Pentru numărul de faţă recomand ca la rublica Cercetaţi Scripturile să studiem împreună o tematică sensiblilă, o realitate cu care fiecare dintre noi suntem confruntaţi, şi anume,

DEZASTRUL INGRIJORARILOR

„Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” Mat. 6: 25-34

I. INTRODUCERE

Pacea, liniştea sufletească, ar trebui să fie condiţia normală în viaţa noastră de credincioşi. Dar cu părere de rău, lucrurile nu stau chiar aşa. Foarte puţini credincioşi au o viaţă creştină normală, aceea de a avea o linişte sufletească permanentă. Marea majoritate a credincioşilor (mă includ și pe mine aici) experimentăm exact ceea ce Domnul Isus ne-a avertizat să nu facem.

Textul anunţat mai sus face parte din extrordinara Predică de pe Munte, ţinută de Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Considerat cel mai deosebit discurs care s-ar fi ţinut vreodată pe faţa pământului. „Filozofia practică a vieţii” o numea renumitul gânditor Stanlay Jones, care a pus-o în practică, trăind mulţi ani în India.

Aici, în această Predică de pe Munte, Domnul Isus îşi expune pe larg principiile Sale ca Împărat al „împărăţiei ce are să vie”, a împărăţiei lui Dumnezeu. Evanghelia dupa Matei este cunoscută ca Evanghelia Împărăţie şi a Împăratului, unde de 32 de ori apare expresia „ Împărăţia cerurilor”.

Versetul 25 din text începe cu expresia „de aceea vă spun”. ,,De aceea “sau ,,ca urmare“ - este un termen folosit în a concluziona ceva. Să fi început Domnul Isus să vorbescă despre ingrijorări cu concluzia? Nicidecum.

,,De aceea vă spun” este o concluzie la ceva ce s-a discutat (sau prezentat) anterior în versetele anterioare. În versetele 19-24 Domnul Isus a vorbit despre pericolul strângerii de avuţii, de comori pe pământ; vizavi de a le strânge în cer. Domnul Isus a ilustrat necesitatea de a umbla după acele comori ce se pot așeza sus în ceruri, pornind de la binecunoscutul fapt că un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni în acelaşi timp:-afecţiunile, ascultarea şi disponibilitatea lui va fi divizată, împărţită.

În lumina textului analizat, reiese că bogăţiile înrobesc inima, mintea şi voința noastră. Deci, „întreaga” noastră fiinţă (Matei 6: 22-24). Există o lege a naturii umane: suprema afecţiune poate fi fixată, daruită numai unui singur ,,obiect” în acelaşi timp.

Concluzia care se „desprinde” din textul analizat este că: slujitorul lui Dumnezeu nu poate să-L asculte pe El şi în acelaşi timp să fie ,,ahtiat” după bogăţiile lumii acesteea: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” ver.24b. Ne aşteptam ca după expresia ,,De aceea vă spun” să urmeze ,,Slujiţi lui Dumnezeu numai” ca şi Iosua 24:15 sau Deut. 30:19.

,,De aceea” este un cuvânt de tranziţie între două idei din aceeaşi categorie: -atitudini care te sustrag de la adevărata dedicare pentru Împăratul şi împărăţia Lui.

Ne asteptam apoi ca versetul 25 ,,De aceea vă spun” să continue cu versetul 33,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu…”, dar nu continuă aşa. Domnul Isus până la versetul 33 intercalează nişte avertismente care să-i facă pe ucenici să înţeleagă mai bine un principiu de bază al Împărăţiei Cerurilor, şi anume, că nu poţi avea o slujire divizată, împărţită: ,,Nu vă ingrijoraţi de viaţa voastră”: posesiunile materiale au de a face cu inima, iar îngrijorările afectează mintea.

Îngrijorare a ajuns o obsesie în lumea modernă de azi. Spitalele şi casele de odihnă şi tratament sunt pline de oameni ce au boli psihice, cauzate de îngrijorare sau de frică. În cele mai multe rânduri creştinii consideră starea aceasta de „ingrijorare” ca ceva strict necesar. Ca ceva care întră în responsabilitatea lor, ca ceva de care le „pasă”. Trăim într-o lumea a îngrijorărilor. Cu toate că suntem sfătuiţi de Sfânta Scriptură: nu vă îngrijoraţi..., noi (mă înclud şi eu) în cele mai multe circumstanţe acceptăm ca îngrijorările să ne domine viaţa.

