După aceste lucruri, în timpul domniei lui Artaxerxe, împăratul Persiei, Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Șalum, fiul lui Țadoc, fiul lui Ahitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abișua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot - acest Ezra s-a suit din Babilon. Ezra7: 1
Alegerea sau Chemarea lui Ezra
Dumnezeu alege să folosească oameni obișnuiți pentru a îndeplini sarcini extraordinare, iar aceștia, la rândul lor, aleg să coopereze cu alții de aceeași chemare, ca Zorobabel, Neemia și Iosua. Ezra era un simplu scrib/preot. Neemia era paharnic al regelui Persiei.
Data nașterii: 504 î.Hr. Locul nașterii: Babilon. Părinți: Seraia. Ezra a fost un descendent al vechii case preoțești a lui Țadoc. În 458 î.Hr., în al șaptelea an al regelui Artaxerxe al Persiei, Ezra a obținut permisiunea regelui de a vizita Iudeea, aducând darurile acestuia din urmă pentru Templul.
(în timpul domniei lui Artaxerxe, regele Persiei 464-423 î.Hr.),
Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Șalum, fiul lui Țadoc, fiul lui Ahitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abișua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot:
• Aceste versete stabilesc descendența preoțească a lui Ezra și, prin urmare, îi dau autoritatea de a se ocupa de Lege și de a se închina lui Iehova. Originea sa este urmărită până la Aaron, marele preot sub Moise, ceea ce îl făcea parte din linia preoțească.
• Între Azaria și Meraiot (v. 3) apar șase nume suplimentare în genealogia din 1 Cronici 6:7-10.
• Seraia era Marele Preot când Ierusalimul a căzut și se pare că Ezra a fost strănepotul său.
• Hilchia menționat este bunicul lui Seraia și preotul care a descoperit cartea legii în timpul renovărilor templului sub tânărul rege Iosia. Ezra era rudă apropiată a lui Iosua, primul Mare Preot al celui de-al Doilea Templu.
Evenimentele din Ezra sunt plasate în Ierusalim și în împrejurimi. Exilații care se întorceau puteau popula doar o mică parte din fosta lor patrie. Ezra a venit în fruntea unei caravane de aproximativ 1.800 de bărbați, fără a include femeile și copiii lor. Au făcut călătoria de patru luni din Babilon fără a beneficia de escortă militară, demonstrându-și astfel încrederea și dependența de Dumnezeu.
El a adunat exilați pentru a se întoarce la Ierusalim (Ezra 8:1-14). El a condus un grup de israeliți înapoi în patria lor, asigurându-se că aceștia urmează voia lui Dumnezeu.
El a căutat protecția lui Dumnezeu prin post și rugăciune (Ezra 8:21-23). În loc să se bazeze pe armata regelui, Ezra s-a încrezut în protecția divină a lui Dumnezeu.
A fost favorizat de regele Artaxerxe (Ezra 7:11-12). Regele persan i-a dat lui Ezra permisiunea și resursele necesare pentru a conduce reforma spirituală în Ierusalim. Misiunea sa era să restabilească închinarea la Dumnezeu (Ezra 7:25-26). El nu a fost doar un învățător al legii, ci și un reformator, asigurându-se că Cuvântul lui Dumnezeu era respectat.
Ezra trăia în Babilon când, în al șaptelea an al lui Artaxerxe I, regele Persiei (cca. 457 î.Hr.), regele l-a trimis la Ierusalim pentru a învăța legile lui Dumnezeu pe oricine nu le cunoștea. Ezra a condus un număr mare de exilați înapoi la Ierusalim, unde a descoperit că bărbați evrei se căsătoriseră cu femei ne evreice. Și-a rupt hainele în disperare și a mărturisit păcatele lui Israel înaintea lui Dumnezeu, apoi a înfruntat opoziția unora dintre concetățenii săi pentru a purifica comunitatea prin dizolvarea căsătoriilor păcătoase.
Cred că alegerea lui Ezra pentru această lucrare specială se datorează nu numai descendenței sale pe linie preoțească, cât și datorita caracterului deosebit de frumos:
a) A fost un om profund devotat (Ezra 7:10). A studiat cu sârguință, a ascultat și a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu.
b) A fost un lider integru (Ezra 8:21-23). A condus prin exemplu, încrezându-și în puterea lui Dumnezeu mai degrabă decât în puterea umană.
c) A fost îndrăzneț în confruntarea păcatului (Ezra 9:1-4). Nu a făcut compromisuri când a văzut oamenii neascultând de Dumnezeu. A fost smerit și rugător (Ezra 9:5-15). Nu a acționat din mândrie, ci a căutat mila lui Dumnezeu pentru Israel.
d) Avea o cunoaștere solidă a Cuvântului lui Dumnezeu (Ezra 7:6).Era un scrib iscusit, adânc înrădăcinat în Scriptură.
e) Era dedicat sfințeniei personale (Ezra 7:10). A trăit conform învățăturilor sale.
f) Avea o inimă pentru renaștere (Ezra 10:1). A condus Israelul la pocăință și reînnoire.
h) A fost un om al credinței și al rugăciunii (Ezra 8:23). S-a încrezut în Dumnezeu pentru protecție și provizie.
Acțiunile sau Devotamentul lui Ezra
Cartea Ezra prezintă istoria captivantă a întoarcerii poporului lui Dumnezeu la Ierusalim după 70 de ani de exil. Sub conducerea lui Zorobabel, în anul 538 î.Hr., aproximativ 50.000 de evrei au părăsit Babilonul, s-au întors în Iudeea și au început să reconstruiască templul lui Dumnezeu. Dar, odată ce temelia a fost finalizată, opoziția a dus la oprirea construcției.
Apoi, 16 ani mai târziu, datorită profeților Hagai și Zaharia, inspirați de Dumnezeu, construcția a fost reluată și finalizată în 4 ani și jumătate, în anul 515 î.Hr. Primele 6 capitole ale cărții Ezra sunt despre primul grup care s-a întors și a reconstruit Templul.
La scurt timp după ce a ajuns la Ierusalim, Ezra a reorganizat serviciile Templului. Ca răspuns la programul său viguros de a convinge poporul să respecte Legea mozaică, aceștia au încheiat un legământ de a păstra Sabatul și anul sabatic și alte precepte ale Torei.
Problema care l-a nedumerit cel mai mult pe Ezra a fost că mulți dintre coloniștii iudei își luaseră soții păgâne de la popoarele vecine. Căsătoriile mixte deveniseră atât de răspândite încât amenințau însăși supraviețuirea comunității evreiești. Ezra și-a determinat poporul să divorțeze de soțiile lor păgâne și să-i separe de comunitate pe cei care refuzau să facă acest lucru.
El a confruntat căsătoriile mixte cu femei străine (Ezra 9:1-2). Ezra și-a dat seama că Israelul nu a ascultat de Dumnezeu căsătorindu-se cu femei păgâne, conducându-le la idolatrie. Ezra a condus poporul la pocăință (Ezra 9:5-15). Cu o durere profundă, Ezra s-a rugat și a plâns, mărturisind păcatele națiunii înaintea lui Dumnezeu, și a cerut purificare națională (Ezra 10:1-17). Israeliții au răspuns prin a le îndepărta pe soțiile străine și a-și reînnoi angajamentul față de Dumnezeu
Acțiunea extremă a lui Ezra, dar el a simțit că situația critică o justifica. A stârnit mânia samaritenilor și a altor popoare, care au fost indignați de afrontul adus femeilor lor. Ca represalii, samaritenii l-au denunțat pe Ezra regelui persan pentru că a încercat să reconstruiască zidurile Ierusalimului, lucru pe care nu era autorizat să-l facă. Regele a oprit lucrările, iar partea reconstruită a fost demolată.
Ezra a convocat o adunare a poporului la Ierusalim (în jurul anului 445î. Cr.) pentru a porni o renaștere religioasă. Ezra a citit cu voce tare o porțiune din Legea lui Moise, pe care leviții au explicat-o. Tot în acea perioadă, Ezra a reinstituit celebrarea Sărbătorii Corturilor. Probabil a murit la scurt timp după acest episod a murit.
Ezra a fost un lider credincios care a pus Cuvântul lui Dumnezeu și închinarea pe primul loc. Dedicația sa față de învățătură și reformă spirituală a condus Israelul la un legământ reînnoit cu Dumnezeu. Viața sa ne învață puterea credinței, a rugăciunii și a conducerii evlavioase în aducerea renașterii.
