbă lumina în întuneric (Ioan 3: 19-21). Dar aceasta este realitatea, prin nebunia predicării crucii, Dumnezeu îi va mântui pe cei ce cred.
Dumnezeu va arăta neputința înțelepciunii umane ca fiind lipsită de valoare. Căci, prin înțelepciunea ei, lumea nu a reușit să dobândească sau să asigure cunoașterea care duce la mântuire. Oamenii în general nu au aclamat niciodată Evanghelia ca fiind o capodopera a înțelepciunii dumnezeiești.
Fără excepție, înțelepciunea umană ridică sinele și îl coboară pe Dumnezeu. Întotdeauna, indiferent cât de sinceră, obiectivă și savantă apare, se adresează voinței personale, mândriei, înclinațiilor trupești și independenței umane. Acestea sunt caracteristicile de bază ale celor nerăscumpărați și întotdeauna direcționează și determină gândirea, dorințele și concluziile celui nerăscumpărat. Motivul pentru care oamenii iubesc filozofiile și religiile complexe și elaborate este pentru că acestea fac apel la ego-ul uman. Ele oferă provocarea de a înțelege și de a face ceva complex și dificil. Din același motiv, unii oameni batjocoresc Evanghelia. Evanghelia ne cere să acceptăm cu credință simplă (de copil) ceea ce a făcut Dumnezeu. Crucea zdrobește păcatul uman și zdrobește mândria omenească. De asemenea, oferă eliberare de păcat și eliberare de mândrie.
Lumea consideră crucea ca pe un mod absurd (nebun) de lucru. Înțelepciunea umană batjocorește întruparea Fiului; ca Dumnezeul universului să devină om și să se supună morții; ca Creatorul, Izvorul vieții, să fie supus blestemului. Evanghelia conține înțelepciune ascunsă (înțelepciunea care îi uimește pe îngeri – 1 Petru 1:12; Efeseni 3:10). Ce mărturie este aceasta despre orbirea minții umane; că omul este înconjurat de lumină dar nu percepe nimic și preferă întunericul.
Crucea nu este un plan la care s-ar fi gândit omul; nu face parte din standardele lumești. Omul este centrat pe sine, controlat de iubirea de sine, căsătorit cu pofte; el nu poate gestiona corect manifestarea înțelepciunii lui Dumnezeu. Păcătosul răsucește mesajul pentru a face un zeu după chipul lui. Dar textul nostru conține un adevăr dificil – acest eșec al înțelepciunii umane despre care a vorbit apostolul Pavel face parte din scopul lui Dumnezeu.
Înțelepciunea lui Dumnezeu conduce la slava noastră. Poporul lui Dumnezeu este destinat slavei, nu rușinii; luați în considerare modul în care acest lucru contrastează cu conducătorii acestui veac, care sunt destinați rușinii. Trista ironie este că corintenii în urmărirea înțelepciunii, urmăreau de fapt ceea ce aparține acestui veac și care trece (acesta este punctul de vedere al lui Pavel – conducătorii și înțelepciunea acestui veac este pe cale de finalizare). Conducătorii erau orbi, urau adevărul, de aceea foloseau standardele umane ale înțelepciunii. Slava lui Hristos, manifestată în ascultarea Sa până la moarte, nu a fost recunoscută de conducătorii acestui veac – ei nu L-au recunoscut pe Hristos ca agent al mântuirii omului de către Dumnezeu – prin urmare, în răzvrătirea lor, ei își pierd slava. Duhul lumii iubește înțelepciunea falsă, dar disprețuiește înțelepciunea lui Dumnezeu în cruce.
Crucea ne învață însăși substanța Evangheliei. În cruce se află înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu (deși este considerat nebun de către lume) este ca Evanghelia să fie predicată peste tot: la serviciu, la picnic, la marginea drumului și de la amvon. V. 22-23 – Aceste două versete sunt o paralelă cu versetul 21; ei deschid și extind versetul 21, explicându-l în mod specific. Evreii au o modalitate (deși idolatrică) de a căuta să valideze cunoștințele spirituale; este prin căutarea unor semne exterioare, supranaturale. Hristos a condamnat adesea atașamentul lor fervent față de semne ca temei al credinței (declarându-le că pur și simplu nu vor crede Scripturile decât dacă vor vedea semne – Marcu 8:11-12; Matei 16:1, 4; 12:38 și urm.). Evreii au cerut o demonstrație izbitoare de putere și maiestate – dar crucea era o contradicție în termeni; pentru că pentru percepția umană era doar o rușine și slăbiciune.
Așteptarea mesianică a evreilor a schițat un portret al unui glorios Prinț și eliberator politic; dar Hristos le-a dezamăgit așteptările. În 1 Petru 2:8 se spune că El a fost examinat cu atenție de ei și respins și aruncat ca o „Piatră” nepotrivită pentru a construi. „Piatra pe care au lepădat-o ziditorii, aceasta a devenit chiar piatra unghiulară, o piatră de poticnire și o stâncă de poticnire; căci ei se poticnesc pentru că sunt neascultători de Cuvânt și de această osândă au fost rânduiți”.
Constructorii l-au găsit pe Hristos și înțelepciunea Sa divină „nepotrivită” pentru a construi (înțelepciunea lui Dumnezeu în Hristos este considerată nebună de lume). Constructorii au testat în mod deliberat și au respins alegerea lui Dumnezeu „Piatra”. Dar ei vor descoperi, spre groaza lor, că respingerea pietrei lui Dumnezeu va aduce propria lor vătămare dezastruoasă și ruină (1 Petru). Spre deosebire de evrei, grecii au căutat adevărata înțelepciune prin știință și filozofie. Se mândreau enorm cu speculațiile lor; chiar în privința celor din afara cercului înțelepciunii lor să fie barbari.
