„Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:14
CUVÂNT ÎNAINTE
Printre operele de artă recunoscute în lume, există un tablou impresionant realizat de un artist coreean (Elder Rhee), considerat unicat. Opera nu este o pictură obişnuită, ci este un desen de asamblu creat din 185.000 de cuvinte. Artistul foarte meticulous a desenat acest tablou folosindu-se de nişte peniţe de diferite grosimi. Literele din componenţa cuvintelor sunt desenate unele mai subţiri, altele mai groase, unele având umbre, alte fiind luminate. Tabloul e de fapt compus din cuvintele Noului Testament (presupun în limba coreeană), scris cu mâna. Când te uiţi la el, distingi portretul (universal acceptat), al Domnului Isus şi a 27 de îngeri care sunt întorşi cu faţa spre El (reprezentând cele 27 cărţi ale Noului Testament). Artistului I-au trebuit doi ani ca să-şi termine opera.
Cuvintele desenate pe scroll (sul) descoperă portretul Mântuitorului - cuvinte ce au devenit trup, o persoană. Mesajul artistului transmis prin acest desen este acela că Noul Testament descoperă, revelează persoana Domnului Isus Christos.
„Şi Cuvântul s-a făcut trup…”. Acestă proclamaţie făcută de Apostolul şi Evanghelistul Ioan este esenţa creştinismului (sau cel puţin o parte însemnată din ea). Dacă sacrificiul de pe Golgota şi învierea Domnului Isus au elementele de bază la finalul lucrării de mântuire, atunci întruparea Cuvântului a fost începutul ei.
Este foarte interesant să urmărim cum prezintă fiecare evanghelist evenimentul grandios al întrupării Fiului lui Dumnezeu. Fiecare dintre ei, sub călăuzirea Duhului Sfânt, prezintă aspecte diferite ale acestei minunăţii a Întrupării Cuvântului. Ca să înţelegem pe deplin acest eveniment cu totul special, unic în istoria omenirii, trebuie să cercetăm în ansamblul ceea ce au spus fiecare dintre ei. Numai atunci frumuseţea Aceluia care S-a Întrupat pentru mântuirea noastră devine evidentă.
Evanghelistul Matei, care scrie Evreilor, îl prezinta pe “cel născut” ca fiind Regele Iudeilor ce trebuia să vină. Şi înregistrează evenimentele cu precizie matematică (fiind vameş inainte) pe linia genealogică a lui Iosif (Mat.1:18).
Evanghelistul Marcu, care scrie către lumea romană, îl prezintă pe “Mesia” ca “Robul”, şi nici nu pomeneşte nimic despre naşterea sa… la un rob nu are nici o importanţă spiţa sa de neam…
Evanghelistul Luca, care scrie către lumea greacă, îl prezintă pe “cel născut”, ca fiind Fiul Omului sau Omul-Perfect. Şi prezintă foarte detailat evenimentul naşterii pe linia genealogică a Mariei (Luca 1:26).
Evanghelistul Ioan, care adresează Evanghelia sa lumii întregi, nu mentionează nimic despre evenimentele din noaptea naşterii Mântuitorului. În schimb îl prezintă pe Cel întrupat, ca fiind Dumnezeu. Şi ca atare, El nu are linie genealogică şi nu are început şi nici sfârşt. Modalitatea lui Ioan de a prezenta acest fapt istoric e cu totul specială. Ioan porneşte de la un termen “teologico-filozofic” comun atât în lumea iudaică cât şi în cea greacă şi anume: Logosul.
