"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Aproape fiecare inceput de an ne ofera sansa de a reflecta dintr-o alta perspectiva (si varsta) asupra vietii noastre rezonand in ritmul cerintei pslamistului: “Invata-ne sa ne numaram zilele, ca sa dobandim o inima inteleapta.” — Psalmul 90:12


Este usor sa ne capatam o perceptie distorsionata asupra timpului si sezoanelor din viata. De la abonamente la sala si interventii chirurgicale estetice pana la obsesii legate de tinerete si diete, ne luptam impotriva mortalitatii noastre. Facem aproape totul sa ne lungim viata inca putin. Conform psalmisului, intelepciunea se gaseste atunci cand recunoastem scurtimea vietii. De fapt este un fel de intelepciune aparte, dar implicatia este clara: numararea (cantarirea lor valorica) zilelor noastre duce la intelepciune.

Pentru mine a-mi numara zilele inseamna a recunoaste ca timpul meu pe pamant este limitat. Ca nu vom trai vesnic sper sa nu mire pe nimeni. Avem o data de expirare. In loc sa recunoastem scurtimea vietii si sa lasam acest lucru sa ne influenteze zilele, adesea ne comportam de parca am avea timp nelimitat in fata noastra — timp pentru a ne explora visele, a ne exprima si a cauta placeri variate. In esenta, devenim egocentrici. Motivele noastre striga: „Eu primul. Fericirea mea. Obiectivele si visele mele. Dorintele mele. Cariera mea. Viata mea.” Deciziile noastre sunt luate fara vreo referinta reala la Dumnezeu, eternitate sau cei din jur. Poate ca ii mentionam cu vorbe, dar motivele inimii noastre sunt preocupate de satisfacerea dorintelor imediate (Galateni 5:16).

Captam clipe de bucurie prin diferite situatii – un apus de soare, o ceasca buna de cafea, vacanta la munte, o carte buna, sau plimbarile cu Bicicleta. Ne bucuram de aceste lucruri in mod diferit  in functie de convingerile noastre despre viata. Daca credem ca aceasta este singura viata si ca nu exista nimic dupa, afectiunile noastre se ataseaza de lucruri „fabricate,” ca sa spunem asa. Cand adevarata natura a lumii este dezvaluita, fie prin moarte, fie prin procesul de a muri, bucuria ne este smulsa, devenim descurajati sau, mai rau, deprimati. Viata asa cum o stim isi pierde atractia fara elementul divin. Tot ceea ce credem despre lume devine dezordonat iar noi ne simtim confuzi. In multe cazuri, devenim furiosi si ne distantam de cei mai apropiati oameni din viata noastra. Si dupa o vreme realizam ca oamenii din vietile noastre conteaza mai mult decat lucrurile din ele.
E putin ironic, nu-i asa? Deoarece presupunem ca zilele noastre vor dura pentru totdeauna, placerile simple ale vietii - precum mersul, respiratia, auzul, vederea, munca, visatul, creativitatea - sunt luate de-a gata. Viata este pretutindeni in jurul nostru, dar o ratam pentru ca nu realizam cat de trecatoare este.

Duhul vremii recomanda sa gasim sensul vietii atat in interior — cream propriul nostru sens in viata — cat si in exterior — sensul vine din avansarea in cariera, acumularea de posesiuni si experiente placute.

Cu cateva mii de ani in urma, a existat un rege care a cautat sensul in acest fel. El a concluzionat:
„Am privit toate lucrarile pe care le-au facut mainile mele si truda cu care m-am trudit sa le fac, si iata ca totul era desertaciune si goana dupa vant, si nimic nu este de castigat sub soare” (Eclesiastul 2:11).

Eclesiastul contrasteaza viata „sub soare” cu viata „sub ceruri.” Viata sub soare are o viziune centrata pe om asupra existentei (motiv pentru care suna ca o explicatie stiintifica), in timp ce viata sub ceruri il ia pe Dumnezeu in considerare. Cat de usor este sa cadem intr-o mentalitate „sub soare” si sa vedem viata doar in termeni umani, lasati purtati de curentul secular al culturii noastre!

Conform Eclesiastului, Dumnezeu „a pus in inima omului chiar si gandul vesniciei” (Eclesiastul 3:11) — stim ca exista mai mult decat ceea ce vedem, iar lumea seculara stie asta. De aceea tanjim dupa transcendenta si maretie. Vrem ca vietile noastre sa faca o diferenta durabila. Adoram trupe de muzica si cantareti, discutam despre Greatest of All-Time din sportul nostru preferat sau ne uitam la politicieni sau actori pentru a umple golul de inchinare din inimile noastre.

