(Partea I)
Mormântul Gol
Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. 35 După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei,” (Matei 27:32-34)
Dumnezeu Tatăl ne-a binecuvântat cu oportunitatea de a vizita Israelul și Iordania în luna Martie 2023. Această călătorie în Țara Sfântă a fost o împlinire a unui vis ce l-am avut de când am fost copil și m-am îndrăgostit de această Țară Sfântă, unde Domnul Isus s-a născut, a activat și și-a dat viață pentru noi, ca apoi să învieze și să se înalțe la Tatăl.
Am petrecut o săptămână în Israel și apoi câteva zile în Iordania. Domnul ne-a ajutat să vedem foarte multe locuri pe unde a umblat și a activat Domnul Nostru. Fiecare dintre aceste locuri au însemnătatea și importanța lor specifică. Totuși, unele dintre ele ne-au sensibilizat mai mult decât altele. Pentru mine și soția, Grădina Mormântului a fost la vârf. Acolo într-adevăr am înțeles semnificația Jertfei Domnului mai bine decât oricând. Mormântul Grădinii este unul dintre acele locuri speciale unde am putut să medităm în liniște la ce s-a întâmplat acolo în urmă cu 2000 de ani...
Mormântul din grădină se găsește chiar în afara zidurilor orașului Ierusalim, aproape de Poarta Damascului și este considerat de unii ca fiind locul posibil al înmormântării și învierii Domnului Isus Hristos. Această locație îndeplinește condițiile relatate de Evanghelistul Matei: afară din cetate, răstignit pe un deal numit Golgota sau Locul căpățânii. De asemenea, Evanghelistul Ioan menționează faptul că Maria Magdalena a confundat pe Christos viu cu grădinarul. Ceea ce însemna că în jurul mormântului era o grădină.
Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau”. 16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică „Învățătorule!” Ioan 20:14
Grădina e situată sub un deal in care se mai poate distinge (în ciuda a celor 2000 de ani trecuți și spălați de ploi și intemperii) forma unui craniu, a unei căpățâni. Se crede că aici pe acest deal a fost răstignit Domnul Christos.
Am vizitat Grădina într-o seară. Grădina era luminată feeric. Un ghid ne-a fost oferit de Organizația Grădinii să ne dea explicații despre ce s-a petrecut în acea incintă cu 2000 de ani în urmă cu Mântuitorul.
După o scurtă prezentare a grădinii și a Dealului Căpățânii, ghidul ne-a prezentat locul de înmormântare a Mântuitorului, de fapt mormântul lui Iosif din Arimateea. Apoi, ne-a permis să intrăm împreună cu dânsul în mormânt. Fiind în in interiorul acestui mormânt o sumedenie de întrebări mi-au trecut prin cap. Aici să fi fost trupul Domnului înhumat și îmbălsămat? Bineînțeles că noi nu am mai avut ocazia să vedem acele fâșii folosite la înhumare pa cari Maria Magdalena și ucenicii le-au văzut atunci. Cine a fost la acest mormânt în dimineața Învierii Domnului?
”Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți” (Ioan 20:8-9).
Evanghelistul Ioan (celălalt ucenic) menționează numai pe Maria Magdalena, care ar fi cea care le spune ucenicilor despre lipsa trupului lui Isus din mormânt. Luca pur și simplu afirmă (la sfârșitul capitolului 23), care au fost “femeile din Galileea”, mai târziu listează pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, Ioana, și “alte femei cu ei ”. Marcu enumeră pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome, în timp ce Matei menționează doar cele două Marii.
Maria a văzut piatra răsturnată. Acest lucru a fost chiar înainte de ivirea zorilor în timp ce era încă întuneric. Maria găsește mormântul deschis. Ce șoc trebuie să fi fost pentru ea când a văzut că mormântul lui Isus a fost deschis. A fost surprinsă că piatra fusese răsturnată și de absența trupului lui ISUS.
Maria s-a dus la Petru. Mai bine zis, Maria a alergat pentru a-l găsi pe Petru și să-I împărtășească vestea. Când Maria a văzut că trupul lui Isus nu mai era în mormânt, primul ei instinct a fost de a-i spune lui Petru ce s-a întâmplat. Vestea adusă de Maria a fost o veste rea! Maria a crezut că trupul lui Isus a fost furat - versetul 2 b: “Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus!” Din punct de vedere al Mariei, situația aceasta a fost o criză – o tragedie. Nici vorbă ca Maria în momentele acestea să se fi gândit la posibilitatea că Isus ar fi înviat din morți.
Când Petru aude vestea pe care o aduce Maria, fuge la mormânt pentru a-l investiga. Ioan a ajuns la mormânt primul și se uită la intrarea mormântului, dar nu intră în mormânt. Petru sosește și imediat intră în mormânt.
Cuvântul “vede” din originalul grec înseamnă “a privi atent, a observa, a examina”- poartă ideea de a privi în jur cu ochi dornici de a surprinde toate faptele- ochiul investigatorului. Aceasta este ceea ce a făcut Petru. El a văzut fășiile de pânză și ștergarul așezat frumos la o parte… și a fost uimit de ceea ce văzuse…
Petru a văzut dovezile învierii, dar nu face conecția... Dovezile văzute de Petru a fost într-adevăr concludente. Isus a înviat din morți. Petru însă nu procesa informațiile corect. Petru a văzut că trupul lui Isus nu mai era și că a “dispărut” într-un mod miraculos.
