Traim intr-o vreme in care moartea a fost rebranduita cu un chip zambitor; intr-un timp in care cruzimea este numita compasiune, iar uciderea — asistenta medicala.
Intre atatea dezbateri etice post-creștine in Occident, cei care promoveaza spectrul mortii au continuat sa puna un chip bland pe craniul schimonosit al eutanasiei, dorind fatis sa o faca prietenoasa.
Totul ne este ambalat sub marca bunatatii si ingijirii aproapelui ce sufera. Pentru a fi si mai usor de asimilat s-a folosit de la inceput temenul „MAID” (Medical Assistance In Dying) – asistenta medicala la moarte, pentru ca la urma urmei, „uciderea aprobata de stat” suna cam prost. Cand vine vorba de dezbateri etice in Occident, estetica bate logica la fiecare pas.
Cultul mortii infesteaza Occidentul in acest moment. Nu, nu este vorba de Halloween. Dupa cum afirma un articol recent din revista The Atlantic, (Canada Is Killing Itself) cinci la suta dintre canadieni sunt uciși de bunavoie, de catre alti canadieni. Totul legal, cu aprobarea Guvernului. Si sub aparenta ca suntem de treaba si ajutam bolnavii fara nici o sansa de vindecare, in faza terminala. Canada nu este prima tara unde are loc asa ceva. Experimental a inceput de mult in tarile nordice europene, dar Canada a avut cea mai accelerata rata de crestere, dupa ce totul a devenit legal.
Altfel, Canada continua sa se prezinte drept unul dintre cele mai umane locuri de pe pamant – și se mandrește ca nu este SUA. Și intr-un fel are dreptate. Multe arme, dar mult mai putine morti prin impușcare. Avem si munti si zapada. Și Toronto și Vancouver!
Și totuși, toata aceasta bunatate e cam ironica și trista, pentru ca multi conservatori din intreaga lume afirma ca Occidentul dezlegat de ancora sa creștina se afla intr-o stare de sinucidere civilizationala. Iar Canada pare lider acum in acest domeniu.
Cei ce sustin MAID in Canada insista ca ceea ce se intampla de fapt nu este o respingere totala a valorii vietii umane, ci o forma suprema de individualism extrem. Prin a oferi generos MAID aproape oricui, oriunde și oricand Canada a pierdut din vedere imaginea lui Dumnezeu in om. La nivel fundamental oamenii se percep pe ei inșiși ca fiind indivizi autonomi, agenti morali independenti, iar orice respingere a principiului „Tu fii tu insuti” (You Do You) – este considerata un act de violenta.
Asa am ajuns sa nu mai putem spune „nu” dorintelor altcuiva. Nu știm cum sa o mai facem. Nu avem o comunitate morala care sa ne incurajeze s-o facem. Și din ce in ce mai mult nu mai avem nici legi care sa ne permita s-o facem.
Egalitate, acces și compasiune - acestea sunt coordonatele ce se prezinta in orice dezbateri etice pe marginea sinuciderii asistate. In articolul din Atlantic se mentioneaza ca “MAID genereaza una din 20 de morti in Canada – mai mult decat Alzheimer și diabetul combinate – depașind tarile unde moartea asistata este legala de mult mai mult timp. MAID a inceput ca o practica limitata la pacientii grav bolnavi, aflati deja la sfarșitul vietii. Apoi legea a fost extinsa pentru a include persoane care sufereau de afectiuni medicale grave, dar care nu erau in pragul mortii. In doi ani, MAID va fi disponibila și pentru cei care sufera numai de boli mintale. Parlamentul a recomandat, de asemenea, acordarea accesului minorilor.” Groaznic si trist.
Așa va arata tot mai mult Occidentul, pe masura ce se indeparteaza de cadrul sau creștin și de angajamentul fata de comunitati ale caror valori comune puneau frana exceselor și extremelor individualismului.
Traim vremuri fara frana. A respinge autonomia cuiva este considerat un act de violenta impotriva acelei persoane. Cu alte cuvinte, a-i face cuiva violenta fizica și a-i pune capat vietii este considerat mai putin violent decat violenta psihologica de a refuza sa o faci. Vremuri ciudate.
In toate grupele de varsta, pentru orice motiv invocat pentru a pune capat vietii, tinerii se aratau mai entuziasmati de eutanasie. Și cine va stabili tonul cultural și cadrul legislativ al Canadei (și al fiecarei alte natiuni occidentale) peste 30 de ani? Generatia actuala de tineri intre 18 și 30 de ani. Daca ceva nu se schimba radical (un reviriment spiritual printre tineri, poate?), putem aștepta ca aceste cifre sa explodeze.
Articolul din Atlantic ajunge la aceasta concluzie: „Aceasta este povestea unei ideologii in mișcare – despre ce se intampla atunci cand o natiune consacra un drept inainte de a se confrunta cu totalitatea logicii sale. Daca autonomia in moarte este sacra, exista oare cineva care nu ar trebui ajutat sa moara?”
Dar acesta este tocmai problema Occidentului, nu-i așa? Drepturile sunt proclamate inainte ca implicatiile lor logice sa fie discutate. Mai direct spus: cei care pledeaza pentru drepturile progresiste radicale in Occident știu foarte bine care este consecinta logica inainte de a incepe discutia — tocmai de aceea doresc sa o opreasca.
Etica post-creștina este, dintr-un motiv trist, fascinata de moarte. Si prin mecanismul impunerii prin manipulari socio-emotionale de fapt, comitem o eutanasie culturala.
Daca „aerul pe care il respiram” este intr-adevar un aer de la Dumnezeu atunci ne sufocam cultural, lipsindu-i pe oameni de oxigenul care le amintește cat de minunat sunt facuti dupa chipul lui Dumnezeu și cat de departe este autonomia extrema de scopul pentru care am fost creati.
Cultural, chiar și dupa ce a respins creștinismul, societatea in ansmablul ei pastreaza totuși o intuitie a unei zile de judecata dincolo de moarte. Aceasta forma de rezistenta latenta ne poate ajuta sa respingem mesajul sustinatorilor MAID, nimeni altii decat sefii actuali ai societatii post-creștine a Occidentului.
In Canada, MAID nu dezvaluie doar o problema medicala sau legislativa, ci o criza spirituala și culturala profunda. Avem nevoie de trezirea conștiintei creștine, pentru o redescoperire a valorii sacre a fiecarei vieti umane — nu ca reactie politica, ci ca raspuns moral și spiritual la moartea sufletului occidental.
Sa pledam pentru viata si sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne opreasca la marginea prapastiei.
Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada