Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu1 pe zi şi i-a trimis la vie...
11După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului
12şi ziceau: ‘Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.’13Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ţie nu-ţi fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?14 Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.15Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?
Vă îndemn să privim în al doilea rând la:
I. Caracterul Stăpânului Împărăției
Să privim la câteva principii care ies din acest adevăr extraordinar al bunătății lui Dumnezeu față de noi simbolizat așa de bine de Domnul Isus prin acest gospodar de vie:
1. În primul rând Domnul este suveran asupra împărăției Sale. În Împărăția lui Dumnezeu, deci, El este absolut suveran și El poate trata oamenii cum îi place Lui să facă. El este liber să ofere unor oameni mai mult decât altora în raport cu anii lor de serviciu sau contribuție. El singur ia deciziile despre ce să ofere oamenilor pentru slujire, cum să le folosească (toată ziua sau nu) și cum să le răsplătească credincioșia. Și nimeni nu poate contesta decizia Domnului suveran.
2. În al doilea rând, Dumnezeu inițiază chemarea în împărăția lui în mod suveran. El a venit pe piața oamenilor și i-a ales pe cei pe care El dorea să vină și să slujească în împărăția Sa. Isus le-a spus asta apostolilor în Ioan 15:16 „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, .” El alege pe cine vrea.
3. În al treilea rând, Dumnezeu stabilește termenii. El a stabilit termenii, iar ei au fost de acord, spre deosebire de tânărul bogat. El a stabilit termenii. Ei au venit în condițiile Lui. Termenii Evangheliei au fost stabiliți. Isus le-a pus; Dumnezeu le-a pus. Vii în acei termeni dacă vrei.
4. Un alt principiu care decurge din aceasta, Dumnezeu cheamă continuu oameni în împărăția Sa. A fost un început, în timpul zilei. Și ziua, amintiți-vă, este timpul. A fost un început când El a început să facă asta și va fi un sfârșit. Și munca este continuă. Lucrarea mântuirii continuă și mai departe și mai departe. Și Isus a spus că: „Eu lucrează și Tatăl Meu lucrează”. Merge pe. El face continuu, merge pe piața umanității și îi selectează pe cei pe care El vrea să vină și să lucreze.
5. Un al cincilea adevăr este acela că Dumnezeu îi răscumpără pe cei care vor să vină la El. Și aceasta este cealaltă parte a alegerii Sale suverane. Ei au fost acolo. Erau disponibili. Au fost dispuși. Știau că sunt dependenți. Știau că nu au nimic în afară de asta. Nu erau bogați. Nu erau cei autosuficienți. Ei erau săracii și blânzii și cerșetorii și cei fără resurse care aveau să ia orice ar fi dat Stăpânul.
6.Un alt principiu, al 6 lea este acesta; Dumnezeu este deosebit de plin de compasiune cu cei care nu au resurse. Când te gândești la faptul că nu sunt mulți nobili și nu mulți puternici, Dumnezeu ar fi putut în mod suveran să facă orice și-a dorit El. De ce ei? Ei bine, Dumnezeu are această compasiune neobișnuită pentru cei aflați în nevoie profundă: pentru că nu ne-au angajat nimeni...
7. Un al șaptelea punct care reiese din asta este că toți cei care au venit în vie au lucrat. Nu existau leneși și neroditori. Nu erau doi oameni care lucrau și patru supravegheau. Și care este munca? Evanghelizare. Asta e. Recolta, recolta, recolta. Aceasta este singura muncă pe care o facem aici, într-adevăr, pe care nu am putea-o face în rai. Adică am putea lăuda în ceruri și ne-am putea închina în ceruri și am putea trăi acele vieți sfinte în ceruri și am putea avea părtășie. Și nu va trebui să ne confruntăm cu nimic; ne vom bucura de tot. Dar lucrarea este evanghelizarea; este recolta. Și toată lumea o face. Toată lumea este chemată la muncă. Nu toți lucrăm așa de bine cum ar trebui, dar munca este acolo. Și dacă suntem în împărăție, suntem la lucru.
8.Un alt principiu, al 8 lea care iese din asta este copleșitor: Dumnezeu ne dă tuturor mai mult decât merităm. Oamenii care au muncit 12 ore nu meritau un dinar; doar că stăpânul a fost foarte generos. Nici ceilalți nu meritau. Nimeni nu a meritat-o. Dumnezeu ne dă mai mult decât merităm:
Toți cei care slujesc Domnului vor fi tratați corect. Muncitorii fie au primit ceea ce au fost de acord, fie au primit mai mult. De fapt, cei din urmă servitori au venit la muncă fără un acord exact, așa că de fapt aveau încredere în proprietar că vor primi un salariu corect. Nu aveau un acord stabilit. Și pentru că aveau încredere în echitatea Lui, au fost răsplătiți cu același salariu pe care îl primeau ceilalți care lucrau toată ziua. Dar ei au primit-o pe ale lor primele când proprietarul a plătit salariul. Acest lucru, fără îndoială, a fost conceput pentru a sublinia faptul că ultimii vor fi primii.