Ce se întâmplă după ce intră în mormânt este relatat în versetul 8, unde folosește un alt cuvânt grecesc, pentru “a văzut” care înseamnă “a percepe cu înțelegere inteligentă “ sau “a înțelege, de a percepe semnificația”. Ea poartă ideea de a sesiza ceea ce vezi. Când Ioan a privit mai atent, a văzut că nu era vorba de nici un furt al corpului neînsuflețit, ci a înțeles că Isus nu era acolo pentru că era viu! Ioan a perceput în mod inteligent semnificația celor văzute.
Dar acum, din interior, a văzut ștergarul care fusese pe capul Lui, și că nu era cu restul de pânze, dar înfășurat și pus într-un alt loc ( Ioan 20:7 ). Și sugerează idee că aceste pânze de înmormântare erau la fel, așa cum au fost strâns înfășurat în jurul cadavrului Domnului (Ioan 19:40). Acest lucru explică Ioan 20:8 ” Și el ( Ioan ) a văzut și a crezut. “
Un mormânt gol a obligat credința într-o înviere miraculoasă, când Ioan a văzut fâșiile de pânză lungi, care au fost atât de strâns înfășurate în jurul corpului și capului, că zac acuma acolo.
După ce am văzut mormântul în care cândva Mântuitorul a stat pentru 3 zile, am fost invitați să luăm Cina Domnului într-un loc pregătit pentru noi. Ce a fost foarte mișcător pentru noi, a fost faptul că în seara aceea, în Gradina Mormântului mai multe grupe de creștini din toată lumea sărbătoreau și ei Cina Domnului. Cântecele noastre în limba română s-au unit cu cântecele altor națiuni.
Învierea lui Isus Hristos este unul dintre cele mai validate evenimente din toată istoria. Există mai multe dovezi că Isus a înviat din morți decât că Shakespeare a existat vreodată! Mormântul gol este de netăgăduit, imposibil de ignorat.
Investigați mormântul gol. Investigați cine a fost Isus și ce a spus El. Atunci uită-te la ce îți oferă El: acceptare, iertare și viața Sa veșnică. Există un ultim lucru pe care îl poți face cu un mormânt gol: să accepți că El e viu! – Primește-l. Privește înapoi la pasajul pe care tocmai l-am citat din Evanghelia lui Ioan care spune... „a văzut și a crezut – căci până atunci ei încă nu înțeleseseră Scripturile care spuneau că Isus trebuie să învie din morți (Ioan 20:8-9).
După ce a investigat mormântul gol, adevărul învierii lui Isus Hristos, Apostolul Ioan a crezut pur și simplu. A văzut și a crezut. I s-a luminat mintea- a priceput ce s-a întâmplat în această încăpere, numită mormânt. Toate lucrurile pe care le învățase Isus înainte de cruce, toate celelalte lucruri pe care le citise în Vechiul Testament – toate au început să aibă sens pentru el.
Ce poți face cu un mormânt gol? Ce ar trebui să faci cu un mormânt gol? De fapt, adevărata întrebare ar trebui să fie aceasta: ce faci cu Cel care a ieșit din acel mormânt?
Acceptarea lui Isus Christos are sens mai mult decât orice altceva în această viață! Acceptarea Christosului viu este locul de început pentru a ajunge la adevăratul sens al vieții veșnice.
Mesajul central a creștinismului este Învierea, mai exact, Învierea lui Christos din morți. Fără Înviere nu avem creștinism. Dacă Isus nu a înviat din morți, cum putem crede în cineva care nu mai există? Fără Înviere, creștinismul este doar un alt sistem de etică. Dar dacă, prin propria Sa putere, El a înviat din morți, El este singurul care are – și, prin urmare, El trebuie să fie cine a pretins că este – Fiul lui Dumnezeu. Învierea este ultima dovadă incontestabilă a cine este El.
Dragul meu cititor te întreb dacă ești convins că Dumnezeu este singurul care înviază morții : « Dumnezeu care înviază morții » (2 Corinteni 1 :9). Știi tu că cei ce mor crezând în învierea Domnului Isus « vor învia nesupuși putrezirii » ? (1 Corinteni 15 :52). Iar cei ce vor învia împreună cu El vor și împărăți împreună cu Domnul Christos : «Ei au înviat și au împărățit cu Christos » (Apocalipsa 20 :4)
Învierea Domnului Cristos este: sigiliul unei lucrări terminate (Fap. Apostolilor 13:29-3); semnul unei victorii glorioase ( Evrei 2:14; Efeseni 4:8) și siguranța învierii noastre (1 Corinteni 15:20-22).
Am părăsit Gradina Mormântului sensibilizați dar în același timp bucuroși că Mântuitorul nostru nu era acolo. El a înviat așa după cum a profețit și astăzi șade în Slavă cu Tatăl, așteptând după noi, copii Tatălui și ucenicii Lui. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să te lumineze ca să crezi în învierea Domnului Christos și acest act îți va schimba destinul pentru totdeauna.
Ioan Sinitean. Prezbiter în Biserica Logos, Chicago