I CUVÂNT - ÎNSEMNĂTATE - TERMINOLOGIE
Definirea termenului de “Cuvânt” în Dicţionarul Explicativ al limbii Române:
1. Unitate de bazã a vocabularului constând dintr-un sunet sau un complex de sunete cãrora le corespund unul sau mai multe sensuri. 2. Gând, idee exprimatã prin vorbe
Cuvântul” în Scripturi apare sub mai multe aspecte. Redau mai jos câteva dintre ele, şi anume :
Comunicare verbală. Comunicarea lui Dumnezeu prin porunci, prorocii, avertismente. Cuvântul este o extindere a personalitatii divine, investit cu autoritate divina care trebuie ascultat de îngeri şi de oameni. “şi care ascultaţi de glasul Cuvântului Său..” Ps.103: 20
Comunicare vizibilă. ”O neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului” Ier.2:31. Vizează starea de impenitenţă a lui Israel de nepocăinţă şi neascultare.
Comunicare scrisă - îndreptar (Scripturile) Ps 119 (Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău; Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.)
Cuvântul Întrupat (Domnul Isus): “Cuvântul (LOGOSUL) S-a făcut trup” este parte din esenţa creştinismului. Daca sacrificiul de pe Golgota a fost finalul lucrării de mântuire, atunci întruparea Cuvântului, a fost începutul ei... LOGOSUL:
Pentru greci însemna agentul ce controla Legile din Univers.
Pentru iudei însemna puterea creativă a tot ce exista în Univers.
“Acest Cuvânt (logos) care a creat lumea (universul), acest agent care controlează ordinea din Univers, a devenit o persoană pe care ochii mei a vazut-o”( traducere liberă).
II CUVÂNTUL - DINAINTE DE ÎNTRUPARE
Din Sfânta Scriptură aflăm înformaţii deosebit de importante despre „Cuvântul” de dinainte de întrupare, astfel:
1. El este Cuvântul - “preexistent”. Pe baza versetului 1din Ioan1 (La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu) , putem spune clar că Domnul Isus a existat din totdeauna. El nu a “venit în fiinţă” în ieslea din Betleem, ci doar s-a întrupat ca om atunci. Dacă privim la cuvântul “era” din versetul 1 şi-l comparăm cu versetul 6, observăm ca în versetul 1se înţelege: “todeauna a fost”, iar în versetul 6: “a devenit” şi “Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. “(Ioan 1:3, 10).
Evanghelistul Ioan declară că EL este Cuvântul Etern (din totdeauna), care a existat de la “început”, nu pentru că ar fi fost vreun “început”, ci doar foloseşte această expresie ca un punct de referinţă, de plecare în discuţie.
Cuvântul este Dumnezeu şi Dumnezeu este etern, ca atare şi Cuvântul este etern. Dumnezeu a fost din totdeauna, deci şi Cuvântul a fost din totdeauna. “Înaintea lui Avraam, Eu sunt” spunea Domnul Isus în Ioan 8:58. Chiar şi iertarea de păcate Domnul Isus o conditionează de acest adevăr: “căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” Ioan 8:24
2. El este Cuvântul Sfătuitor (Consultant). Cu El s-a sfătuit Dumnezeu Tatăl când a făcut cerurile, pământul şi când l-a creat pe om (Apoc.13:8,Ef.1:4,Tit 1:2).“Apoi Dumnezeu zis: “Să facem pe om după chipul Nostru, după asemănarea Noastra...” Gen.1: 26 şi Gen.1:2 şi “El, a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi” 1Petr.1: 20.
3. El, este Cuvântul Creator. Dacă citim cu atenţie versetul unul din Geneza capitolul unu şi primul verset din Ioan capitolul 1, vom putea observa că există o paralelă directă între “vechea creaţie” şi “noua creaţie”. Şi anume în Geneza 1(unu) ni se spune că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvântul Său: El, doar “a zis” (a vorbit) şi la Cuvântul Său “a fost” aşa.“Pentru că prin El, au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele vazute şi cele nevăzute…toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Col.1:16-17). Deci, Cuvântul nu este o fiinţă creată, ci o fiinţă creatoare.
Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor. Începându-şi Evanghelia în acelaşi fel ca Geneza, Ioan face referinţă la conceptul iudaic al Creatiei. Şi anume că aceasta a fost făcută prin preexistenţa “Cuvântului”.
III CUVÂNTUL - la ÎNTRUPARE
Întrupare definiţie: A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. DOMNUL ISUS a fost 100% DUMNEZEU şi 100% OM.
Atanasius din Alexandria declară despre această naştere în termeni de o rară frumuseţe: “Domnul Isus a devenit ce nu era (om); şi a continuat sa fie ce a fost (Dumnezeu).”
a) Intruparea lui Isus Domnul a fost rezultatul interventiei supranaturale a lui Dumnezeu. “Şi fără îndoială mare este taina evlaviei: Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul…” 1Tim.3:16 sau “Căci în El, locuieşte trupeşte toată plinatatea Dumnezeirii” Col. 2:9 şi “căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor...” Ef. 1:9-10 a
Deosebit de simplu dar în acelaşi timp profund, prezintă evanghelistul Ioan modul de «încarnare» sau cum s-a făcut Cuvântul trup, şi anume: “şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” Ioan 1:14 traducerea D Cornilescu, iar traducerea Niţulescu, apare în felul următor: „şi Cuvântul trup se făcu şi locui între noi şi văzurăm mărirea Lui, mărire ca a unui născut de la Tatăl plin de har şi de adevăr” Ioan 1:14
Acela ce era în afara timpului “El este mai înainte de toate lucrurile”, şi “a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veciniciei.” (Mica 5:2), a permis încadrarea Sa în timp, menţionată prin expresia “astăzi”.
Acela ce era în afara spaţiului, S-a lăsat cuprins (limitat) în spatiu, “în cetatea lui David”. Acela ce era duh (imaterial) a acceptat să intre în trup (material - în carne),“vi s-a născut”= Cel Preaînalt S-a limitat într-un trup uman. A fost conceput supranatural (Duhul Sfânt şi fecioara Maria) dar a fost născut ...natural ca orice copil şi “totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ...Fil 2:7
b) Implicarea fecioarei Maria în Planul lui Dumnezeu de a naşte pe Fiului lui Dumnezeu. Cel prin care se va realiza mântuirea omenirii a fost profeţită încă din cartea Geneza 3 :15 (Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei), continuată prin Isaia7:14 (Iata, fecioara va rămâne însărcinată,va naşte un fiu Şi-I va pune numele Emanuel), şi împlinită în Matei 1 :16.
Din prezentarea făcută la începutul studiului am aflat că Cuvântul este Dumnezeu, din eternitate, iar acum, la un anumit timp (pe axa eternităţii), a devenit “trup”. Aceasta fără să abandoneze sau să-şi reducă nimic din Dumnezeire, doar a îmbrăcat peste El (Dumnezeu), haina umanităţii (adică: sânge şi carne).
c) Intruparea lui Isus Domnul a avut loc prin agenţia Duhului Sfânt asupra fecioarei Maria din Nazaret. Biblia nu ne spune cum s-a produs acest miracol, doar că : ”Duhul Sfânt va veni asupra ta, şi Puterea celui Prea înalt, te va umbri.” (Luca 1:30-35).
Ceea ce este foarte măreţ în această Întrupare este că Dumnezeu a devenit om şi cu toate acestea natura Sa umană nu a fost păcătoasă. A trăit într-un corp uman ca şi noi, dar fără de păcat: “Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” Ioan 8:46 sau în “…pentruca totdeauna fac ce-I este plăcut (Tatălui)” Ioan 8:29b şi “…după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu…şi rămân în dragostea Lui.” Ioan 15:10
CUVÂNTUL DUPĂ ÎNTRUPARE SAU BENEFICIILE ÎNTRUPĂRII
Prin întrupare „Cuvântul” L-a revelat pe Tatăl în toată splendoarea SA:
“Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:18). Invizibilul Dumnezeu S-a prezentat pe Sine Însuşi într-o formă fizică, tangibilă, vizibilă: “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea” (Col. 1:15).
