Numele meu este Mihai Racovicean, sunt din Timișoara, unul din cei mulți sau puțini, care cred în puterea Domnului nostru Isus Hristos, pe care-L promovez ori de câte ori am ocazia.
Timișoara a reprezentat un loc extrem de interesant pentru mulți arădeni care au mers să se echipeze pentru viață, atât din punct de vedere profesional dar și spiritual.
Astăzi sunt bucuros să răspund invitației lui Sini, așa cum îl știe multă lume sau Ioan Sinitean, un fiu al Țării Zarandului din Județul Arad și putem spune fără putință de tăgadă că a ajuns la momentul când nu mai primește el de la alții, ci oferă celor din jur din ceea ce a primit el de la Stăpânul lui spre administrare, evident înțelepciune.
Se spune că, în esență, scrierea unei cărți despre credința ta este o expresie a ceea ce este cel mai profund și mai adevărat în tine, și poate fi un dar prețios atât pentru tine, cât și pentru cei care o vor citi.
Mulțumesc, Sini, pentru ocazia de a fi alături de tine și faptul că mi-ai oferit ocazia să-mi exprim câteva gânduri despre munca ta de 20 de ani.
Acest gest mă onorează și sper ca, prin ceea ce voi spune, să nu fac altceva decât să determin pe cât mai multă lume să citească și să învețe ceea ce se regăsește într-un îndreptar, manual sau un ghid de bună practică, care te poate scuti de mari eforturi, evident dacă citești și, mai mult, înțelegi ce citești, pentru a fi integrat într-o societate modernă extrem de aglomerată și, de ce nu, de multe ori nepăsătoare.
o Contextul personal: Îmi aduc aminte din tinerețe de faptul că Sini mi se părea un om cu suflet deosebit, evident care mi-a rămas în minte ca om hotărât, un lider de opinie, care ardea pentru a promova ceea ce credea.
L-am căutat pe Sini, aproximativ cu un an în urmă (23 septembrie 2023), cu un interes, în calitate de realizator de emisiuni, pentru că îmi propuneam să am în cadrul emisiunilor mele voci ale unor oameni simpli dar dedicați, oameni care înțeleg mesajul Domnului Isus Hristos care spune „Mergeți în toată lumea... Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!”, pentru că știam și simțeam că mai mult ca oricând, istoria lui Oseea se retrăiește în România și nu numai.
Trăim o stare extrem de periculoasă, care se poate regăsi în ceea ce s-a mai întâmplat în istorie „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Cei 45% de analfabeți funcționali (date oficiale preluate de la Ministerul Educației), sunt fapte grăitoare. Oare cine a contribuit la această situație?
Oferta lui Sini, atunci când l-am abordat, a fost una generoasă, „citește cartea scrisă de mine la care am lucrat 20 de ani „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu””.
Da, dragii mei, cunosc ce înseamnă să fii alergător de cursă lungă, pentru că lucrez la un proiect de țară, am curajul să spun acest lucru, încă din anul 1999, când am fost trimis de Guvernul Românei în America pentru a identifica punți de legătură pentru dezvoltarea unui domeniu de importanță națională în România, cum este cadastrul.
M-am întors acasă cu trei idei: perfecționare, instruire și formare și munca continuă, ceea ce se poate identifica și în ceea ce a făcut Sini.
Trebuie să menționez un lucru foarte interesant, Aradul a avut o contribuție extrem de importantă în devenirea noastră în această lume.
În Biblie, Aradul este cunoscut în special ca un oraș canaanit cu care israeliții au avut conflicte în timpul călătoriei lor spre Țara Promisă. Este un simbol al luptei și al cuceririi, parte din istoria poporului Israel în drumul lor de la sclavia egipteană la stabilirea în Canaan. Deci, dragul meu Sini, ai făcut parte și, de ce nu, faci parte dintr-un oraș simbol al abolirii sclaviei „comuniste”. Sperăm acest lucru dar mai este de lucrat.
Revenind la cartea „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu”, am citit-o și mi-a plăcut. Nu numai atât. A venit la momentul potrivit, așa scrie în Cântarea cântărilor că Dumnezeu face orice frumos la vremea lui. De ce spun asta? Anul 2024 putem spune că este un an greu al alegerilor. Ce alegem? Cezarii. Și pe cei mici, pe care i-am ales deja și pe cei mari, care urmează. Și în România, și America și nu numai.
Am ales să promovez argumentele identificate în capitolul IX Responsabilitatea Cezarului față de Dumnezeu și popor în cadrul unor emisiuni realizate, care au ca temă recomandarea celui pe care îl numeau Învățătorul: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Eu cu cine votez?”
Sunt aici, la dorința lui Sini, și vreau să vă încurajez să vă implicați în viața societății civile, evident respectând Cezarul, însă fără compromisuri și acordându-I lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.
Titlul cărții ales este unul extrem de puternic și este fundamentat pe un pasaj biblic unde Domnul Isus vorbește despre separarea dintre obligațiile față de autoritățile lumești („Cezar”) și cele față de Dumnezeu. Acesta sugerează o temă de dualitate între puterea temporală și cea spirituală.
Abordarea subiectului principal o apreciez ca fiind una curajoasă, însă extrem de bine argumentată.
De altfel, numai un om hotărât care crede din toată inima lui în ceea ce afirmă, care mai mult este conectat la energia divină, poate înfrânge graba de a trece cu vederea sau de a pune unele subiecte la… “și altele”. Nu poți vorbi despre cineva dacă nu-l cunoști.
Da, putem constata că Sini îl cunoaște pe Dumnezeu și Fiul său Domnul nostru Isus Hristos.
Unul din lait motivele acestei lucrări este responsabilitatea.
Ce semnificație are responsabilitatea? Ea reprezintă obligația sau îndatorirea de a îndeplini anumite sarcini sau de a răspunde pentru propriile acțiuni, decizii sau rezultate. Ea implică asumarea consecințelor, fie ele pozitive sau negative, ale faptelor realizate și capacitatea de a acționa într-un mod etic și corect.
Iată de ce cartea „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu” caută să direcționeze, să ghideze, să lumineze omul care dorește să ia decizii asumate, să nu risipească ce are, ci să construiască. Parcă prea mult căutăm paiul în ochiul altuia, iar noi de fapt avem o bârnă fără măsură sau citându-l pe Sini identificăm o „monstruoasă cualiție” (pag. 25), pentru că deranjăm un grup de persoane care deține puterea sau autoritatea în societate și care are interes să mențină ordinea existentă, evident dacă ne raportăm la unele aspecte din punct de vedere religios ale vremii, care în acea vreme s-a realizat cu sprijinul fariseilor și cărturarilor, care puneau sau pun accent pe respectarea tradițiilor și a legilor scrise. Oare s-a modificat ceva în timp? Poate ne-am mai rafinat. Dar tot oameni suntem.
Mesajul central: Cartea explorează tensiunea dintre stat și credință, respectarea legilor lumești vs. urmarea valorilor divine. Există tensiune între stat și credință? Parcă apar niște progresiști prin zonă, grupuri minoritare care doresc să domine. Cum procedăm în astfel de situații?
Putem aprecia că argumentația forte a autorului este susținerea ideilor prin referințe biblice și evident cu citate din oamenii care au făurit istorie:
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16
sau
„Trebuie să ne reamintim că orice opresiune, orice injustiție și orice ură este o pacoste pusă să atace civilizația noastră” (F. D. Roosevelt)
Temele și mesajele principale sunt identificate în cele 10 capitole, unde cifra 10, care în Biblioteca lui Dumnezeu-Biblia semnifică simbolul completitudinii (proprietatea sistemului ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată), ordinii divine și al responsabilității, ceea ce face ca în această carte să identificăm idei cu greutate, de valoare semnificativă.
Un alt aspect deloc de neglijat, în carte, este cel referitor la etică (Etica este o ramură a filosofiei care se ocupă cu studiul principiilor morale care guvernează comportamentul uman).
Studiile actuale pun în evidentă faptul că minciuna, trădarea și manipularea se constituie ca instrumente de tortură spirituală și materială la adresa românilor și nu numai. Avem conducători care promovează o astfel de etică. Întrebarea este: Unde ajungem cu astfel de conducători, care promovează o astfel de etică?
Mai mult, unul dintre cele mai discutate aspecte ale eticii politice îl reprezintă aşa numita minciună pentru înfăptuirea binelui public. Este solicitat chiar dreptul moral de a minți. Acest tip de comportament trece adeseori drept altruism politic. La o analiză mai atentă, astfel de justificare se poate regăsi în paternalismul politic.
Dar dacă ne ducem la etimologie, aflăm că termenul de ministru provine din engleza medie, derivând din cuvântul francez vechi ministre, inițial minister în latină, însemnând „slujitor, însoțitor”, care însuși a fost derivat din cuvântul „minus”, adică „mai puțin”.
Putem observa că în ultimul timp „Cezarii” vremii se manifestă ca niște oameni care citesc, dar nu înțeleg ce citesc sau nu vor să înțeleagă ce citesc.
Și dacă un ministru trebuie să fie un slujitor, noi ce ar trebui să fim? Este o întrebare simplă care așteaptă un răspuns pe măsură: Evident oamenii ale căror virtuți morale să fie implicate în deciziile luate, bazate pe:
- Optimism, care este legat de însuși conceptul de „bine public” înțeles ca scop al actelor tuturor categoriilor de profesioniști;
- Curaj, care constă în capacitatea de a acționa drept, chiar dacă presiunile politice și cererea de favoruri din partea partidelor, organizațiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiați sunt uneori copleșitoare;
- Corectitudine, care este asociată cu datoria supunerii față de lege;
- Empatie, care pune în evidență capacitatea de a te pune în situația celor care depind de deciziile luate.
Virtuțile amintite mai sus, și altele extrem de bine argumentate, Sini le detaliază și le explică pe înțelesul tuturor în capitulul IX „Responsabilitatea Cezarului față de Dumnezeu și popor”, ceea ce te scutește pe tine, cititorule, să risipești timpul, ținând cont de munca de 20 de ani pe care Sini a încununat-o pe care a închinat-o Domnului cu dorința sinceră, sunt convins de acest lucru, de a-L prezenta pe Creatorul lui în toată splendoarea și înțelepciunea Lui.
Impactul asupra cititorilor
- De ce este relevantă cartea astăzi? Această carte o apreciez ca fiind extrem de relevantă, pentru că se poate constitui într-un îndreptar, manual sau un ghid de bună practică și te poate scuti de mari eforturi pentru a înțelege ce a spus Învățătorul nostru prin asigurarea valabilă și astăzi peste veacuri: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33b
- În altă ordine de idei, așa cum precizam anul acesta sunt alegeri. Ce alegem? Cum alegem? Pe cine alegem? Această carte vine și te pune în situația să devii informat, să știi cum trebuie să faci, să știi ce să ceri celui care îți cere votul pentru a vedea dacă-ți respectă opțiunea, astfel încât să nu guști din ceea ce Sini vrea să ne atragă atenția prin afirmația lui Robert Brasillach „Dacă vrei să știi cine este un om, dă-i o funcție de conducere”, ca motto al ultimului capitol, pentru că poate fi prea târziu.
- Am putea spune multe despre ceea ce a scris Sini în această carte, evident că s-ar putea să se ridice și nemulțumiți sau cârcotași.
Dragă Sini, vreau să-ți spun un lucru. Fiind pus într-o astfel de situație, am precizat că atâta timp cât cartea va stârni interese, înseamnă că tu, ca autor, ți-ai atins ținta.
De aceea recomand cu căldură să citiți această carte, care în opinia mea se adresează publicului larg, atât cel creștin practicant dar și cel laic, pentru că și el are nevoie de „Cezari” care să fie demni, onești, respectuoși și empatici.
În concluzie
Închei cu o reflecție personală. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om i-a pregătit și o activitate, citez: „Şi Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească” Geneza 2:15. Din păcate omul a greșit și, astăzi, putem spune, plastic vorbind, că el caută să găsească drumul spre grădina pierdută. De ce caută? pentru că lui Dumnezeu i-a păsat de om, i-a dat și soluții de îndreptare, garantând evident un lucru important că „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”.
Deci dorința de a ajunge în Edenul pierdut trebuie cultivată.
Cum m-a influențat pe mine lectura acestei cărți? Am învățat ceva? Da, pot spune fără rezerve pentru că am încercat să comunic și altora ceea ce am citit, promovând secvențe din cadrul cărții în cadrul emisiunilor „Dialogul constructiv salvează România!”, pentru că mie, ca și lui Sini de altfel, ne pasă de românii noștri dragi, oriunde ar fi ei.
Iată de ce vă recomand să o citiți, că în mod cert nu pierdeți vremea, ci o răscumpărați, mai ales că vă veți și îmbogăți.
Chintesența acestei cărți se poate identifica în textul: „Noi datorăm respect autorității de stat, dar niciodată închinare; închinarea I-o datorăm în exclusivitate lui Dumnezeu. Când cezarii devin tirani, noi trebuie să ne opunem lor cu toată puterea și înțelepciunea primită de la Dumnezeu.
Aceasta consider eu că este rațiunea fundamentală a poruncii Mântuitorului: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”. Haideți dar atunci să o facem în mod consecvent!” Ioan Sinitean
Mulțumesc pentru ocazia de a aduce și eu o mică contribuție la munca excelentă a lui Sini, privind scrierea unei cărți despre credința sa care reprezintă o formă de mărturisire publică. Este un mod de a împărtăși convingerile sale profunde, experiențele personale și felul în care credința l-a influențat și l-a ghidat în viață.
Bravo, Sini, și Bunul Dumnezeu care dă cu mână largă să-ți răsplătească efortul și să-ți binecuvânteze familia!
Și vreau să-ți mai spun că în „Proclamația din Banat” care este un act de demnitate națională, prin care provocăm națiunea română la renașterea ei plecând de la educație fundamentată pe morala creștină există un punct, unde precizăm: „Vom iniția forme democratice ale dialogului social între societatea civilă și guvernanți, în scopul identificării și servirii interesului public. În acest scop, vom încuraja dialogul constructiv, comunicarea profesionistă și responsabilă, prin care să-i chemăm pe toți românii, din țară și din străinătate, la efortul comun de a deveni, fiecare în parte, o binecuvântare pentru pământul străbun și pentru istoria sa.”, iată de ce a trebuit ca eu să-ți prezint cartea, pentru că, vrând nevrând, prin efortul tău ai devenit un „misionar al acestei Proclamații”, citându-l pe Preotul Prof. univ. dr. Stelian Tofană și pentru acest lucru te felicit.
Doamne, binecuvântează România și pe toți românii, oriunde s-ar afla, orice profesie și orice vârstă ar avea, bărbați și femei, deopotrivă! Harul Tău să se reverse peste toți în sănătate, pace și liniște, în bunăstare materială și spirituală, precum și în dorința sinceră de a face Voia Ta!
Arad, 16 septembrie 2024
dr. ing. Mihai Racovicean