Introducere
Studiul de față este rezultatul dorinței de a clarifica această poruncă a Mântuitorului, „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”. În acest context, se ridică o întrebare legitimă: există vreo autoritate peste noi, creștinii, căreia ar trebui să ne supunem?
Dacă există o asemenea autoritate, care este aceasta? Este Dumnezeu sau Cezarul (guvernul)? Sau sunt amândoi? Și dacă sunt amândoi, care dintre ei are prioritate? Dumnezeu sau Cezarul? Sunt cele două autorități contrare una alteia sau sunt într‑o relație de subordonare?
Mai este oare valabilă în zilele noastre porunca „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu?”. Ar putea fi excepții de la această poruncă? Mai are importanță pentru mine – creștinul care trăiește sub har – să înțeleg ce a vrut Domnul Isus să spună atunci fariseilor fățarnici? Este “obligatoriu” pentru creștini să respecte autoritățile guvernamentale atâta timp cât faptele lor demonstrează că nu merită niciun respect? Se cade să “dăm” ceva guvernului civil, atâta timp cât există o diferență atât de mare între ceea ce cere Dumnezeu de la noi și ceea ce vrea guvernul pentru sine?
NATURA CONFRUNTĂRII: ÎNTREBAREA CAPCANĂ
Având terenul astfel pregătit, oponenții Învățătorului au lansat întrebarea „capcană”: „Spune‑ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” (SSTC). „Miezul” acestei întrebări consta, de fapt, în expresia „se cade”. Fiind o întrebare cu tâlc, ce a intrat în istorie, am cercetat mai multe traduceri ale Bibliei ca să o înțeleg cât mai bine. Am găsit foarte interesant felul în care expresia „se cade” apare în alte traduceri.
Cele mai frecvente expresii sinonime sunt următoarele: „se cuvine” (NIV, SSTN), „este drept” (JBP), „este sau nu este permis” (NEB) sau „este legal?” (KJV). Cu alte cuvinte, este legal – în acord cu Legea divină a lui Dumnezeu – voiau să spună ei.
De fapt, în spatele acestei întrebări era alta, și anume: are Cezarul dreptul la această taxa? Sau altfel formulată: „Este drept să acceptăm autoritatea Cezarului asupra noastră? Avem voie să ne supunem unei alte autorități, diferită de autoritatea Dumnezeului lui Israel?”
Dumnezeu sau Cezarul. Autoritatea divină față în față cu autoritatea umană
„Atunci, fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodienii, care I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să‑ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. Spune‑ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: ’Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați‑Mi banul birului.’ Și ei I‑au adus un ban (în greacă: dinar). El i‑a întrebat: ’Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?’
Modul și tactica de confruntare
Acești dușmani înverșunați au vrut să se confrunte cu Isus, sperând că L‑ar putea provoca să vorbească împotriva impozitelor romane. Dacă ar fi făcut‑o, l‑ar fi putut acuza de răzvrătire împotriva autorității romane. Ei au venit într‑un mod viclean, întrebând: „Este legal?” – adică, este potrivit Scripturii?
Întrebarea‑cheie, pe care urmau să I‑o adreseze, era extrem de delicată deoarece atitudinea față de birul datorat Cezarului se referea la toți iudeii. Cu terenul astfel pregătit, ucenicii fariseilor s‑au apropiat de Domnul Isus prefăcându‑se a fi un grup de admiratori sinceri, care voiau un sfat înțelept în problema zilei: birul Cezarului.
De fapt, în spatele acestei întrebări era alta, și anume: are Cezarul dreptul la această taxa? Sau altfel formulată: „Este drept să acceptăm autoritatea Cezarului asupra noastră? Avem voie să ne supunem unei alte autorități, diferită de autoritatea Dumnezeului lui Israel?”.
Chiar dacă, într‑o anume împrejurare, ei pretindeau că nu au fost robi nimănui (Ioan 8:33), evreii erau deja cuceriți de romani de aproape o sută de ani. Israeliții considerau că plăteau deja aceasta taxă cerută de Dumnezeu încă din pustie, așa cum găsim scris în Exod 30:11‑16, și nu ar mai fi nevoie de o a doua taxă.
NATURA CONFRUNTĂRII: ÎNTREBAREA CAPCANĂ
Având terenul astfel pregătit, oponenții Învățătorului au lansat întrebarea „capcană”: „Spune‑ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” (SSTC).
„Ce scrie în Lege? Ce citiți în ea? Cum o interpretați voi, cărturarii? Ce părere aveți voi în privința aceasta?” Întrucât iscoditorii au schimbat tactica, a schimbat‑o și Învățătorul! Dacă le‑ar fi răspuns prin întrebările de mai sus, cu siguranță că ar fi primit următorul răspuns:..