Cum îi tratează Domnul pe toți slujitorii Săi este prin har. Până când muncitorii nu au fost abordați de proprietarul terenului, nu aveau de lucru. Dacă nu i-ar fi găsit și nu i-ar fi aranjat să intre în via lui, ar fi rămas fără nimic. Nimeni nu se poate plânge că o astfel de prevedere plină de bunăvoință este nedreaptă - cu excepția cazului în care crede că totul trebuie să se bazeze pe un aranjament legal. Toți ar trebui să fie recunoscători că Dumnezeu a deschis oportunitatea pentru slujire.
Este Dumnezeu nedrept? Într-un sens, da. El nu ne dă ceea ce merităm din cauza păcatului; pedeapsa veșnică. Acest gest în termeni teologici se numește MILĂ. În schimb El e gata să ne dea ceea ce nu meritam: viața veșnică. Acest gest în termeni teologici se numește HAR.
Problema dreptății divine, este desigur, foarte complexă. Ne este, probabil, foarte greu - poate chiar imposibil - să spunem că Dumnezeu este drept. Și, într-adevăr, noi nu căutăm nici un fel de dreptate la Dumnezeu, ci mai degrabă, căutăm mila și dragostea Sa.
Unde este milă și dragoste, nu poate exista dreptate. Dreptatea e ceva ce ar trebui să existe în tribunale, unde există o judecată și o deliberare, unde fiecare primește ceea ce merită. Dar să cerem dreptate de la
Dumnezeu este pur și simplu imposibil. Chiar și regele David îi spune lui Dumnezeu: Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea (Psalmul 7, 9). Nu „după dreptatea Ta”, pentru că nimeni nu este drept în fața lui Dumnezeu. Prin urmare, nu apelăm la dreptatea lui Dumnezeu, ci la mila și iubirea Sa de oameni care este fără de margini.
Domnul Isus a spus această pildă ucenicilor să-i învețe că Împărăția lui Dumnezeu este condusă prin HAR. Dumnezeu dă harul Său cui vrea El, ceea ce înseamnă că El este Suveranul Împărăției. Nouă ni se cere doar să acceptăm să intrăm în Împărăția Sa la lucru și încolo e treaba Lui cum și cui distribuie HARUL.
Când înțelegem acest lucru, nu vom fi invidioși pe harul lui Dumnezeu față de alții care nu au făcut la fel de mult ca noi. Nu vom avea animozitate față de generozitatea lui Dumnezeu. „Dar am făcut mai multe lucrări bune!” Probabil așa! Dar Romani 6:23 spune că mântuirea este un dar.
Este Dumnezeu nedrept? Într-un sens, da. Dar această nedreptate este harul Său. Grația este nedreaptă. Dar această nedreptate era necesară pentru ca Dumnezeu să ne salveze. Acești zilieri de la prima oră au fost supărați că cei de la a unsprezecea oră au primit același salariu ca și ei. Toți acești lucrători din această pildă au aflat până la urmă, că durata lucrările lor nu a nimic de-a face cu răsplătire.
Nu, planul de răsplătire al lui Dumnezeu nu este „corect”. Nu a fost corect ca Isus, Cel total fără păcat ale cărui lucrări au fost complet desăvârșite, să vină pe acest pământ pentru a fi batjocorit, bătut și răstignit în locul tuturor celor păcătoși. Dumnezeu (Fiul) în trup a fost tratat nedrept, astfel încât să putem fi tratați mai mult decât corect (generoși). Nu, Dumnezeu nu este corect în termenii juridici cu noi, oamenii păcătoși! Ci este generos. Este chiar mai mult decât generos. Este uimitor DE GENEROS.
În primul rând, Dumnezeu nu a fost corect cu noi pentru că nu a respectat decretul Său original, Vechiul său legământ: plata păcatului este moartea! Am văzut deja că lucrătorii mormăitori care au fost angajați de la prima oră nu erau justificați în plângerile lor. Stăpânul își onora contractul cu ei. Totuși, ei au vrut să-l determine să le dea plata pe valoarea muncii lor în comparație cu ceilalți ce au venit la muncă mult mai târziu.
Și totuși Scriptura ne spune că Dumnezeu este drept, în ciuda faptului că oamenii răi îl văd nedrept: Ieremia 12:1 „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine;” (37:17). Și ceva chiar mai mult: noi oamenii cari nu meritam nimic depindem de „nedreptatea” lui Dumnezeu!
Evanghelia depinde (sau se bazează) complet de acest schimb nedrept: tot păcatul nostru pentru toată bunătatea lui Dumnezeu. În dragostea Sa, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său să ne ofere frumusețea harului. Noi, care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, suntem îndreptățiți datorită singurului om care a fost complet ascultător de Dumnezeu. Noi, cei care ar trebui să fim pedepsiți pentru păcatele noastre, nu suntem doar nepedepsiți, ci primim darul vieții veșnice, deoarece Isus, care nu a păcătuit niciodată, a fost pedepsit brutal pentru noi. În timp ce crucea a fost dreaptă, cu siguranță nu a fost corectă (în termeni juridici).
Din cauza crucii, găsim puterea de a crede că nu avem loc să cerem corectitudine. Ne putem aminti că un schimb nedrept ne-a salvat viețile. Și ca răspuns, putem extinde harul nemeritat celor din jurul nostru. Slavă Domnului că nu este corect. Când te gândești la cuvinte care descriu caracterul lui Dumnezeu, ce îți vine în minte? Dumnezeu este... ce? Iubitor, drept, atotputernic, credincios, grațios, măreț, puternic, atotștiutor. Există o mulțime de cuvinte pozitive pe care le putem folosi pentru a-L descrie pe Dumnezeu.
Un cuvânt pe care nu îl puteți folosi este „corect”. Dacă te-ai întrebat vreodată dacă Dumnezeu a fost corect, această pildă are răspunsul: Nu, Dumnezeu nu este corect.
De fapt, Biblia are chiar sfaturi despre asta. Proverbe 14:23 spune: „Orice muncă grea aduce profit, dar simpla vorbă duce numai la sărăcie”. Dar, potrivit Domnului Isus, nu așa funcționează Împărăția cerurilor. Nu așa lucrează Dumnezeu. Dumnezeu le dă chiar și celor veniți mai târziu, chiar și celor care apar doar la sfârșit zilei și primesc aceeași răsplată pe care o primesc cei ce au muncit din greu.
Nu vrem ca Dumnezeu să fie corect, să ne dea ceea ce merităm? Nu. Nu, noi nu. Mă bucur atât de mult că Dumnezeu este nedrept, pentru că oricine altcineva ar fi renunțat la noi.
Din fericire, generozitatea lui Dumnezeu nu este legată de ideile noastre de corectitudine. Ori de câte ori Dumnezeu este nedrept, este întotdeauna în favoarea oamenilor. Toți suntem păcătoși. Niciunul dintre noi nu merită harul lui Dumnezeu. Nu putem face destul pentru a-l câștiga. Și totuși, ești vrednic de harul lui Dumnezeu, pentru că așa spune Dumnezeu. Nu îl merităm. Dar îl primim atunci când credem în jertfa Fiului Său ce a murit pe nedrept în locul nostru.
„În Noul Testament, harul înseamnă dragostea lui Dumnezeu în acțiune față de oamenii care au meritat opusul iubirii. Harul înseamnă că Dumnezeu mișcă cerul și pământul pentru a salva păcătoșii care nu au putut ridica un deget pentru a se salva pe ei înșiși. Harul înseamnă că Dumnezeu Îl trimite pe singurul Său Fiu pe cruce pentru a coborî în iad, pentru ca noi, cei vinovați, să fim împăcați cu Dumnezeu și primiți în rai.” J.I. Packer
Stăpânul viei din pilda analizată, nu a fost corect în ochii unora, dar indiferent de poziția acelora, el a fost generos cu toți. La fel și Dumnezeu (care e simbolic reprezentat de acest stăpân al viei) nu a fost corect (în a mă pedepsi pentru ceea ce meritam). Dumnezeu, din dragoste pentru creatura Sa, a ales ca Dragostea (Harul Său), să înlocuiască dreptatea divina. Da, de mii de ori, Dumnezeu este Bun și generos. La superlativ de generos cu noi. Slavă Lui.
În ultimă analiză, această pildă este în principiu despre oamenii care răspund oportunităților de a lucra în via Sa atunci când le este adresată invitația. Pentru unii aranjamentele sunt clare, pentru alții nu, dar în ambele cazuri Domnul se ocupă de poporul Său în mod drept și echitabil. Nu este o pildă despre mântuire în sine, ci despre lucrul în via Sa (A CELOR DEJA MÎNTUIȚI ) și despre recompensele care vor fi date pentru credincioșie.
Concluzia este că oamenii ar trebui să fie gata să răspundă. Domnul tratează pe toți slujitorii Săi prin har. Până când muncitorii nu au fost abordați de proprietarul viei, nu aveau de lucru.
Dacă nu i-ar fi găsit și nu i-ar fi aranjat să intre în via lui, ar fi rămas fără nimic. Nimeni nu se poate plânge că o astfel de prevedere plină de bunăvoință este nedreaptă - cu excepția cazului în care crede că totul trebuie să se bazeze pe un aranjament legal. Toți ar trebui să fie recunoscători că Dumnezeu a deschis oportunitatea pentru slujire.
Ai beneficiat tu de generozitatea acestui Dumnezeu? Dacă nu, acceptă chiar acum jertfa de la Cruce a fiului Său și vei avea și tu parte de Harul lui Generos. Amin
IOAN Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago