„După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească” (Marcu 14:20).
„Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.” (Matei 26:32-34).
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:5).
O să redau mai jos cel mai trist drum dintre toate pe care Domnul l-a făcut pe pământ: drumul durerii. Via Dolorosa este expresia latină pentru „calea suferinței” sau „drumul durerii”. Este drumul pe care l-a urmat Domnul Isus de la locul judecății Sale (Pretoriul) până la locul execuției Sale (Golgota). Este una dintre cele mai sacre și mai semnificative căi din Ierusalim și din creștinătate.
Via Dolorosa este situată în Orașul Vechi al Ierusalimului – în Cartierul Creștin. Nu este doar un drum, ci un traseu care șerpuiește pe mai multe străzi. După judecata Sa de către Ponțiu Pilat, Domnul Isus a fost bătut, batjocorit și scuipat de soldații romani (Matei 27:26-31). Apoi, a fost silit să-Și poarte propria cruce pe străzile
Ierusalimului până la Golgota, unde a fost răstignit (Matei 27:32-50). Noul Testament consemnează procesul lui Isus care a avut loc în Pretoriul Ierusalimului, însă locația lui este incertă. În perioada bizantină, a fost identificat la fostul palat al lui Irod, lângă Poarta Jaffa. Interesant este că pe vremea cruciaților a fost promovată o locație alternativă – cetatea Antonia, construită la capătul nordic al Muntelui Templului. Prin urmare, procesiunile cruciaților au început în zona Antoniei, au continuat prin Muntele Templului și s-au încheiat la Golgota (în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt).
După expulzarea cruciaților, creștinii nu au mai putut face procesiuni pe Muntele Templului. În schimb, se stabilea o rută alternativă, de-a lungul străzilor orașului, cu „stații” care marcau evenimentele care (se presupune că) le-a întâlnit Isus când a mers pe această cale.
Noul Testament consemnează cinci evenimente (două pe drum și trei la locul execuției) pe care le-a trăit Domnul Isus pe acest drumul al durerii. Cu toate acestea, după tradiția catolică, există 14 stații pe această cale, fiecare marcând un eveniment diferit.
Biblia nu menționează în mod specific Via Dolorosa. Traseul urmat a fost cu adevărat un drum trist. Biciuirea și durerea fizică pe care le-a suferit Domnul Isus au fost minore în comparație cu durerea cauzată de povara reală pe care El o ducea – povara păcatelor tuturor oamenilor. El a purtat păcatele noastre la cruce, unde a plătit pedeapsa pentru toate.
Pe măsură ce umblam porțiuni din acest traseu, am putut contempla (în ciuda forfotei cauzată de comercianții de pe strada îngustă) și reaminti ce dar prețios este mântuirea noastră: „Dar El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre; pedeapsa care ne-a adus pacea a fost asupra Lui și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53:5). În timp ce ne gândim la durerea și umilința pe care El le-a suferit pentru noi, plătind un preț pe care nu l-am putea plăti niciodată, nu putem să nu-L lăudăm și să nu-I mulțumim și să ne angajăm într-o viață de ascultare față de El.
Via Dolorosa (Calea durerii) este, de asemenea, numele străzii principale pe care se află o piață îngustă, aglomerată cu comercianți și cumpărători, cel mai probabil asemănătoare cu scena din prima Vinerea mare. Este puțin probabil ca Isus să fi urmat acest traseu în drumul Său spre Calvar. Via Dolorosa de astăzi își are originea mai degrabă în tradiția pioasă decât într-un fapt cert, dar este parcursă de mulți credincioși creștini de-a lungul secolelor.
În cazul Viei Dolorosa, nu numai că traseul actual a fost dezbătut și schimbat de-a lungul anilor, dar este încă dezbătut, deoarece descoperirile arheologice aduc noi detalii. Putem fi siguri că, chiar dacă locurile tradiționale nu sunt exacte din punct de vedere istoric, evangheliile înseși s-au dovedit a fi exacte din punct de vedere istoric, din nou și din nou. Aceasta înseamnă că încă putem folosi locurile precum Via Dolorosa ca ocazii de a contempla ceea ce știm despre Domnul Isus. Știm că Domnul a umblat prin Ierusalim. Știm că a fost încercat, răstignit, a murit și a înviat.
După cum știm, Domnul Isus nu a fost o victimă neputincioasă, El a ales să fie Mielul de sacrificiu care să moară în locul nostru! Și astfel, „Pilat a vrut să facă pe placul norodului și le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit (Marcu15:15).
Evanghelistul Marcu scoate în evidență un detaliu foarte important: „după ce a pus să-L bată cu nuiele”. Eusebiu, în Istoria sa Ecleziastică, ne vorbește despre martiri care au fost bătuți cu același instrument de tortură. El spune despre ei că „au fost sfâșiați de flagelări profunde, până la vene și artere, astfel încât conținutul ascuns din adâncurile corpului lor, măruntaiele și organele lor, au fost expuse la vedere”.
Sunt două incidente majore, consemnate de evangheliști, care au avut loc pe drumul spre Calvar:
Primul a fost obligarea lui Simon din Cirene de a purta crucea: „Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus. Și au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpățânii” (Marcu15:21-22).
Al doilea, pe care doar Luca îl menționează, a fost răspunsul Domului Isus la jelirea femeilor din Ierusalim, cu privire la pericolul inerent de care vor avea parte ele și generațiile ulterioare din cauză că L-au respins ca Mesia.
Umblând pe aceste străzi înguste ale Ierusalimului, pe care se crede că a umblat Domnul, ducându-Și crucea sub dureri cumplite, mi-am amintit de ceea ce a profețit Isaia:
„Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura”.
În acest verset, profetul Isaia face o analogie profetică între acei miei, ce erau duși la Templu pentru a fi sacrificați, și Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Via Dolorosa are o importanță deosebită dincolo de acele mici piese de bronz tunat de pe pereții străzilor. Valoare enormă constă în semnificația jertfei lui Cristos care a trecut (probabil) pe acest drum spre Cruce. Domnul a trecut pe aici ca să facă ispășirea. Vă îndemn să meditați împreună cu mine la câteva aspecte ale acestei Jertfe Supreme:
Pentru noi, creștinii de astăzi, pare destul de dificil să înțelegem pe deplin semnificațiile jertfei de ispășire din vechime, mai ales că era cu sânge. Dar această jertfă din vechime este plină de semnificații deosebit de importante pentru noi, și anume, jertfa s-a cerut să fie cu sânge (viața era în sânge): „și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22), ca să poată înlătura păcatul și consecințele acestuia: „tot așa, Cristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora...” (Evrei 9:28).
Cuvântul „ispășire”- în limba ebraică kippurim, înseamnă „a acoperi” și sugerează ideea acoperirii păcatului achitând o plată echivalentă (răscumpărare) astfel încât o compensație corespunzătoare este plătită pentru ofensa comisă (Exodul 30:12; Numeri 35:31; Psalmi 49:7; Isaia 43:3).
Semnificațiile jertfei de ispășire (cu sânge):
· Să înlăture păcatul și consecințele acestuia: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați” (1 Petru 2:24 și Evrei 9:28).
· Să-i învețe pe păcătoși că pentru păcat trebuie plătit un preț: „care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită” (1 Timotei 2:6).
· Să arate că „înlocuitorul” va trebui să sufere pedeapsa în locul celuilalt: „Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53:4-6; Romani 5:12-21).
· Sacrificiile Vechiului Testament își au împlinirea în Jertfa lui Cristos: „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului” (Evrei 2:17; 1 Ioan 2:1-2; Romani 3:24-26).
· Toate jertfele oferite, într-un fel sau altul, Îl prezintă pe Cristos ca oferindu-Se pe Sine lui Dumnezeu ca jertfă fără cusur, făcută o dată pentru totdeauna: „cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului cel
viu!” (Evrei 9:14).
· „Ispășirea” este un act juridic, care se cere să îndeplinească condițiile cerute de Lege ca păcătosul să fie iertat (Romani 3:3; 2 Corinteni 5:19). Ispitirea aducea împăcarea între cele două părți: sfințenia lui Dumnezeu și omul păcătos (Romani 5:7-11; Coloseni1:20).
Concluzie
Sacrificiile Vechiului Testament își au împlinirea în Cristos Domnul, „Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului” (Evrei 2:17).
În Epistola către Evrei aflăm că ceremonialul jertfelor din vechime era, de fapt, umbra lucrurilor viitoare: „Ei fac o slujbă care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: «Ia seama», i s-a zis, «să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte»” (Evrei 8:5).
Mesajul jertfelor nu era doar pentru evreii de atunci, ci este și pentru toți păcătoșii de pretutindeni și de oricând. Sângele mărturisește slujba lui Cristos: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:5-8).
Am părăsit Via Dolorosa sensibilizați dar, în același timp, bucuroși că Mântuitorul nostru nu a trecut pe aici degeaba. El a suferit atât sub Cruce și pe Cruce pentru mine și tine, dar a ieșit biruitor reușind să ducă la bun sfârșit ispășirea noastră. Apoi a înviat, așa cum a profețit, și astăzi șade în Slavă cu Tatăl, așteptând după noi, copiii Tatălui și ucenicii Lui. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să te lumineze ca să crezi în Jertfa Domnului Cristos și acest act îți va schimba destinul pentru totdeauna.
Astăzi avem intrare liberă la El prin jertfa Fiului Său, a Domnului Isus. Ai beneficiat tu deja de JERTFA SUPREMĂ sau nu? Dacă nu, te îndemn să o faci chiar acum. Domnul să te ajute la aceasta. Amin!
Ioan Sinitean, Prezbiter în Biserica Logos, Chicago