“Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cand era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său. Matei 25:14-18
Textul de mai sus face parte din binecunoscuta Pildă a Talanților spusă de Mântuitorul. Pare interesant faptul că Domnul Isus nu a explicat ucenicilor săi simbolismul acestei Pilde. Dar din modul de prezentare a pildelor în acest capitol, de către Evanghelistul Matei, se deduce că Domnul Isus era pe punctul de “a pleca” la Tatăl. Înainte însă de acest eveniment, Domnul Isus a dorit să le atraga atentia ucenicilor despre noua lor responsabilitate și anume să ducă mai departe lucrarea Evangheliei în lipsa Lui.
Cu alte ocazii Domnul le-a spus ucenicilor că îi va părăsi (Matei 16: 21: 20: 18-19), dar se va reîntoarce la ei (Matei 24:26-31). Daca citim cu atenție textul prezentat mai vom observa că în cea mai mare parte se ocupa de cel de al treilea rob care a pierdut o mare ocazie.
În vorbirea noastră de zi cu zi folosim o expresie bine cunoscută: ai pierdut ocazia sau vezi să nu pierzi ocazia. Consider că e important să analizăm această pildă, îndreptîndu-ne atenția asupra acestui rob și să învățăm să nu facem ca el. De ce a actionat el așa de diferit decât ceilalți doi? Nu erau ei robii aceluiași stapan? Să se fi simțit el oare nedreptățit primind doar un talant? Ca să răspundem la aceste întrebari va trebui să înțelegem corect pilda. Dacă o analizăm sistematic, vom observa trei extraordinare posibilități pe care acest rob le-a avut sau le-ar fi putut avea:
I. OPORTUNITATEA DE A AVEA
ÎNCREDEREA STĂPANULUI
II. OPORTUNITATEA DE A AVEA
PARTE ÎN “INVESMENTUL” STĂPÂNULUI
III. OPORTUNITATEA DE
A FI RĂSPLATĂTIT DE STĂPAN
I. OPORNITATEA DE A AVEA ÎNCREDEREA STĂPANULUI
Pilda prezintă un Stăpan care s-a hotarat să plece într-o călătorie (de afaceri?). Dar înainte de asta, a chemat la el pe trei robi ai săi să le încredinteze averea spre administrare în lipsa lui. Pare foarte interesant faptul că stăpânul
le-a încredințat administrarea averii sale în mod individual și nu în grup (stil colectiv),
le-a distribuit investmentul inegal, după abilități (capacități personale) și nu în mod egal (democratic).
Primului rob, stăpanul i-a încredințat 5 talanți; celui de al doilea rob, 2, iar celui de-al treilea rob, un talant. Stăpanul a știut de ce a făcut distribuirea în felul acesta; el și-a cunoscut robii și capacitățile lor. Prin acest gest de încredințarea averii sale pentru timpul cat va lipsi acestor robi, stăpanul a manifestat o mare încredere în robii săi. În toți trei. Stăpanul a riscat făcand aceasta hotărare; și totuși a făcut-o.
Și al treilea rob, chiar daca a primit doar un talant spre administrare, a avut parte de încrederea stăpanului. Putea să fie mandru de oferta aceasta. Putea să o considere o cinste specială. Nu oricine investea atata incredere in robii săi. Popularitatea lui putea să crească. Aprecierea celorlalți (robi, cunoscuți) putea, de asemenea, să fie diferită. Primind această încredințare, al treilea rob era considerat pe o treaptă mai înaltă decat ceilalti robi ce nu au avut șansa aceasta. I s-a dat o responsabilitate pe care nu o avusese pana acuma.
Ca să înțelegem ce privilegiu deosebit a avut acest rob, va trebui să definim ceea ce i s-a încredințat și ce trebuia să facă. Vom face aceasta, plecând de la clarificarea unei întrebări: ce areprezentat un talant?
Un “talant” a fost o unitate de măsura a greutăților: de aur, argint sau cupru (aramă). După unii comentatori ar fi fost egal cu 6000 dinari, adica plata pentru 6000 de oameni pe zi. O sumă colosală. Și cu toate acestea, alți comentatori spun că nu se știe précis ce valoare avea. Ce pare cu totul ieșit din comun este faptul că Stăpânul din Pilda Domnului a încredințat, așa mari valori spre administrare unor simpli robi de ai lui.
