"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Cu ocazia aniversarii mortii la 3 octombrie 1226 a  Sfantului Francis de Assisi, la sfarsitul saptamanii, prima din octombrie, biserici de toate nuantele din America s-au intrecut in a dedica o zi speciala pentru binecuvantarea animalelor de casa.

“Duminica, (5 octombrie 2008) Biserica Unita Metodista din Missouri a tinut un programe de binecuvantare a animalelor de casa (“pets” in engleza) in curtea bisericii. Dupa ce au cantat imnuri si s-au citit pasaje din Genesa si Isaia, animalele de  casa au defilat impreuna cu stapanii lor spre curtea bisericii. Au stat in sir pentru a primi binecuvantarea de la pastorul bisericii.”  Pastorii Joh Williams si Anne Cudd  cu ocazia unei  slujbe speciale dedicate binecuvantarii animalelor “...au petrecut un timp cu fiecare animal in parte..”            

Acestea sunt doua fragmente din multimea stirilor pe care le-am avut la dispozitie cand am tiparit cuvantul “pets” pe “yahoo news”. Evenimente  ca acestea, se intampla in America in 2008, dupa ce un sondaj de opinie de prin 2001 realizat de ABC News arata ca 43% dintre americani credeau ca animalele lor de casa merg in cer  si numai 40% nu credeau acest lucru. Probabil la o asemenea speranta ii va conduce si pe mai multi proprietari de animale daca au ascultat citatele din Isaia  unde printre altele se spune ca va fi un timp cand „..mielul va sta impreuna cu leul..”           

Miscarea pentru drepturile animalelor a inceput in Anglia,  prin secolul 19. Acestia erau crestini care au fost ingrijorati de asemenea si de tratamentul la care erau supusi copii si de conditiile de lucru a saracilor.            

 Astazi aceasta miscare se concentreza  aproape in mod exclusiv asupra drepturilor animalelor ajungand uneori la situatii absurde.            Probabil daca acesti activisti ar fi trait pe vremea lui Noe s-ar fi revoltat impotriva lui Dumnezeu. Acestia ar fi cerut ca Dumnezeu sa mai construiasca barci si pentru animalele ramase, chiar daca ei ar fi acceptat sa moara pentru ca erau pacatosi.            

Supozitia mea este bazata pe reactia  unor locuitori din Lousiana, care  au refuzat sa plece din calea  Uraganului  Katrina, in 2005. Ei au ramas sa moara impreuna cu  animalele lor cand nu li s-a permis sa le imbarce in autobuzele puse la dispozitie pentru evacuare.              

Episodul cu potopul si „Arca lui Noe” nu ne arata numaidecat grija lui Dumnezeu pentru animale ci  mult mai sigur, dreptatea Lui si interesul Sau fata de oameni. Potopul a fost o judecata adusa asupra oamenilor cand „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima  lui erau indreptate in fiecare zi  numai spre rau” (Genesa 6:5). Omul si animalele nu sunt diferite specii cum presupune evolutionismul. Omul a fost creeat dupa imaginea lui Dumnezeu si gaseste cea mai potrivita companie in prezenta altor oameni si cea mai perfecta comuniune  cu Dumnnezeu. Omul a pus nume tuturor animalelor „...dar pentru om nu s-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca” (Genesa 2:20). Animalele fac parte din ambientul pus la dispozitia oamenilor, de catre Dumnezeu.           

Excesul in atentia si locul acordat animalelor in viata individului si in societatea  de astazi nu este decat o forma, a unui obicei antic de inchinare la animale.  Aceasta inchinare este demonstrata astazi cand „America (care) este o natiune cu 360 de milioane de animale de casa”  potrivit unui articol de pe website-ul  CNN, „In deceniul din 1994 pana in 2004  sumele de bani cheltuite pentru mancare pentru animalele de casa, materiale aferente, vizitele la medicul veterinar,  medicamente, servicii pentru animale (masaje terapeutice, fizioterapie, imbracaminte, cazare la hoteluri speciale.) s-au dublat de la 17 bilioane la 34.2 bilioane.            

In acesta lume de adevarati inchinatori la caini si la pisici si alte „animalute” am gasit si un articol scris de o persoana de bun simt,  care nu este crestina conservatoare precum autorul acestor randuri.           

In  New York Times din 20  august 2008, J. Warner isi pune intrebarea „Este permis sa ai o asemena ierarhie in dragoste? Sa-ti iubesti copiii, sotul, chiar poate si mobila din casa mai mult decat ai putea iubi vreodata animalul tau de casa? Conform opiniei veterinarului (unul din liderii spirituali ai acestei religii) nu este permisa. La fel ca si alti membrii ai familiei, cainii si pisicile merita cea mai buna ingrijire disponibila. ...si trebuie iubite asa cum iubim orice alt membru al familiei noastre.” Autoarea considera ca generatia dinaintea noastra a fost „destul de buna” fata de animale, chiar fara sa cheltuiasca mii si mii de dolari pentru operatii repetate, cum a facut o familie din Washington, pentru un catel care a fost ranit  in trafic de catre o masina.. In asemenea situatie ei ar fii procedat la impuscarea animalului ranit, fiind considerat un act  facut din dragoste fata de animalul suferind.”           

Dar evoultia economica recen-ta, criza finaciara in care ne aflam, a condus si la o   situatie aparent contrara valorilor  „predicate” pana acum.  Cei care isi pierd casele, se vad in situatia de a–si pierde obiectul inchinarii.  Autorul articolului „Animale disperate” din una din publicatiile zilei, a fost abordat de “o femeie care plangea si spunea: Trebuie ori sa-mi hranesc copilul sau sa hranesc cainele meu ... „Ce-ai face tu in locul meu?” il intreba aceasta pe autor.           

Solutia de compromis pentru acesti „adevarati inchinatori” este sa se asigure ca animalele lor vor fi primite la „templele”, adapost pentru animale, in care sunt tinute in viata pana se gasete cineva sa le adopte. Acestea cel putin nu vor  fi in pericol de a fi eutanasiate de oamenii fara nici un dumnezeu, de la adaposturile de stat, cand acestea nu mai au spatiu disponibil.           

Ma intreb ce s-ar intampla daca ar fi o foamete mare in tarile dezvoltate. Intr-un articol din  mai 1995 din Christianity Today, se spune ca sunt informatii despre faptul ca in Coreea de Nord multe comunitati au ramas fara caini si pisici pentru ca au fost consumate ca hrana. Dar nu pentru asta comunismul este un mare rau, un sistem ateist, ci pentru ca din alte motive s-au izolat de lume si pun mai presus puterea politica decat interesul oamenilor pe care ii conduc.             

Acum gandindu-ma la prietenii nostri din Bucuresti vreau sa-i rog sa nu mai fie necajiti de prezenta cainilor vagabonzi, si sa-i asigur ca situatia lor este mai buna decat in Delhi, capitala Indiei. Cei 13 milioane de locuitori dupa cum  se relateaza intr-un articol din  India Financial Expres, trebuie sa imparta strazile cu cele aproximativ 40000 de vaci vagaboande, sacre. Protejate politic de politicienii hindusi care isi asigura astfel voturile, vacile sunt cel mai mare pericol in trafic si imprastie gunoiul prin oras atunci cand cauta mancare prin containerele de gunoi. Si apoi orice cetatean poate ajunge la inchisoare daca omoara sau raneste o vaca.           

Mi-e dor  mie si cred ca si altora din generatia mea, sau mai tineri chiar,  sa mai vad o casa cu o poarta pe care sa scrie „Atentie caine rau”  si nu sa mai trebuiasca  sa  citesc stiri despre  oameni rai si caini  draguti.            

Pentru ca pana la urma, aplicand cuvintele lui Isus spuse in alta situatie: Nu omul a fost facut pentru animale ci animalele pentru om.