DECIZII CORECTE
Evrei 11:23-29
“Luaţi la hotărâri cât voiţi căci nu se va alege nimic de ele” Isaia 8:10ª
Sfânta Scriptură, e plină de exemple de persoane sau personalităţi care de-a lungul timpului au avut de luat tot felul de hotărâri. Unele decizii au fost pentru ei, personale, dar multe dintre ele, au fost în interesul naţiunii pe care le reprezenta. Deciziile lor sunt înregistrate în Sfânta Scriptură ca “modele” (bune sau rele), ca noi cei de azi să putem învaţa din ele.
Definirea termenului de decizie: Dicţionarul explicativ al limbii române o defineşte în felul următor:
“Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii. Soluţia adoptată dintre mai multe posibile”
Exemple de decizii prezentate în BIBLIE:
Voi aminti doar câteva dintre personalităţile din Biblie, ce au fost puse în faţa luării diferitelor decizii, în circumstanţe atenuante. Unul dintre ei a fost Roboam, altul a fost Ahab, Moise şi altul a fost însăşi poporul Israel.
Roboam, a fost pus în situaţia de a alege între sfatul “tinerilor săi prieteni” sau sfatul sfetnicilor bătrâni şi cu experienţă. El a ales sfatul celor tineri şi a pierdut 10 seminţii (1 Regi 12).
Ahab, a avut de ales între proorocia celor 400 de falşi prooroci sau Cuvântul lui Dumnezeu trimis prin Mica. Ahab a ales “proorocia” mincinoasă şi şi-a pierdut viaţa (1 Regi 22).
Moise, a avut de asemenea de luat decizii capitale (foarte mari). A avut de a alege între a fi alături de poporul său asuprit (Israel), sau a fi prinţul Egiptului, cu drept de moştenitor la tronul celui mai strălucit regat de pe vremea aceea. Moise a ales prima variantă - de a fi alături de poporul său - şi ca urmare, Dumnezeu l-a binecuvântat (Ev. 11:24-25).
Poporul Israel, a fost pus în faţa diferitelor alegeri de multe ori:
· în pustie, prin Moise (Deutr. 30:19).
· la Sihem, prin Iosua (Iosua 24:15).
· la Muntele Carmel prin Ilie: ”până când ezitaţi între două opinii”(1Regi. 18: 21).
În toate aceste ocazii, poporul a ales să slujească pe Domnul, să-L aleagă pe Adevăratul Dumnezeu. A făcut-o pentru o vreme, ca apoi să cadă din nou în apostazie.
Dar nu numai oamenii (Biblie) amintiţi anterior au trebuit să ia decizii, ci fiecare dintre noi, zilnic trebuie să luăm decizii. Atunci, cred că e necesar să ştim cum să le luăm corect şi eficient. De fapt, viaţa noastră nu este altceva decât o sumă de decizii. Unele dintre ele sunt mai uşoare, în schimb unele sunt “teribil” de grele. Unele din ele sunt aşa de uşoare că nici nu trebuie să ne gândim deloc înainte de a ne decide, ci le luăm aproape inconştienţi. Unele sunt aşa de grele că avem nevoie de un timp mai lung de gândire. Fiecare zi a vieţii noastre e plină cu decizii.
Este de la sine înţeles faptul că noi nu putem controla chiar orice ni se întâmplă; în schimb putem să alegem, să decidem asupra principiilor după care să ne ghidăm în viaţă. Calitatea vieţii noastre, depinde în mare măsură de felul în care luăm deciziile, mult mai mult decât de circumstanţele atenuante în care ne găsim.
A. Necesitatea sau importanţa deciziilor în viaţa noastră
În studiul de faţă o să analizăm împreună ce mare importanţă e să ştim să luăm decizii corecte care să ne aducă binecuvântare. Am citit despre un om care atunci când a trebuit să complecteze cererea de angajare în serviciu, a avut de răspuns la următoarea întrebare: ”Ai probleme când trebuie să iei decizii importante?“ la care omul a răspuns: ”da şi nu”. Este de la sine înţeles că acel om nu a fost angajat.
Viaţa de creştin autentic, trebuie să fie marcată de “capacitatea“ de a lua decizii corecte. Satan încearcă să ne prezinte “varianta” lui, întotdeauna mai atractivă, mai accesibilă, şi să “umbrească“ varianta prezentată de Dumnezeu. Trăirea unei vieţi de sfinţenie te va determina să iei decizii corecte (drepte), pe când firea te va influenţa să iei decizii fireşti (greşite), de care o să-ţi pară rău mai târziu.
De multe ori noi nu putem vedea imediat, consecinţele deciziilor noastre rele. Ele însă vin mult mai târziu, dar vin întotdeauna. Viaţa noastră de creştin, “creşte” sau “coboară” în maturitate şi sfinţenie, pe baza deciziilor pe care le luăm.
Pacea, fericirea noastră, împlinirea noastră depinde de felul în care luăm decizii. Viaţa ne oferă aşa de multe opţiuni, în urma cărora trebuie să luăm decizii; pe care să le alegem? Există şi posibilitatea sau opţiunea de a alege rău. Calitatea vieţii noastre depinde de calitatea deciziilor noastre. Dacă există posibilitatea, de a alege rău cu consecinţe nefaste, se ridică atunci o întrebare,
B. Dece ne lasă Dumnezeu pe noi să alegem, să luăm decizii?
1. Pentru că El ne-a creat fiinţe cu liberul arbitru; cu capacitatea de a decide noi înşine. Nu ne-a creat roboţi care să fie manipulaţi, ci fiinţe cu discernământ ca să fim în stare să luăm decizii. Dar în acelaş timp, trebuie să menţionez că nu ne-a abandonat, ci El stă în spatele deciziilor noastre. Dumnezeu, Creatorul nostru ştie mai bine ca noi ce e bine şi ce e rau; ce să alegem şi ce să nu alegem.
2. Ca prin acest proces al deciziei, noi să demonstrăm ascultare faţă de Dumnezeu. Încă de la începutul creaţiei, Dumnezeu a dat omului posibilitatea de a alege, ca prin aceasta să-şi poată determina direcţia vieţii lui. Adam, a fost primul care a avut posibilitatea de a face o alegere. Şi Adam, a ales rău. Pardon, într-o singură situaţie a ales Dumnezeu pentru el: în cazul nevestei… Dacă ar fi trebuit să o aleagă Adam, cred că ar fi greşit şi acolo.
De ce l-ar fi plasat Dumnezeu pe Adam în grădina Eden, ca apoi să-i interzică categoric să nu mănânce deloc din ea? Dacă Dumnezeu ar fi procedat aşa, Adam, ar fi fost ca şi un prinzonier acolo…Dar, Dumnezeu a plasat doi pomi speciali pe lângă alţii obişnuiţi în gradină. I-a dat posibilitatea să ia decizii (din unul să mănânce şi din celălalt nu), prin care Adam şi-a putut practica ascultarea faţă de Dumnezeu. Ascultarea e întotdeauna însoţită de recompensă iar neascultarea însoţită de pedeapsă.
3. Ca din greşelile noastre să putem învăţa.
Cazul cel mai concret, pe care l-am studiat nu cu mult timp în urmă, a fost cazul lui Iosafat, regele Iudeii. Aliindu-se cu cuscru său Ahab să lupte pentru recucerirea cetăţii Ramotului din Gilead, era cât pe ce să-şi piardă viaţa. Lupta a pierdut-o, încă înainte de a merge l-a ea, după cuvântul Domnlui. Când Ahazia, fiul lui Ahab, îi cere lui Iosafat să participe la o expediţie militară pe mare (ape) împreună cu el, Iosafat a refuzat categoric. Iosafat, a învăţat din greşeli. Şi-a dat seama că nu a decis bine atunci cu Ahab, şi s-a pocăit.
Dumnezeu I-a dat lui Adam responsabilitate peste gradină şi restricţie de a mânca din ea. Dumnezeu ne oferă şi nouă zilnic mai multe opţiuni din care să alegem, chiar dacă El ştie că noi vom putea alege şi rău. Dacă ne pocăim de lucrurile rele pe care le-am făcut şi nu le mai facem, înseamnă că am învăţat din ele să ne maturizăm.
C. Când sau cum să nu facem decizii?
Sfânta Scripura, ne învaţă să nu luăm decizii pripite; sub impulsul momentului.
1. Apostolul Pavel, îl sfătuieşte pe Timotei să nu pună mâinile în “grabă” peste nimeni. Adică să nu se “pripească” să ordineze pe cineva. Ci numai după o îndelungată şi bună investigare.
2. Neemia, de asemenea nu s-a “grăbit“ cu decizia sa, după ce a auzit veşti “devastatoare” despre ţara lui şi cetatea Ierusalimului. Ci a stat în post şi rugaciune pentru 3 luni; şi numai după aceia a venit cu decizia - să meargă în faţa împăratului.
D. Factori importanţi în luarea de decizii corecte
1. Informarea corectă şi complectă despre problema respectivă.
Nu poţi să iei o decizie corectă dacă nu cunoşti întreaga problemă, adică problema în amănunţime. Nu poţi prezenta cererea înaintea lui Dumnezeu, dacă nu ştii să o formulezi mai întâi (Neemia 1).
2. Rugaciunea şi postul. Prezentarea problemei în faţa Domnului.
Neemia a postit şi s-a rugat pentru câteva zile (unii comentatori spun că a trecut 3 luni), exprimindu-şi în felul acesta durerea pentru păcatul poporului sau. Când oamenii lui Dumnezeu se roagă, luarea deciziilor complicate, cad într-o perspectivă cu totul deosebită (Neemia 2).
3. Cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu.
Urmând exemplul înaintaşilor noştri în credinţă. Cunoscând foarte bine Cuvântul Scripturii ne va fi mai uşor de ales decizia corectă uitându-ne cum au procedat ei în situaţii similare.
Apoi ni se cere să fim gata să primim răspunsul Domnului oricare ar fi el. Dumnezeu de-a lungul timpului a făcut tot felul de recomandări ca exemplu:
a.”Îţi pun în faţă binele şi răul, viaţa şi moartea; alege viaţa ca să traieşti” spunea Moise în Exod.
b.”Alegeţi azi cui vreţi să slujiţi; cât despre mine, eu şi casa mea voi sluji Domnului” spunea Iosua 1:8.
4. Credinţa. În Cap.11 din Epistola către Evrei, este o listă întreagă cu personaje ale Vechiului Legământ care au fost nevoite ca la timpul respectiv să ia diferite decizii sau hotărâri deosebit de importante. Noi îi cunoaştem ca “eroi ai credinţei”. În acest capitol, ca un laitmotiv, se repeată expresia “prin credinţă”, înţelegând prin aceasta, că ei, acei eroi, au făcut, ceea ce au făcut “prin credinţă”.
Credinţa, are o funcţie de filtru; filtrează ceea ce să admitem şi ceea ce să nu admitem. Decizii corecte, bune au fost făcute pe baza unei corecte şi autentice credinţe în Dumnezeu.
5. Modelul Domnului Isus
E foarte împortant pentru noi, să cunoaştem felul în care Domnul Isus personal, a procedat atunci când a trebuit sa ia decizii. Din evanghelii aflăm că Domnul, petrecea nopţile în rugaciune, cerând “sfat” Tatălui Său Ceresc ce să facă sau cum să facă în orice situaţie. Pricipiul Domnului în a lua decizii a fost următorul: ”Nu cum eu vreau, ci cum tu vrei” (Mat.26:39b).
Ne surprinde atunci, izbânda Domnului în orice decizie care a luat-o? Nu. Pentru că decizia Lui, a fost de fapt decizia Tatălui: “El, nu a găsit ca un lucru de apucat să se facă asemenea cu Dumnezeu.” (Fil. 2:6b).
Ce desprindem de aici, este că Domnul a avut o anumită stare, atitudine cu care venea în faţa Tatălui, de a-L “consulta”, în luarea de decizii: “după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale” (Ef.1:11).
6. Duhul Sfânt. Toate cele anunţate anterior îşi au rolul lor determinant în luarea de decizii corecte, după voia lui Dumnezeu, dar Duhul Sfânt este “liantul” care le leagă pe toate împreună. Duhul Sfânt este acela care le pune în ordinea necesară: “Dar voi a-ţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru” (1Ioan 2:20). Adică, ungerea Duhului Sfânt ne ajută să “ştim” ce decizii să luăm, care să fie plăcute lui Dumnezeu Tatăl.
E. Consecinţele sau urmările deciziilor noastre:
Aşa cum am menţionat la început (în întroducere), luarea de decizii rele a atras după ele, consecinţe ca atare (rele), astfel Ahab, a fost ucis pe loc, ca o consecinţă a deciziei lui, neînţelepte, iar Roboam, a pierdut mult (zece seminţii), ca o consecinţă a deciziei lui copilăreşti.
Sunt decizii cu efect imediat, şi sunt decizii cu “bătaie lungă”, adică de lungă durată. Oricare ar fi “raza de bătaie”, deciziile, atrag după ele vrând, nevrâd consecinţe; şi acestea pot fi pedepse sau binecuvântări.
Deciziile luate corect, după principiul Biblic, vor avea întotdeauna rezultate pozitive şi binecuvântarea Tatălui peste ele.
E adevarat că sunt decizii de diferite “grade de importanţă”; dar ceea ce contează e să ştii ce anume are cea mai mare “importanţă” în faţa lui Dumnezeu.
Concluzie:
În cele pezentate mai sus, am arătat marea nevoie de a şti să luăm decizii corecte. Să nu uităm niciodată că noi nu putem lua decizii corecte decât dacă mai întâi vom avea o informare corectă asupra tematicii în cauză, dacă vom aduce această problemă înaintea Domnului în post şi rugăciune, decât dacă vom cunoaşte Cuvântului Lui, şi dacă vom avea suficientă credinţă şi dacă ne vom lăsa călăuziţi de Duhul Sfânt în această privinţă.
Şi ca o corolare la toate acestea să nu uităm să luăm modelul Domnului Isus în toate deciziile noastre. Ce decizie eşti gata să iei acum?
Nimic nu are importanţă mai mare decât aceea de a-ţi petrece veşnicia cu Dumnezeu. Dar ca să ajungi acolo, tu trebuie să te “decizi” pentru El; să-ţi predai viaţa Lui, chiar acum. Aceasta e decizia crucială pe care trebuie să o ia oricine. Dumnezeu să te ajute la aceasta. (Ioan Sinitean Chicago)