II. OPORNITATEA DE A AVEA PARTE ÎN “INVESMENTUL” STĂPÂNULUI Responsabilitățile încredințate robilor din pilda Domnului Isus, au fost fără îndoială sume de bani (versetul 18 ”și a îngropat în pământ banii stăpânului”). Întrebarile care reies din context sunt ce reprezintă talanții pentru noi si care este însemnătatea “spirituală” a talantului? Reprezintă el cumva talentele noastre naturale cu care ne-am născut, puse în slujba Domnului? Este talantul = talentul? Întrebarea crucială care se naște din această Pildă este ce anume ne-a dat (ne dă) Dumnezeu care corespunde exact cu talanții din această Pildă? Ce pot fi acele lucruri încredințate nouă de Dumnezeu, ce putem câștiga cu ele sau putem pierde totul? Pilda aceasta nu este pentru alții, ci pentru noi (fiecare din noi suntem în una din ipostazele acestea). În Marcu 13:32-37), Domnul spune: Vegheați! Ce vrea să ne spună Domnul prin Pilda aceasta este că fiecaruia dintre noi ni s-a încredințat cel puțin un talant (nu talent!). Alternativa pentru noi: fie îi punem în “negoț” sau îi punem în “pământ”. Și acum am ajuns la întrebarea: Ce sunt talanții deci în experiența vieții noastre? Cum putem să aflăm aceasta?
Ultima parte a Pildei clarifică problema: "Aruncați-l afară…”. Domnul Isus folosește aceeași expresie pe care o folosește și cu alte ocazii ca să facă clar destinul celor necredincioși…. Ca atare, al treilea rob este considerat “necredincios, rău și leneș”. El s-a considerat “rob”, serv, dar nu s-a comportat ca atare. Dar ceea ce contează este însă ce s-a făcut cu talantii primiți...Destinul indivizilor depinde de atitudinea lor față de talanții distribuiți spre administrare, investire. Sună straniu!
POSIBILĂ EXPLICAȚIE A TALANTULUI:
În primul rând, din expresia:"averea lui." "le-a încredințat averea lui.". Talanții sunt proprietatea stăpânului. Proprietatea Domnului. Sunt ceva ce numai Dumnezeu poate să dea, să controleze. “Talanții” nu sunt “distribuiți” ca și “talentele” naturale tuturor oamenilor, fie credincioși fie nu. Talanții sunt ceva ce sunt “distribuiți” numai acelora care, într-o anumită “formă,” sunt într-o relație de stăpân și serv (rob).
În al doilea rând, din faptul că le-a încredințat (talanții) în acord cu abilitățile lor. Observăm de aici că: talanții nu sunt egali cu talentele noastre innascute; doar distribuirea lor s-a făcut pe baza lor (a abilităților noastre)-proporțional cu ele. Pe robul căruia i-sa distribuit 5 talanți, Stăpânul l- a considerat că va fi în stare să se ocupe de ei; să-i folosească corespunzator cerințelor și așteptărilor lui.
În al treilea rând, aflăm indirect, din așteptările stăpânului; vizavi de discuția cu al treilea rob. Stăpânul aștepta ca ei să învestească talanul primit; să-i aducă cîștig, profit. Ca urmare “talantul” este ceva ce poate fi investit, ceva cu care se se poate risca; ceva cu care se poate caștiga sau pierde. Rezultatul depinde de decizia robului. Nu li s-a impus forțat. El putea să ia riscul (ca cei doi) sau să-l refuze (robul #3).
În al patrulea rând, este dedusă din deșfășurarea acțiunii Pildei. Talantul nu a fost dat spre propriul lor uz; spre a-l folosi în folosul (beneficial lui personal), ci doar spre folosul și beneficiul Stăpânului.Talantul a “rămas” proprietatea lui chiar și după ce Stăpânul a plecat.
Notă: Stăpânul nu le-a făcut nici o promisiune de răsplătire (procent din câștig). Robii erau în serviciul Stăpânului. Cei doi robi credincioși nu au spus:”Uite câștigul care este partea mea din afacerea asta?” Ci tot ce au câștigat pâna la urmă au dat tot Stăpânului.
Talantul: oportunitatea de a folosi abilitățile, talentele noastre înăscute și darurile noastre spirituale, momentele, clipele de aur ale oportunităților pe care Dumnezeu ni le încredintează să le folosim spre creșterea Împărației Lui.
Folosirea talentelor înnăscute poate să li se ofere și necredincioșilor; dar oportunitatea de a duce câștig pentru Domnul și Împărăția Lui este oferita numai credincioșilor autentici.
