ESTERA 9:1-16
“Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n-ajută împotriva Domnului” (Prov. 21:30)
CADRUL POLITICO-GEOGRAFIC
În urma căderii depline a Ierusalimului în mâinile lui Nebucadneţar (586 Î.H), 40,000 de evrei au fost deportaţi în cel de al treilea val în Babilon (II Regi 24:1, 10–16, 18; II Cronici 36:11–21; Ier. 52:1–11; Ezech. 1:1–2; Dan. 1:1–7). Ieremia împreună cu un grup au fugit în Egipt (Ier. 42:15–22; 44:26–28).
În anul 538 Î.H, Babilonul a căzut în miinile lui Cir “cel Mare”. Acesta a dat un decret prin care toţi captivii puteau să se întoarcă în patria natală. Primul grup de evrei se întorc sub conducerea lui Zorobabel şi încep repararea Templului (Ezra 1:2–4). Însă mulţi au decis să rămână fie în Babilon sau în alta parte a întinsului împeriu medo-persan.
Evenimentul descris în textul din ESTERA 9:1-16 s-a petrecut în imperiul Medo-Persan, între anii 483 Î.H şi 473 Î.H cu referire la cei ce au rămas în Susa, capitala de iarnă a împăratului. Sistemul de guvernare în acel timp era monarhia absolută de tip despotism persan, cuvântul şi hotarârile împăratului erau lege, dar odată ce cuvântul său devenea lege, aceasta nu se mai putea schimba. Împăratul însuşi era “legat” de legea pe care o dădea. Această procedură legislativă era considerată o garanţie a stabilităţii guvernamentale: “Acum, împărate, întăreşte oprirea, şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea Mezilor şi Perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.”(Daniel 6:8).
În imperiul Medo-Persan-supremaţia în stat era LEGEA, renumita lege a mezilor şi perşilor. Legea se pretindea că era “inspirată” de zeul suprem Ahura Mazda, însemna că exprima însăşi voinţa divinităţii. În consecinţă, a încălca hotărârea regelui (deci legea) însemna o gravă crimă de-a dreptul contra religiei, o jignire intolerabilă adusă chiar divinităţii.
La un moment dat, împăratului Ahaş-veroş (Xerxe I), înlocuieşte grupal celor şapte prinţi de la conducere cu un singur om “forte”.Haman a fost primul ministru al împăratului Ahasuerus (Xerxe I), el a abuzat de puterea sa, ca să se răzbune pe Mardoheu şi neamul acestuia (îi era « ciudă » că acesta nu se închina în faţa lui). Haman, îi cere împăratului să semneze un edict de ucidere în masă a evreilor, pe considerentul că aceştia nu se supuneau legilor împăratului (minciună).
PRIMUL DECRET - DECRETUL MORŢII
lndus în eroare de declaraţiile ne adevărate ale lui Haman, Xerxe I a fost convins să dea un decret cu privire la exterminarea tuturor iudeilor risipiţi “în toate ţinuturile Împărăţiei medo-persane” (Estera 3,8). Astfel, a fost rânduită zi anumită aleasă prin sorţ (pur), în care iudeii urmau să fie nimiciţi, iar averile lor confiscate. Împăratul nu şi-a dat seama de consecinţele profunde, care aveau să însoţească aducerea la îndeplinire a acestui decret diabolic. Fiind un decret guvernamental era posibil ca acesta să fie dus la îndeplinire prin armată şi agenţii săi(v. 13).
Primul decret ce venea de la Haman, vechiul vizir (prim ministru) atesta dreptul duşmanilor evreilor de a face ce vor cu ei. Legea împaratului era de partea acestora care îi puteau omorî, distruge şi să le confişte proprietăţile, erau de fapt destinaţi la moarte, la pieire. Acest prim decret ce a devenit legea împăratului, legea ţării nu prevedea nici o oportunitatea ca evreii să se apere atunci când vor fi atacaţi de duşmanii lor, dimpotrivă orice împotrivire la ordinul de exterminare era considerată nesupunere faţă de guvern şi pedepsită ca atare.
INTERVENŢIA LUI DUMNEZEU PRIN ESTERA
În urma a două banchete organizate de Estera cu multă înţelepciune, aceasta reuşeste să-I spună împăratului ce fel de pericol pândeşte poporul său (până atunci Estera nu-şi dezvăluise poporul din care venea). Atunci împăratul cere ca Haman sa fie spânzurat în spânzurătoarea ridicată pentru Mardoheu. Iar Mardoheu pus în poziţia lui Haman de Prim Ministru.
CURAJUL ESTEREI:
- Pentru a vorbi cu împăratul Estera trebuia să calce legea şi era pasibilă pedepsei cu moartea.
- Ca să apară în faţa împăratului cu problema arzătoare, Estera trebuia să-şi mărturisească poporul de origine. Amănunt ţinut ascuns de 5 ani.
- Estera încerca să-l convingă pe împărat să schimbe o lege ce prin definiţie nu se putea schimba, practic, era o insultă la adresa lui de suveran (Estera 1:19; 3:10-11; 8:8).
- Estera, făcând acest gest, de fapt, intra în conflict direct cu originiatorul decretului morţii, şi anume cu puternicul Haman, primul şi cel mai influient dintre prinţii imperiului.
- Cererea Esterei la urma urmei atenta la mândria împăratului de a renunţa la un om pe care l-a înălţat aşa de sus, I-a dat aşa mari onoruri şi avea aşa de multă încredere în el.
Chiar dacă Haman era mort, viaţa evreilor din imperiu nu era în siguranţă datorită decretului de exterminare dat de acesta şi care era încă valabil. Estera şi Mardoheu nu s-au mulţumit cu faptul că vieţile lor erau salvate şi au primit ca o compensare casa acestuia, ci imediat au acţionat ca să salveze viaţa tuturor evreilor.
AL DOILEA DECRET - DECRETUL VIEŢII
Împăratul Xerxes I nefiind în stare să revoce edictul lui Haman de exterminare în masă (genocid) al evreilor, la cererea lui Mardoheu, noul vizir, autorizează un al edict la bunul plac al acestuia şi al Esterei. şi anume, edictul permitea evreiilor nu numai să se apare în caz ca vor fi atacaţi în ziua autorizată prin edictul lui Haman (care la ora aceasta nu mai era), ci chiar să masacreze pe oricine li se părea că ar fi vreun pericol pentru ei.
Pe data de 13 Adar, două decrete erau în efect în imperiul persan. Influienţa noului vizir al împăratului (de care se auzise deja că era evreu) a determinat pe foarte mulţi dintre guvernatorii de provincii să treacă de partea lui Mardoheu, şi unii chiar s-au făcut iudei.
Cântarul vieţii este în mâna lui Dumnezeu: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.” (Proverbe 21:1)
Dumnezeu, credincios promisiunii sale faţă de seminţia lui Avraam, intervine şi schimbă cursul acţiunilor. şi din ceea ce se aştepta să fie o zi de exterminare în masă a evreilor, a poporului ales de Dumnezeu, a ajuns să devină în realitate o zi de victorie, de bucurie …
Dumnezeu lucrează uneori chiar prin circumstanţe nefavorabile, folosind şi oameni răi, fără frică de El… Dumnezeu l-a determinat pe Xersex I să dea un decret nou, un decret al vieţii şi al providenţei.
Şi astfel în ziua în care toţi evreii din imperiu trebuiau să fie ucişi s-a ajuns la faza când evreii au ucis pe duşmanii lor. Evreii au ucis duşmanii dar nu şi-au însuşit nimic din bunurile acestora. De fapt acţiunea lor a fost aceea de “auto-apărare”.
DEZNODĂMINTE
• Acei ce au dorit, au râvnit la viaţa şi proprietatea altora, au ajuns ei să fie ei ucişi.
• Acei ce erau destinaţi la exterminare şi deposedare au rămas în viaţă împreună cu posesiunile lor.
SIMBOLURI SPIRITUALE
- Împăratul a salvat viaţa evreilor pentru că Estera I-a cerut aceasta cu riscul vieţii sale, şi fiindcă a iubit-o I-a îndeplinit cererea.
- Dumnezeu, “Împăratul împăra-ţilor” ne-a salvat viaţa pentru că Isus, Fiul Său pe care Îl iubeşte I-a cerut aceasta. Cererea Fiului a fost însoţită de “cedarea vieţii” de bună voie.
APLICATIA PENTRU NOI
- Noul edict, ce venea de la Mardoheu, le permitea evreilor să lupte, să se apere pe ei înşişi.
- În aceaşi zi, prin legea nouă aprobată de împărat, evreiilor li s-a dat dreptul şi toată autoritatea să lupte pentru existenţă.
- Dacă decretul vechi (trăirea supt firea noastră), avea ca destinaţie moartea, atunci noul decret are ca destinaţie viaţa şi mai precis, trăirea unei vieţi în duhul...
- “Dar acum, am fost izbăviţi de sub Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.” (Romani 7:6)
- “Şi toţi mai marii ţinuturilor, căpeteniile oştirii, dregătorii, slujbaşii împăratului, au sprijinit pe Iudei, din pricina frici pe care le-o insufla Mardoheu.”
- Dacă nu exista edictul nou, toţi aceştia erau cu siguranţă împotriva evreilor şi susţinând primul decret al primului ministru.
- Schimbarea de poziţie a venit ca un rezultat al noului edict, "Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr” (Geneza 50:20).
CONCLUZIA
In primul rând, niciodată să nu uităm că Dumnezeu este în controlul istoriei şi al vieţilor noastre. Apoi, în al doilea rând să nu uităm că Dumnezeu îşi ţine promisiunile cu precizie. Iar în al treilea rând, să ţinem cont că cu Dumnezeu, toate deznodemintele (Sfârşit; dezlegare, soluţie) sunt fericite. Până la urmă, DUMNEZEU ARE ULTIMUL CUVÂNT!!!
Ioan Sinitean
Cand Dumnezeu are ultimul cuvant
- Scris de Ioan SINITEAN, Chicago
- Categorie: Ioan Sinitean