Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de suferință – IV
Atitudinea creștinului când trece prin suferință
Recent, unul dintre cei mai îndrăgiți muzicieni, Ghighi Iovin, a trecut pragul veșniciei. Aș putea să-i enumăr calitățile și realizările, dar știu că mulți dintre dumneavoastră l-ați cunoscut, sau puteți să aflați, ușor, despre el pe internet.
Eram în prag să scriu următorul articol despre suferință, gândindu-mă să adresez atitudinea noastră în fața suferinței, când am aflat această veste dureroasă. La Serviciu Memorial, a fost citit unul din ultimele mesaje pe care Ghighi le-a trimis din spital: „Dragilor, virusul este pe locul doi. Aici este vorba de luptă spirituală personală, pe care Domnul o conduce indiscutabil până la sfârșit. E vorba de pocăința mea aici, și El mă învață pas cu pas tot ceea ce am sărit și ocolit în viață. El este Domn și ne va da izbândă. Eu am multe de lămurit cu El, e un timp de Har și cercetare. Gata cu jumătăți de măsură, sunt încrezător că Domnul dragostei mă va rezolva.” Am fost profund mișcată de experiența personală pe care Ghighi a avut-o în mijlocul suferinței, așa că am decis să meditez un pic la cuvintele lui Ghighi, sau la ce am înțeles eu din cele spuse de el.
„Suferința e pe locul doi, pe primul loc e lupta spirituală.” Ghighi a spus că nu boala, care în cele din urmă ia curmat viața, a fost pe primul loc, ci lupta spirituală. Când suferințele fără număr și fără explicație au venit asupra lui Iov, acesta a declarat: „Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21) Observăm că Iov nu a pus suferința în prim plan, ci pe Dumnezeu. Dacă atunci când suferi ai în centrul atenție tale pe Dumnezeu, dacă te încrezi în dragostea Lui, în bunătatea și credincioșia Lui, tu ești biruitor. Dacă rămânem ancorați în Christos, dacă El este Domnul și Mântuitorul nostru, dacă Îl iubim pe El mai presus de orice, atunci putem să fim siguri că nimeni și nimic nu ne va despărți de dragostea Lui. Noi nu ne-am pus încrederea în Dumnezeu doar pentru viața aceasta; de aceea suferința nu este în prin plan! Noi ne-am pus încrederea în Dumnezeu pentru mântuirea noastră și pentru ca noi să fim una cu El, aici pe pământ și pentru toata eternitatea. „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39)
“Luptă spirituală personală, pe care Domnul o conduce indiscutabil până la sfârșit.” Avem asigurarea că lucrarea pe care Dumnezeu a început-o în noi, El o va duce la bun sfârșit. “Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6) Nu ești singur! În mijlocul suferinței tu-L ai pe Dumnezeu de partea Ta. Nimeni nu îți dorește binele mai mult decât ți-L dorește Creatorul Tău, și nimeni nu te poate ajuta cum te poate ajuta El. El se luptă pentru noi, ca noi să ajungem cu bine la capăt de drum. El nu ne lasă și nu ne abandonează niciodată. Sfârșitul luptei noastre spirituale este mântuirea sufletului și o veșnicie în prezența Mântuitorul nostru drag și iubit. “pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.” (1 Petru 1:8-9)
„Suferința – un timp de Har și de cercetare.” Ghighi a avut parte de un timp de Har și de cercetare, marcat de pocăință, de apropiere de Dumnezeu și de dedicare totală Domnului. Suferința nu este dușmanul nostru, așa cum credem noi de multe ori. Suferința, de multe ori ne testează credința, ne aduce la punctul în care să ne analizăm profund traiectoria vieții. Nu aș dori să mai trec prin suferințele prin care am trecut în viață, dar totuși, îmi dau seama că fără suferințele prin care am trecut, nu aș fi nici pe departe cine sunt astăzi. Suferința mi-a fost un bun învățător. Suferința m-a învățat smerenia, dependența de Dumnezeu, ce este important în viață, mi-a arătat căile greșite spre care mă îndreptam, și mi-a întors privirea spre Domnul.
„Sunt zile de har și de cercetare pentru întreg pământul.” Au fost, sunt și vor fi multe necazuri pe acest pământ. Ne apropiem cu pași repezi spre ziua când Domnul Isus va reveni să-și ia acasă Biserica, pe cei care au fost spălați în sângele Mielului. Dar nici unul dintre noi nu putem ști dacă clipa următoare ne va găsi tot pe acest pământ, sau în eternitate. Veșnicia cu Christos este oferită fiecărui om, în dar, prin acceptarea jertfei lui Christos și acceptarea domniei Lui. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16) Doar prin El avem siguranța că vom petrece veșnicia în bucuria dragostei Mântuitorului, acolo unde nu vor mai fi lacrimi, durere, sau despărțire. Noi, cei care ne-am predat viața lui Christos și Îl urmăm pe El, știm încotro ne îndreptăm, de aceea trăim fiecare clipă în lumina eternității. Noi, cei născuți din Dumnezeu, avem în inima noastră Duhul Sfânt, bucuria mântuirii și pacea pe care cei nemântuiți nu pot să o înțeleagă. Dar cei care încă nu au venit la Dumnezeu cu pocăință și credință, cei care ascund în inimă păcate de care nu doresc să se lase, se îndreaptă cu pași repezi spre pierzarea veșnică. Dacă încă nu te-ai întors la Dumnezeu, dacă ești în viață și citești aceste cuvinte, dacă încă Dumnezeu nu a pus capăt istorie, este pentru că te iubește și dorește ca și tu să vii la El. Mă rog pentru toți cititorii, dar în mod special pentru toți prietenii și cei iubiți de Ghighi care nu Îl cunosc pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, să fie născuți din nou ca așa să poată și ei să cânte, pentru eternitate, cu Ghighi și cu toți cei ce-L iubesc pe Domnul Isus. “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă.” (2 Petru 3:9-11) Va continua.
Marinela BUZAȘ
luminipentrusuflet.com