Text principal: Ezra 7:10 „Căci Ezra își pregătise inima să caute Legea Domnului, să o împlinească și să învețe în Israel legile și poruncile.”
Ezra a citit și a explicat Legea poporului (Neemia 8:1-8). Alături de Neemia, Ezra i-a adunat pe israeliți și a citit public Legea, asigurându-se că o înțeleg. El a inspirat angajamentul național față de Cuvântul lui Dumnezeu (Neemia 8:9-12). Poporul s-a bucurat și s-a pocăit după ce a auzit și a înțeles Scripturile.
Ezra a inițiat reînnoirea legământului (Neemia 9:38). Israeliții au luat un nou angajament de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Învățăturile sale au avut un impact de durată (Neemia 10:28-29).Influența sa a dus la ascultare pe termen lung și la renaștere națională.
Avansarea sau Destinul lui Ezra
Ezra a fost un scrib și preot care a jucat un rol cheie în restaurarea spirituală a Israelului după exilul babilonian. El nu a fost doar un învățat al Legii lui Moise, ci un om dedicat să o trăiască și să o învețe și altora.
După ce israeliții s-au întors la Ierusalim sub conducerea lui Zorobabel și au reconstruit templul, exista încă o mare nevoie de renaștere spirituală. Ezra a condus această reformă, chemând poporul la pocăință și la un angajament reînnoit față de legile lui Dumnezeu. Viața sa este un exemplu puternic de devotament, integritate și conducere în restaurarea adevăratei închinări.
Prin Ezra, vedem că renașterea religioasă nu se întâmplă din întâmplare; necesită dedicare, studiu, învățătură și ascultare practică de Cuvântul lui Dumnezeu.
Pe lângă faptul că era un om zelos, Ezra era un om cu o mare intelect și devotament. Ezra a crezut în inspirația Cuvântului lui Dumnezeu. Se crede că el a scris cartea care îi poartă numele, probabil împreună cu alte înregistrări pentru primele 6 capitole. Este posibil să fi scris și 1 și 2 Cronici. Deci această afirmație este de la Ezra și dezvăluie credința sa în Cuvânt!
El a citit și a explicat poporului Legea (Neemia 8:1-8). Alături de Neemia, Ezra i-a adunat pe israeliți și a citit public Legea, asigurându-se că o înțeleg. El a inspirat angajamentul național față de Cuvântul lui Dumnezeu (Neemia 8:9-12). Poporul s-a bucurat și s-a pocăit după ce a auzit și a înțeles Scripturile.
El a condus reînnoirea legământului (Neemia 9:38). Israeliții și-au luat un nou angajament de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Învățăturile sale au avut un impact de durată (Neemia 10:28-29).
Influența sa a dus la ascultare pe termen lung și la renaștere națională. Cuvântul lui Dumnezeu este temelia adevăratei renașteri (Ezra 7:10). O națiune poate fi transformată doar atunci când se întoarce la Scriptură.
Conducerea necesită atât cunoștințe, cât și caracter (Ezra 8:21-23). Ezra a fost atât un erudit, cât și un om al credinței. Rugăciunea și postul aduc intervenție divină (Ezra 8:23). Doar încrederea în Dumnezeu duce la victorie. Îndrăzneala este necesară pentru a înfrunta păcatul (Ezra 9:1-4). Ezra nu s-a temut să-i cheme pe oameni la pocăință.
Nu se mai știe nimic despre Ezra după reformele sale. În lucrarea sa „Antichități”, istoricul evreu elenistic din secolul I, Josephus, afirmă că a murit îngropat în Ierusalim. Conform unei alte tradiții, s-a întors în Babilonia, unde presupusul său mormânt este un loc sfânt.
CONCLUZIE:
Ezra a fost un lider credincios care a prioritizat Cuvântul lui Dumnezeu și închinarea. Dedicația sa față de învățătură și reformă spirituală a condus Israelul într-un legământ reînnoit cu Dumnezeu. Viața sa ne învață puterea credinței, a rugăciunii și a conducerii evlavioase în aducerea renașterii.
Devotamentul nostru față de DOMNUL ne poate duce la noi înălțimi și creșteri alături de DUMNEZEU.
Doamne, ajută-mă să fiu devotat Cuvântului Tău precum Ezra.