Identitatea omului în Christos Domnul vis-a-vis de suferință – IV
Atitudinea creștinului în suferință
Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi vom avea de suferit. Unii au avut, sau vor avea de suferit evenimente tragice, cum a avut de suferit Iov care și-a pierdut posesiunile materiale, copiii și sănătatea; și toate acestea fără să-și poată explica de ce aceste suferințe au venit în viața lui. Alții au avut de suferit, sau vor avea de suferit din cauza unor acțiuni intenționate, sau pur și simplu din cauza neglijenței sau incompetenței celor cu care sunt în relații.
Creștinul, chiar în circumstanțele cele mai nefavorabile, când devine o victimă, poate să se ridice deasupra mentalității de victimă și să fie victorios, datorită noii sale identități în Christos. Există o mare diferență între a fi o victimă și a lăsa mentalitatea de victimă să-ți definească identitatea. Atunci când un creștin devine o victimă, acesta nu ignoră gravitatea rănii produse ci cu puterea Duhului Sfânt și cu înțelepciunea primită de la Dumnezeu continuă să-și trăiască viața liber de frică, de ură, de dorință de răzbunare, sau de sentimente de inferioritate. Mentalitatea de victimă înfășoară persoana într-o paralizie a neputinței și a sentimentelor de autocompătimire. Creștinul nu trebuie să se lase cuprins de aceste sentimente paralizante și să trăiască o viață de înfrângere, chiar dacă nenorociri fără număr se abat asupra lui. Domnul Isus a luat asupra Lui toate păcatele tale, toate durerile tale, toate păcatele celor care ți-au făcut rău iar acum poți să privești viața diferit. Dacă ai murit împreună cu Christos și dacă El trăiește în tine și prin tine, tu știi că ai murit față de lume, ai murit față de propriile tale ambiții și ai înviat împreună cu Christos la o nouă viață, având Însuși natura lui Christos în tine. Creștinii cei mai respectați, cei mai eficienți și cei mai folosiți de Dumnezeu pentru înaintarea Împărăție Lui, au trecut prin suferințe despre care nouă poate ne este greu chiar să le și citim. Totuși, ei s-au ridicat deasupra suferinței, deasupra circumstanțelor și nu numai că nu și-au plâns de milă, dar au plâns și s-au rugat pentru cei care le-au provocat suferința, ca Domnul să se îndure de ei și să-i mântuiască.
Urmărind viața lui Iosif, putem să vedem clar ce înseamnă să fii o victimă dar să nu ai mentalitatea de victimă. Frații lui, evident că erau invidioși pe Iosif, nu doar pentru că Iosif primea un tratament preferențial din partea tatălui lor, Iacob, dar și din cauză visurilor lui Iosif, visuri în care frații lui și părinții lui se închinau înaintea lui.
Așa că frații lui Iosif, atunci când au prins ocazia să fie singuri cu el și departe de casa părintească, au pus mâna pe el ca să-l omoare. Din fundul gropii în care a fost aruncat, Iosif, știind că urma să fie omorât, îi implora pe frații lui să se îndure de el. Vă puteți imagina trauma prin care a trecut acest băiat, la o vârstă atât de fragedă? Totuși, văzând felul în care Iosif a continuat să-și trăiască viața, văd că el, în loc să fie un om demoralizat, paralizat de mânie și de răzbunare, a fost un om credincios, harnic, binecuvântat în tot lucrul lui și care s-a încrezut în Dumnezeu în totalitate. Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, care l-a cumpărat pe Iosif “a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.” (Geneza 39:3) Așa că Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea. Dar Iosif devine din nou victima acuzațiilor false ale soție lui Potifar și este aruncat în închisoare, unde stă un timp îndelungat. Dar și în închisoare, în locul cel mai de jos, Iosif continuă să fie un om destoinic, harnic și de încredere, așa că și acolo în închisoare a câștiga încrederea celor din jur. “Mai-marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi întemnițații care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el.” (Geneza 39:22) Deci Iosif a ajuns să fie pus la loc de frunte chiar în locul cel mai de jos, în închisoare. Iosif a fost credincios în orice împrejurare, a fost credincios în cele mai mici lucruri, credincios chiar acolo unde nu a mai avut nici o șansă omenească ca să propășească. De ce să-ți faci de lucru cu condamnați la moarte? Cum să nu fii cuprins de deznădejde, în această situație? De ce să te lași folosit de Dumnezeu să le interpretezi visele? De ce să muncești când ești pedepsit și închis între gratii?
Suferința este ca un fel de închisoare pentru mulți. Unii oameni se simt închiși între gratiile acuzărilor false, a decepțiilor, a bolilor, a diferitelor împrejurări nefavorabile, sau a relațiilor toxice în care trebuie să coexiste. Acolo, în locul cel mai de jos, faptele bune ale omului credincios izvorăsc din faptul că el nu poate să trăiască altfel decât în conformitate cu natura lui Christos. Nu poți să fii altfel decât bun, milos, iertător, iubitor, plin de milă și de îndurare, harnic și credincios pentru că ești născut din Dumnezeu.
Suferințele vieții sunt examene care ne testează credința, încrederea în Dumnezeu și dragostea pentru Dumnezeu. De multe ori, eu personal, am căzut la examene în mijlocul suferinței. E adevărat că pe ce înaintez în relația mea cu Dumnezeu, căderile sunt mai rare și viziunea mea despre scopul vieții mele este tot mai clară. Harul lui Dumnezeu, dragostea Lui cea nespus de mare, îndurarea Lui, m-a ridicat, m-a iertat, m-a curățit și m-a pus din nou pe calea Lui, iar pentru aceasta nu am cuvinte îndeajuns să-i mulțumesc. Sângele Domnului Isus are putere să ierte orișice păcat și dorește să restaureze orice persoană care vine la El cu pocăință și credință. Astăzi, dacă vrei poți să fii iertat, poți să fii mântuit, sau poți să te întorci la Domnul, dacă ai rătăcit de pe calea Lui.
Ce am învățat din viața lui Iosif este faptul că Iosif a fost un om care a trăit în prezent. Trecutul nu-l putem schimba, dar trecutul ne poate ține captivi în închisoare regretelor, a neiertării și a amărăciunii. Alții speră ca viitorul să aducă schimbarea și doar visează la zile mai bune fără să facă nimic folositor în prezentă. Prezentul, aici și acum, este șansa noastră de a zidi o temelie trainică pentru un viitor binecuvântat. Azi poți să fii credincios, să spui adevărul, să-ți mărturisești păcatul, să-ți ceri iertare, să suferi pe nedrept mai bine o pagubă decât să te răzbuni... Dacă te-ai lăsat doborât de suferință, acum este momentul să te ridici, să te încrezi în Dumnezeu și să accepți să fii credincios în locul unde ești, fie el locul cel mai de jos în care ai fost vreodată. Oricare ar fi închisoare în care te afli, fie ea închisoare relațiilor rupte, pierderii unei persoane dragi, eșecului financiar, depresiei, bolii, izolării, singurătății sau ori ce altfel de suferință, privește lucrurile din perspectiva eternității și caută să faci ceva pentru tine, în primul rând, și apoi pentru cei din jur. În primul rând tu trebuie să accepți iubirea Domnului Isus pentru tine și să înveți din Biblie cine ești în Christos. În loc să dai vina pe alții, asumă-ți responsabilitatea trăirii unei vieți de creștin în totală dependență de Dumnezeu și nu în dependență de circumstanțe. Tu trebuie să te îngrijești de trupul tău, de sufletul tău și de duhul tău așa cum te învață Biblia să o faci. În loc să mergi la oameni pentru răspuns și ajutor, mergi la Dumnezeu, în primul rând. Roagă-te și citește Scriptura. Caută părtășia cu alți credincioși, într-o biserică locală. Atunci când îți cunoști valoarea, când știi cât de mult ești iubit, te vei iubi și tu pe tine cu o iubire care este centrată în valoare pe care ți-a dat-o Christos; o iubire care nu este deloc egoistă. Astfel vei avea și tu puterea să faci ce a făcut Iosif, să fii credincios indiferent de nedreptățile, de insultele sau de piedicile pe care le vei întâmpina.
Deci, să nu deznădăjduim, ci chiar în mijlocul suferinței să fim mulțumitori, să iertăm, să iubim chiar pe vrășmași, să nu cârtim, să nu ne lăsăm cuprinși de amărăciune, să nu cădem de oboseală în facerea binelui, să nu acuzăm și să nu acceptăm compromisul. Răsplata noastră va fi mare în ceruri dar este mare și aici pe pământ, căci nimic pe lumea aceasta nu se poate compara cu o inimă umplută de bucuria mântuirii și de pacea lui Christos care întrece orice pricepere! Va continua.
Marinela BUZAȘ
luminipentrusuflet.com