Cresterea ratei sinuciderilor in America de Nord demonstreaza ca viata nu a fost menita sa fie traita doar “sub soare”. Celebritati precum Anthony Bourdain si Kate Spade, care aveau totul in ochii lumii, tanjeau dupa un scop mai mare. S-au urcat prin faima si avere pe scara celebritatii pana in varf si au realizat ca au ajuns nicaieri.

Intr-un interviu actorul Jim Carrey a declarat: „Mi-as dori ca toata lumea sa poata experimenta cum e sa fii bogat si faimos, ca sa vada ca asta nu este raspunsul la nimic.” O alta actrita, Halle Berry, cunoscuta pentru frumusetea sa, a marturisit: „A fi considerata o femeie frumoasa nu m-a scutit de nimic in viata. Dragostea a fost dificila. Frumusetea este, in esenta, lipsita de sens si intotdeauna trecatoare.”

Nu poti cumpara bucuria de pe Amazon (desi multi cheltuie ca si cum ar putea). Banii pot umple un cont bancar, dar nu vor umple niciodata sufletul. Doar intr-o viata centrata pe Dumnezeu, bogatia si posesiunile isi gasesc locul potrivit si pot fi apreciate.

Gratificarea de sine conduce epoca noastra seculara. In multe privinte, sinele este dumnezeul principal al secularismului. Cu cat mancam mai bine, ne bucuram de divertisment si exploram lumea cu atat consideram ca viata este mai buna.

Placerea de dragul placerii este zadarnica (vezi Eclesiastul 2:10–11), dar bucuria placerii ca dar din mana lui Dumnezeu aduce adevarata fericire. „Si am zis ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa manance, sa bea si sa se bucure, caci aceasta il va insoti in munca lui in toate zilele vietii pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare” (Eclesiastul 8:15).

Zack Eswine spunea: „Daca folosim darurile lui Dumnezeu ca niste mini-dumnezei, suntem precum cei care incearca sa joace fotbal cu un pepene verde. Pepenele nu este conceput sa reziste loviturilor noastre si se va sfarama. Dar daca ne bucuram de darurile bune ale lui Dumnezeu asa cum a intentionat El, nu ca mini-dumnezei, ci ca dovezi ale bunatatii Sale, atunci devenim intelepti in descoperirea acelei bucurii indraznete care refuza sa cedeze sub soare.”
Eclesiastul deplange desertaciunea si nedreptatea muncii (vezi Eclesiastul 2:18–26) — si cand face asta Solomon nu avea doar o „zi de luni” grea. Din cauza pacatului omenirii, munca este istovitoare si adesea dureroasa, atat emotional, cat si fizic (Geneza 3:17–19). Zilele trec greu, saptamanile, lunile si anii sunt pline de munca repetitiva si frustranta, care pare sa nu realizeze nimic.

Da, munca poate fi istovitoare. Dar raspunsul nu consta in respingerea darului bun al muncii pe care Dumnezeu l-a dat omenirii la creatie, ci in imbratisarea acestuia cu inima multumitoare, realizand ca munca noastra este, in cele din urma, pentru slava Lui si va fi rasplatita (Geneza 1:28, 2:15; Efeseni 6:5–8). Nu lasa natura trecatoare a muncii sa te descurajeze; las-o sa te conduca la adorarea Celui ale carui Cuvant si lucrari dureaza pentru totdeauna: „Am inteles ca tot ce face Dumnezeu ramane pentru vesnicie; nimic nu poate fi adaugat la aceasta si nimic nu poate fi luat. Dumnezeu face astfel, ca oamenii sa se teama de El.” (Eclesiastul 3:14).

Fara Dumnezeu, totul este zadarnicie. Dar cu El, totul capata o valoare incalculabila. Frica de Domnul este singura cale de a scapa de desertaciune si de a gusta nectarul satisfacator al vietii care vine doar din mana Lui (Eclesiastul 3:14, 5:7, 8:12, 12:13-14).

Creatia si vietile noastre sub soare au fost supuse zadarniciei, dar Christos ne ofera o speranta care produce bucurie in prezent, pe masura ce asteptam viitorul nostru glorios. Da, lumea aceasta este un loc dificil de trait; dar nu vom locui aici pentru totdeauna. Christos ne va elibera pentru a ne bucura de El si de gloria Lui pentru totdeauna.

Pana in acea zi, sa evitam frustrarea facand din rugaciunea lui Augustin propria noastra rugaciune: „Ne-ai facut pentru Tine, Doamne, si inimile noastre sunt nelinistite pana cand isi gasesc odihna in Tine.”

Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C., Canada