IV. „Nebunia” lui Dumnezeu în cruce este justificată prin mântuirea celor chemați (v. 24-25).
Smerenia lui Hristos este pusă în contrast cu mândria nebună a înțelepciunii lumii. Smerenia lui Hristos în cruce jignește orice formă de înțelepciune care este plină de afirmare de sine. Evreii nu au putut discerne cea mai profundă înțelepciune când s-au confruntat cu ea pentru că și-au pus mintea și opiniile înaintea Scripturii. Înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în cruce nu sunt perceptibile de înțelepciunea umană care se încrede în sine; totuși crucea este accesibilă tuturor.
„Cei chemați” sunt cei pe care Dumnezeu îi însuflețește și îi atrage cu o putere irezistibilă prin harul Său suveran. Cei chemați sunt cei care văd și experimentează această putere și înțelepciune a lui Dumnezeu pe cruce (căci prin răscumpărarea realizată în Hristos, lanțurile care vă leagă de puterea și pedeapsa păcatului sunt tăiate). Aceasta este o schimbare pe care numai puterea divină o poate realiza. (Înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în cruce vor fi în centrul veșniciei – nu veți depăși niciodată centralitatea Evangheliei; pentru că de-a lungul erei Bisericii, aceasta va fi hrana spirituală a poporului lui Dumnezeu și, în veșnicie, va fi revelatorul principal al Dumnezeirii.)
Pavel folosește această expresie ironică, „nebunia și slăbiciunea lui Dumnezeu” pentru a respinge și a demola mândria nebună a cărnii care caută să-L dezbrace pe Dumnezeu de slava Sa. Ceea ce sa făcut în crucea lui Hristos a fost o contradicție directă a ideilor umane despre înțelepciune și putere – totuși crucea a realizat ceea ce înțelepciunea și puterea umană nu ar putea realiza niciodată. Căci înțelepciunea și puterea divină, chiar și în punctul lor cel mai de jos (după standardele umane) sunt infinit mai presus de înțelepciunea și puterea omului. (Istoria lumii se va dovedi a fi o înregistrare a onorării și dezonorării lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu în istorie condamnă înaintea dreptății Sale înțelepciunea omului ca nebunie și eșec total.)
Gândiți-vă (și apreciați) la ce a făcut Dumnezeu în Hristos la cruce – El și-a biruit pe vrăjmașii Săi și a oferit har și iertare poporului Său. El ne-a judecat în Fiul Său și a luat vinovăția și păcatul credinciosului. El ne-a dezarmat vrăjmășia iertându-ne, deși am meritat moartea și separarea. El a născut iubire și încredere în noi, ceea ce ne-a transformat în ucenicii Săi de bunăvoie (1 Ioan 4:19; 2 Corinteni 5:14).
Ce veste bună este crucea pentru cei zdrobiți și zdrobiți din cauza păcatului lor. Dar pentru cei care văd vreo neprihănire în ei înșiși, crucea rămâne un scandal (o piatră de poticnire și o capcană mortală). Ap. Pavel explică clar; calea către o cunoaștere mântuitoare a lui Dumnezeu nu este prin puterea creierului, ci printr-o inimă zdrobită din cauza păcatului.
Dumnezeu pare să acționeze într-un mod absurd, deoarece El nu face înțelepciunea Sa clar de văzut sau evidentă pentru mintea naturală. Dar ceea ce pare nebun depășește cea mai înaltă înțelepciune umană. Dumnezeu Își ascunde puterea; El pare să acționeze într-un mod slab – dar ceea ce este slab după percepția omului este mai puternic decât eforturile cele mai bune ale creaturii. Oamenii nu Îl vor găsi pe Dumnezeu căutând să-și satisfacă problemele intelectuale – ei Îl găsesc prin dorința inimii de iertare și eliberare de păcat.
CONCLUZIE
Apostolul Pavel s-a confruntat cu probleme în Biserica din Corint. El a mers la miezul problemei; corintenii au fost atrași de înțelepciunea umană. La fel ca atunci, și biserica de astăzi, face flirtul ei cu lumea. Corintenii nu au putut să accepte, nici să suporte scandalul crucii; că Dumnezeu făcea lucrurile în felul Lui, prin intermediul crucii, fără ajutor uman. Ei nu au considerat că este atrăgător pentru gândirea lor trupească că Dumnezeu să opereze prin slăbiciune și nebunie. Dar Pavel îi îndeamnă să crească; să crească dincolo de copilăria spirituală, astfel încât viața centrată pe cruce să devină semnul lor distinctiv! Pavel i-a avertizat atunci, așa cum Dumnezeu prin Pavel îi avertizează pe credincioși astăzi – înțelepciunea umană tocește și atenuează importanța crucii.
Dacă ați considerat lucrarea lui Hristos ca o nebunie în trecut, puteți acuma să vedeți că ea este într-adevăr singura cale prin care lupta împotriva păcatului în această lume va fi vreodată câștigată. Mesajul crucii este unul simplu, nu-i așa? Hristos a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre și El a înviat din morți pentru a ne învia la viață nouă. În Jertfa Domnului Hristos de pe cruce a fost demonstrată din plin înțelepciunea lui Dumnezeu. Vă încurajez să reexaminați Evanghelia și autorul ei, Hristos, și să experimentați adevărata înțelepciune și iubire a Salvatorului care știa exact ce face și de ce o făcea și să-L acceptați ca Domn și Mântuitor în viața voastră.
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos Chicago