Apostolul Pavel declară că evreii nu au putut să înţeagă deplin Planul lui Dumnezeu doar citind Vechiul Testament: „Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămâne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.” (2 Cor. 3:14), până acum, când după întrupare ei au putut înţelege clar şi concis.
Prin întrupare ceea ce era de neînţeles referitor la Dumnezeu a fost “tradus” în termeni umani: “nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.“ Mat. 11:27; şi „El, Care este oglindirea slavei Lui, şi întipărirea Fiinţei Lui“ (Ev. 1:3a) sau “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Col.2:9),
“pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa vecinică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată;” 1 Ioan 1:2
b) Prin întrupare „Cuvântul” a făcut ca distanţa dintre om şi Dumnezeu să se micşoreze: “EMANUEL = Dumnezeu este cu noi”
Traducerea corectă ar fi “şi-a făcut cortul printre oameni” “Dumnezeu era în Hristos, împăcând (reabilitând) lumea cu Sine” (2 Cor.5:19).
“Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan.14:3)
c) Prin întruparea „Cuvântului”, răscumpărarea omenirii din păcat a putut fi posibilă. Doar prin întruparea Cuvântului, Fiul lui Dumnezeu a putut să fie jertfa de ispăşire pentru păcat
“Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului” (Ev. 2:17).
Domnul Isus a trăit într-un corp uman ca şi noi, dar fără de păcat: “Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8:46), sau “totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ...Fil 2:6b
CUVÂNT DE ÎNCHEIERE sau CONCLUZIA
Modul de vorbire a lui Dumnezeu de la sfârşit este cu totul special: “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul…Evrei 1:2b
“Făcătorul omului s-a făcut om, ca El Stăpânul stelelor, să poată fi alăptat la pieptul mamei. El pâinea, să poată flămânzi, Fântâna să poată înseta, El Lumina să adoarmă, El Calea să fie obosită de călătorie, Adevărul să fie acuzat de mărturie mincinoasă, El învăţătorul să fie bătut cu nuiele, El Temelia să fie suspendat pe lemn, El Puterea sa fie slab, El Vindecătorul să poată fi rănit, El viaţa să moară” (sf. Augustin)
Ceea ce este foarte măreţ în această întrupare este că Dumnezeu a devenit om; şi cu toate acestea natura umana a Sa nu a fost păcătoasă.
Dacă DOMNUL ISUS nu era DUMNEZEU, nu putea face ispăşirea păcatelor (nu putea să ne mânuiască- nu putea fi ISPĂŞITOR).
Dacă DOMNUl ISUS nu era OM nu putea să plătească preţul pentru păcatul omenirii. De dragul nostru, Fiul lui Dumnezeu a renunţat pentru un timp la prerogativele divine ca, Eternitate, Infinitate, Imaterialitate, Imortalitate, dar nu şi la natura divină. De dragul nostru, Fiul lui Dumnezeu prin întrupare s-a limitat de bună voie. El a avut Slava divină:“Şi acum Tată, proslăveşte-mă cu slava pe care am avut-o la Tine înainte de întemeierea lumii.” Ioan 17:5
Declaraţia evanghelistului Ioan: “şi noi am văzut slava Lui ca slava Singurului născut din Tatăl..” se asemamănă cu Declaraţia lui Ioan Botezatorul: “şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu”
Care este declaraţia ta? Ai putea spune şi tu la fel ca cei doi “Ioani” prezentaţi mai sus sau nu? Dacă nu, lasă-L să se nască chiar acum în inima ta. Şi vei deveni astfel copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al gloriei erterne imprună cu El. Mulţumim lui Dumnezeu pentru întrupare Fiului Său şi a implicaţiilor ei binecuvântate. AMIN.
IOAN SINITEAN, CHICAGO