Ne îngrijorăm de multe lucruri: de ziua de mâine, de viaţa în sine, de sănătate, de posesiuni sau lipsa lor, de copii sau de bătrâneţele noastre, de posibile accidente sau incidente, de pierderea sluşbelor, etc.

Oamenii în general pot să aibă mii de motive de îngrijorare, dar acestea nu ne ,,legitimează” pe noi să le şi avem.

II. TERMINOLOGIA cuvîntului „îngrijorare”:

· ,,Starea omului îngrijorat, temere, nelinişte, alarmare.” Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane.

· ,,Să ai frică continuă cu privire la ceva ce se va întâmpla în viitor.” Dictionarul Webster.

· Termenul grec al cuvântului îngrijorare se traduce prin: ,,a diviza, a rupe, a împărţi, a trage în direcţii diferite”. Vezi Ioan 10:10 (hoţul care vine numai să prăpădească).

Definind „ingrijorarea”, (combinînd cele trei definiţii), ar suna în felul următor: un ,,război civil” în tine însuţi,o minte divizată, o inimă împărţită şi o frică continuă .

Câteva statistici despre îngrijorare: 40%-ne îngrijorăm de evenimente cari niciodată nu se vor întâmpla.
30%-ne îngrijorăm de evenimente ale căror trecut oricum nu se mai poate schimba.
12%-ne îngrijorăm de critica altora, cea mai mare parte neadevărată...
10%-ne îngrijorăm din cauza sănătaţii, care se agraveaza cu stresul de fiecare zi.
8% - ne îngrijorăm cu privire la problemele reale cu care ne confruntăm sau ne vom confrunta...

III. CAUZE ALE ÎNGRIJORĂRILOR:

Îngrijorarea nu ,,vine” natural; nu am fost creaţi cu ea! „Uitaţi-vă la păsările cerurilor şi la crinii câmpului…”. Îngrijorarea este o opţiune, o alegere a noastră. Îngrijorarea o ,,ducem” în sufletul nostru prin:

a) LIPSA CREDINŢEI (sau credinţă mică, superficială)

,,Să nu vi se tulbure inima (să nu vă îngrijoraţi !) aveţi credinţă în Dumnezeu (Tatăl) şi aveţi credinţă în Mine (Fiul). Ioan 14:1

Numai credinţa în Dumnezeu poate da pace şi bucurie, poate da liniştea sufletească. Implicit lipsa credinţei în Dumnezeu duce la îngrijorare: ,,Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa…”. Rom. 15:13a şi ,,Unde vă este credinţa… puţin credincioşilor?” Luca 8:25a

b) FRICA DE VIITOR.

Unii oameni ajung la concluzia că ei nu vor fi în stare să procure sau să realizeze ceea ce şi-a propus.|i atunci,aceastâ „fricâ”,”naşte” îngrijorarea. La punctul acesta este important să menţionez prudenţa evreului de a-şi determina fiii să înveţe o meserie, înainte de a se apuca de orice altceva. Prima dată să-şi asigure minima sursă de trai ca apoi să nu se mai tot gândească la acesta.

c) STANDARDUL DE VIAŢĂ

Câteodată irealisticele „standarde” sau planuri puse de părinţi, biserică, şcoală ,soţi soţii, sunt cu mult prea inalte decât cele puse de Dumnezeu Creatorul. Standardele puse de Creatorul niciodată nu vor ,,vătăma” fiinţa noastră.

d) CONFLICTE INTERNE

Probleme nerezolvate din trecut ca: amărăciune, neiertare, resentimente, pot concura şi naşte nelinişti, îngrijorări.

IV. EFECTELE NEFASTE ALE ÎNGRIJORĂRILOR

1. Aduce insultă la adresa lui Dumnezeu. Îngrijorându-ne nu facem altceva decât :

· Îl dăm la o parte pe Dumnezeu şi devenim noi înşine Dumnezeul nostru.

· Însemnează că noi avem suspiciuni, nu avem încredere deplină în ceea ce Dumnezeu a zis că este şi face. El este Creatorul şi Susţinătorul a tot ceea ce a creat El.

· Nu avem confidenţă că ne va susţine viaţa, El dătătorul vieţii. ,,Oare nu este viaţa mai mult decât hrană” şi ,,Nicidecum n-am să vă las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evr. 13:5

Ca să explice cum, în ce fel oamenii îl ignoră pe Dumnezeu, Domnul Isus dă câteva exemple din natură:

a) Păsările cerului: ,,Uitaţi-vă la păsările cerului”. Păsările pot fi chiar corbi (Luca 12:24 sau Iov 38:41). Concluzia de aici: îngrijorarea e oarbă.

b) Crinii de pe câmp:,,Uitaţi-vă la crinii de pe câmp”, flori de o zi, flori a căror frumuseţe dăinuie aşa puţin şi totuşi: ,,nici Solomon în toată splendoarea lui nu a fost îmbrăcat ca ei”.

Ce vrea să spună aici Domnul Isus este: învaţă această lecţie de la natură, de la aceste ,,necuvântătoare”: nu vă îngrijoraţi!

2. Distruge mărturia.A ne îngrijora de lucrurile materiale însemnă, de fapt, a trăi ca cei fără Dumnezeu.

Îngrijorarea ne plasează direct în aceeaşi categorie cu Neamurile ,cu necredincioşii, cu cei fără Dumnezeu. ,,Valoarea “ noastră ca şi creştini scade, când noi dăm semne de îngrijorare.

,,Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută” - versetul 32b.

Neamurile care aveau dumnezei de lemn sau de lut nu puteau să se încreadă în acelaşi fel în care cei credincioşi se incred în Dumnezeul adevărat.A ne încrede în Dumnezeu, pentru orice e cea mai mare mărturie în faţa necredincioşilor, demonstrăm astfel că noi avem un Dumnezeu real, viu, căruia îi pasă de noi cu adevărat.

3. Afectează negativ propria noastră persoană (fiinţă):

a) Ne ingrijorăm asupra lucrurilor asupra cărora nu avem control. Este o complectă pierdere de energie în zadar, este nefolositoare şi fără nici un rezultat pozitiv. Nu vom putea face nimic chiar dacă am încerca. Îngrijorându-ne, nu vom putea schimba cu nimic starea lucrurilor, în schimb ele ne pot schimba pe noi, transformându-ne în robii lor.

De atâtea ori ne îngrijorăm de lucruri „mărunte” din viaţa noastră. Alteori, ne îngrijorâm de lucruri despre care ştim de la început că ne depăşesc. Ca şi acesta: „cine poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui” (v.27b). Unele traduceri spun în loc de „cot” statura (18 inch) sau unele spun vârsta (ora, moment).

Oricum, fie că e vorba de înălţime, fie că ar fi vorba de timp, ambele sunt în afara controlului nostru. Singurul care are controlul asupra acestor două elemente de bază a fiinţei umane este Dumnezeu, Creatorul.

,,Ştiu Doamne că soarta omului nu este în puterea lui;…” Ier.10:23

b) ne face să ne frământăm mintea în zadar: ,,Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă framântaţi mintea”. Luca 12:29; și „Da, omul ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua...” Prov. 39:6

c) ne face să fim neroditori: ,,dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogaţiilor îneacă acest Cuvint şi ajunge neroditor”. Mat.13:22b

d) nu mai putem fi disponibili în orice clipă pentru orice lucrare ne-ar cere Împaratul:

,,Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,…”. Luca 10:41

e) ne impiedică să fim alerţi şi să veghem:,, şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. Luca 21:34b

f) ne trimite în groapă mai devreme decât am fost „planificaţi”. Îngrijorările sunt cauza multor boli aproape nevindecabile ca ulcer, boli de inimă etc.

V. VICTORIE ASUPRA ÎNGRIJORĂRILOR. Metode de a scăpa de îngrijorare:

a) Stabileşte-ţi corect priorităţile în viaţă. ,,Căutaţi mai intâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui…” este soluţia dată de Domnul Isus prin care ne cere să facem prioritatea vieţii noastre căutarea Împărăţei Lui şi a neprihănirii. Aplică în viaţa ta această cerinţă a Domnului Isus, anunţată mai sus, şi vei vedea cum Tatăl în persoană o să se îngrijească de necesităţile tale în amănunt.