IMPLICAȚIILE SOLUȚIEI DOMNULUI ISUS: RESPONSABILITĂȚI
Domnul Isus le‑a răspuns: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”, fără însă să specifice clar ce anume să dea, cum să dea, cât să dea, când să dea, și pe ce perioadă de timp. De ce oare nu le‑a menționat Domnul Isus, nimic din toate acestea?
MOTIVAȚIILE BIBLICE DE A NE SUPUNE AUTORITĂȚILOR CIVILE
Ascultarea, supunerea față de autoritatea civilă, fie că a fost reprezentată de împărat sau de sanhedrin, este prezentată în Scriptură ca o acțiune foarte serioasă. Refuzul de a te supune autorităților legale, se cere a se pedepsi foarte drastic: „Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău și a împăratului să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniță” (Ezra 7:26). Din versetul de mai sus putem observa că Legea lui Dumnezeu și legea împăratului sunt în legătură una cu alta; una se prelungește în cealaltă. Apoi există niveluri diferite de pedepse pentru neascultare, nerespectarea legilor sau nesupunere.
CÂND CEZARUL AJUNGE ÎN CONTRADICȚIE CU DUMNEZEU
Dumnezeu a instituit aceste autorități cu scopul de a‑i proteja pe cetățeni, de a apăra ordinea, și nicidecum ca pe un instrument de persecuție a credincioșilor Lui, în numele acelei autorități. De‑a lungul secolelor, milioane de creștini au refuzat să se închine cezarilor demonici, care au ignorat faptul că au primit acea autoritate prin voia lui Dumnezeu. Noi datorăm respect autorității de stat, dar niciodată închinare; închinarea o datorăm în exclusivitate lui Dumnezeu. Când cezarii devin tirani, noi trebuie să ne opunem lor cu toată puterea și înțelepciunea primită de la Dumnezeu. În contextul acesta, trebuie să ne amintim de vorbele Mântuitorului: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul” (Matei 10:28).
RESPONSABILITATEA MORALĂ „Două lucruri îmi umplu sufletul de un respect și de‑o admirație tot mai mare: cerul înstelat deasupra mea și conștiința morală din mine” Kant, „Religia este singura bază solidă pentru morală și morala este singurul Suport posibil pentru un guvern liber” Morris
Guvernul civil, ca „slujitorul Lui (Dumnezeu) spre binele nostru“ (conf. Romani 13:1‑7), este chemat să protejeze morala socială, să stopeze pe cât se poate decăderea morală a națiunii. Sfânta Scriptură declară în foarte multe locuri că Dumnezeu, Creatorul, este interesat de binele omului și de protejarea acestuia în toate privințele, inclusiv în cea referitoare la morală. Istoria umană a demonstrat că nu e tot una în ce fel de morală „s‑a scăldat societatea”.
Concluzia
Prin răspunsul Domnului Isus nu se înțelege nici pe departe că ne‑ar fi cerut să împărțim loialitatea cu guvernul. Dimpotrivă, supunerea față de „Cezar“ este o aplicație practică a înaltului principiul de supunere către Dumnezeu (din care sau de la care toate stăpânirile își au obârșia). Cetățenii oricărei țări, cât și conducătorii guvernamentali din țara respectivă, au obligația de a se supune Aceluiași Dumnezeu: „Temeți‑vă numai de Domnul, și slujiți‑l cu credincioșie din toată inima voastră, căci vedeți ce putere desfășoară El printre voi. Dar dacă veți face rău, veți pieri voi și împăratul vostru” (1 Samuel 12:24‑25).
Și pentru că susțin că binecuvântarea națiunii noastre este legată de rămânerea și respectarea principiilor biblice, consider că e timpul ca noi, românii, cărora ne place să ne numim creștini, trebuie să ținem cont de acest adevăr. Așa cum a afirmat Daniel Webster: „Dacă stăm lângă principiile învățate din Biblie, țara noastră va prospera, dar dacă noi și posteritatea noastră neglijează instrucțiunile și autoritatea ei, nimeni nu va putea prevedea cum o catastrofă poate să apară dintr‑odată și să îngroape toată gloria noastră într‑o obscuritate”.
Noi datorăm respect autorității de stat, dar niciodată închinare; închinarea I‑o datorăm în exclusivitate lui Dumnezeu. Când cezarii devin tirani, noi trebuie să ne opunem lor cu toată puterea și înțelepciunea primită de la Dumnezeu.
Extrase din cartea Birul Cezarului și Dreptul lui Dumnezeu de către autor (IOAN SINITEAN)
Pentru comenzi apelați la Societatea Biblică din România, Editura Metanoia, Oradea