Noul Testament ne arata că noi suntem mântuiți numai pe baza de credință (și pocăință) în Domnul Isus (Ioan 3:16; Fapte Ap. 4:12; Romani 3:20-24; Romani 5:1-2; Galateni 3:26-29; Efeseni 2:2-10).
Noul Testament ne arată că adevărata credință este aceea care te conduce la a-L onora pe Dumnezeu cu viață ta; împlinind poruncile și cerintele Lui. Dumnezeu are standarde înalte pentru “cetățenii” Impărăției, așa cum scrie în Romani cap.12; Romani 8: 9 Efeseni 2:8-9.
”Atunci fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu” sau ”Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, dece te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?”
Ni se cere să lucrăm pentru lărgirea Împărăției Lui nu ca să fim mântuiți, ci dimpotriva, mîntuiți fiind, lucrând, dovedim noul nostru statut și onoare pe care o dăm Stăpânului.
În repetate rânduri, Domnul Isus I-a îndemnat pe ucenici să folosească orice oportunitate pentru El și Împărăția Lui: Isus le-a zis:
"Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge. Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii." Ioan 12:35-36
OPORTUNITAȚILE:
· Primii doi robi au fost hotărîți să aducă profit pentru stăpân; al treilea rob a hotărât să nu piardă nimic.
· Primii doi robi au fost dornici să lucreze greu și să riște totul; al treilea rob nu a avut nici dorința să muncească și nici să riște.
· Primii doi robi au acceptat “valoarea” spre a o administra; al treilea rob a refuzat-o și l-a adus-o înapoi intact.
· Primii doi robi au “primit” oferta ca o oportunitatea (să facă ceva deosebit de ceea ce făceau ei în mod normal) pe cand al treilea rob a refuzat oferta, a nesocotit-o complet.
IV. OPORTUNITATEA DE A AVEA PARTE DE “RĂSPLATA” STĂPANULUI
Imediat dupa reîntoarcere, Stăpânul a chemat robii săi la “o dare de seamă”. Le-a cerut un raport a ceea ce au făcut cu investiția lui atâta timp cât el era plecat. Să fi făcut-o aceasta pe baza unui principiu întilnit în 1Cor. 4:2: “Încolo ce se cere de la ispravnici este să fie credincios în lucrul încredințat.”
EVALUARILE:
Primul rob a primit 5 talanți și a mai “câștigat” 5 talanți -a adus 100% câștig. Aceasta însemnând că acest rob a folosit 100% oportunitațile de a “crește” averea stăpânului. Este tipul de om “care caută mai întâi de toate împărăția și neprihănirea lui Dumnezeu”. A riscat cu “talantul” stăpânului dar tot în folosul stăpânului, în final a avut rezultate.
Al doilea rob a primit 2 talanți și a mai “câștigat” alți doi talanți; a adus 100% câștig de asemenea. A înțeles că fără risc nu există nici câștig, ci numai pierdere.
Al treilea rob: nu a furat banii (dar a avut intenția, prin nedepunerea lor la bancă. Dacă îi depunea la bancă trebuia să-i declare proprietarului. A primit un talant și a adus înapoi tot un talant. Nu a adus nici un câștig pentruca nu a riscat nimic. Nu a fost nici o“creștere” în “averea încredințată pentru că nu a fost nici un investment, (indiferența față de afacerile Stăpânului).
El a avut la dispoziție (ca și ceilalți doi robi), oportunitatea de a fi “investit” în câștigul stăpânului, dar nu a făcut-o…deliberat. A ignorat șansa avută. A îngropat talantul ca nici măcar să nu-l mai vadă (vedea pe stăpânul în el!). Nu a fost credincios Stăpânului (credincioșia este partea practică a credinței!).
A avut o “cunoaștere” eronată și incompletă despre Stăpân. Nu a înțeles că stăpânul a avut intenția să-l facă partener de afaceri. El se considera din “Casa Stăpânului” nu și din “afacerea stăpânului.”
Servii ne reprezintă pe noi: pe tine și pe mine. Ideea principală a Pildei: credincioșia.
APRECIERILE STAPANULUI:
Pentru primii doi robi: ”Bine rob bun și credincios…” Domnul Isus nu putea să facă aprecierea asta, daca nu asa a fost intr-adevar ( Evrei 12: 2). Pentru al treilea rob:” Rob rău și viclean……..”, “pe acest rob netrebnic...”
Pe când cei doi robi credincioși stăpânului lor, lucrau din zor la “creșterea” averii încredințate lor, al treilea rob își pregătea discursul: "Iata-ți “talantul”(exact cum mi l-ai dat). Nu-ți datorez nimic (pentru că nu l-am pierdut în afaceri, nu ți l-am furat). Nu-mi datorezi nimic (pentru că nu am lucrat:) Suntem Chit!”.
Ce credeți, i-a dat stăpânul dreptate? Sigur că nu. Stăpânul l-a judecat pe baza faptelor și a cuvintelor sale. A ținut “scuzele”sale, blamând stăpanul pentru indolența lui? NU! Nicidecum. Răspunsul Stăpânului poate fi pus în forma următoare: “Dacă ai fi știut care sunt așteptările mele, atunci puteai cel puțin să-I depui la bancă. Tot aducea cât de cât câștig. Dar adevărul a fost altul. Tu nu ai avut încredere în mine și nici nu mi-ai dat onoarea cuvenită.”
RĂSPLATIRILE:
1. Pentru primii doi robi:
Promovare (te pun (conducător) peste multe lucruri). Invitație la ospățul Stăpânului.
Cei doi nu au cerut nimic, cum de fapt nu au cerut nici responsabilitățile; doar li s-au dat.
Pentru al treilea rob: deposedare de talant și dare afară.
Principiul: ceea ce nu folosim pentru Domnul (și am primit) și Slava Lui conduce la pericol de a pierde.
Al treilea rob nici măcar nu a avut intenția de a fi ceea ce se pretindea că este: rob al Stăpânului. Pentrucă un rob adevărat și credincios ar fi acționat în acord cu ceea ce știa că Stăpânul așteapta – pretindea (aflat din răspunsul dat Stăpânul celui de al treilea rob). Dar el a refuzat categoric să facă. Și a urmat judecata categorică a stăpânului: aruncați-l… afara. Presupun că suntm cu toții de accord cu hotărârea luată de Stăpân. El nu a fost rob, ci un ipocrit; pretindea să fie ceea ce niciodată nu a fost. A risca pentru Cristos și Împărăția Lui înseamnă totdeauna câștig, nu pentru tine, ci pentru El. Doar la urmă, la darea de seamă, va veni și răsplătirea corespunzătoare și dreaptă.
IN CONCLUZIE, AL TREILEA ROB:
A AVUT PARTE DE “ÎNCREDEREA” STĂPÂNULUI ---- DAR A TRĂDAT-O
A PUTUT AVEA PARTE ÎN “INVESMENTUL” STĂPâNULUI --- DAR L-A IGNORAT
A PUTUT AVEA PARTE DE “RĂSPLATA” STĂPÂNULUI --- DAR A PIERDUT-O
În general noi privim cu dispreț la cel de-al treilea rob și-l judecăm (parcă nu a fost îndeajuns judecat de Stăpânul său). Dar oare ne-am pus noi vreodată în mod sinceri întrebarea: “Care din cei trei robi sunt eu? Primul ? Cel de-al doilea sau al treilea rob?” Nu uita: a fi în poziția de al treilea rob înseamnă a fi în poziția cea mai periculoasă. Poziția de respingere, insultă și ignorare a așteptărilor Stăpânului. Înseamnă a fi în poziția” de a pierde totul; de a fi aruncat afară, în întunerec și pierzare. Sună a iad, nu-i așa? Stăpânul a fost categoric, pentrucă l-a aflat “necredincios” în “lucrurile încredințate” este egal cu … a fi necredincios în general. Și necredincioșii o să aiba toți aceeași soartă: întunerecul de afară. Întunerec înseamnă lipsa luminii. Și fiindca Lumina este Domnul Isus, a fi în întunerec înseamnă a fi fără Domnul Isus. Ce tristă soartă!
Chiar dacă chiar acum ești în poziția de al treilea rob, mai există șansă pentru tine; mărturisește-I Domnului păcatul tău, pocăiește-te de el și Domnul te va ierta și reabilita. Domnul este gata să-ți ofere o noua “încredințare”, un nou înveștmânt. E gata să mai riște o dată cu tine, numai să “investești” în “proprietatea Lui” care este Împărăția lui Dumnezeu (Dumnezeu este Dumnezeul celei de a doua șanse!!!).
Relația noastră cu Stăpânul este dovedită prin faptele și acțiunile noastre. Pentru că “unde este inima noastră acolo va fi și comoara noastră”. Domnul să ne ajute să-I fim robi credincioși în ceea ce ne-a încredințat, ca să putem avea parte și de răsplatirea Lui. AMIN