,,Împărăţia” este domeniul unde ,,se face voia Împăratului”. A căuta ,,mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” însemnează a cauta mai întâi de toate a face voia Lui (Dumnezeu) în viaţa ta. A căuta ,,Neprihanirea Lui…” înseamnă a ,,căuta” să ai un nou statut în faţa lui Dumnezeu. Şi anume acela de:

· justificare, spălare de păcate: ,,Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă avem pace cu Dumnezeu prin D-l nostru Isus Hristos”. Rom. 5:1 şi apoi acela de trăire corespunzătoare:

· umblarea practică - în integritate şi loialitate faţă de Dumnezeu. Şi acest nou statut te va scuti de îngrijorări. ,,Am fost tânăr (David) şi am îmbătrânit dar nu am văzut pe cel neprihănit cerşind pâinea”. Ps. 37:25

b) Încrede-te pe deplin în Tatăl. Odihneşte-te pe promisiunile Lui. Încredere în Tatăl că El ne va dărui tot ceea ce a promis. Aceasta însemnând ceea ce avem ,,strict necesar” pentru traiul de fiecare zi: ,,Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele”(v.32b) și ,,Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre căci El însuşi îngrijeşte de voi.” 1 Pet. 5:7

,,Aruncaţi”- este o expresie care ne duce cu gândul la pescarul care aruncă năvodul în apă şi aşteaptă şi

la plugarul care şi-a aruncat sămânţa pe ogor şi aşteaptă în pace recolta…Să aruncăm şi noi în mod deliberat toate, absolut toate, îngrijorările noastre asupra Celui care poate să le poarte. Cu cât vom umbla mai aproape de Tatăl, cu atât mai mici vor fi îngrijorările.

c) Încrede-te în Domnul Isus. Ai o completă certitudine în Fiul lui Dumnezeu, dătătorul adevăratei păci: ,,Vă las pacea Mea...” Pacea Lui care este total diferită de cea oferită de lume. O pace care nu permite ,,să vi se tulbure inima şi nici să vă înspăimânte…”. (Ioan 14:27)

Când vine Satan să te încerce, spune-i numai cine este Stăpânul tău şi o să experimentezi ,,plecarea” de la tine (Iacov 4:7). Apoi lasă ca versetul următor să devină o realitate în viaţa ta: ,,Pot totul în Hristos care mă întăreşte”. (Fil. 4:13)

d) Permite-I Duhului Sfânt să te călăuzească în toate: ,,Căci cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu”. (Rom.8:14)

e ) Gândeşte pozitiv la binecuvântările şi promisiunile lui Dumnezeu.

Adu-ţi aminte de câte ori înainte de situaţia de faţă Dumnezeu te-a ajutat. De câte ori Cel Atotputernic ţi-a purtat de grijă. Poţi să numeri acele ocazii? Nu pleca cu NU–ul. Gândeşte pozitiv despre un Dumnezeu Mare. Nu uita că noi avem un Dumnezeu Mare, dar rezultatele sunt pe măsura încrederii noastre în El. ,,Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!” (Ps. 31:1).

f) Învaţă să fii răbdător în rugăciune. Să accepţi ceea ce nu poţi schimba tu însuţi. Să-I îngădui lui Dumnezeu să aibă ,,timpul Său” de a răspunde. Nu te agita când Tatăl întârzie cu răspunsul. El ştie de ce face asta. E sigur tot spre binele tău.

g) Adu-I la cunoştinţă lui Dumnezeu toate problemele tale. E adevărat că Dumnezeu cunoaşte nevoile noastre aşa cum cunoaşte şi ,,visele” noastre. El a promis că celor ce se încred în El le va da cele necesare traiului zilnic. Dar, El doreşte ca noi cu gura noastra, cu intelectul şi voinţa noastră să I le comunicăm. Făcând aceasta noi vom demonstra totala dependenţă de El. Şi lui Dumnezeu această atitudine îi place.

,,Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştiinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri” (Filp. 4:6)

h) Trăieşte azi numai ,,ziua de azi” ,,Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Mat. 6:34).

Câtă înţelepciune în această expresie. Oricum, spune Biblia, ziua de mâine nu e a noastră. Şi dacă nu-i a noastră ce rost are sa mai ne ingrijorăm atunci de ea?

Concluzie:

Multe îngrijorări nu vor mai ajunge la tine niciodată dacă nu te vei mai gândi la ele (v.34). Nu ne face bine să ne îngrijorăm de ziua de mâine. S-ar putea ca noi nici să nu o ajungem. Dacă ne îngrijorăm cu privire la problemele de mâine, vom pierde binecuvântările rezervate pentru astăzi.

Dacă suntem prudenţi cu ziua de azi, ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. După ce am analizat ce efecte nefaste aduce îngrijorarea în viaţa noastră, în fiinţa noastră, spuneţi ,,mai “merită” să ne mai ingrijorăm de ceva?

Schimbă îngrijorările tale pe pacea şi bucuria care ţi-o oferă Dumnezeu, chiar acum!

IOAN SINITEAN, CHICAGO