"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Toţi politicienii noştri cît de cît importanţi ajung la un moment dat să primească porecle de la „popor, prostime”, de la presă sau chiar de la confraţii lor– Săniuţa, Bunicuţa, Popeye, Moliceanu, Tribunul, Bombonel, Adelu, Manivelu, Prostănacul etc, şi aş putea continua lista pînă la sfîrşitul articolului.

 

S-ar spune chiar că un politician de-al nostru, românesc, nici nu există, nu are consistenţă ontologică pînă ce nu se procopseşte cu vreo poreclă. De altfel, alocarea unei porecle nu este neapărat un semn de dispreţ ori antipatie ci, cel mai adesea, de simpatie, de luare în posesie de către opinia publică. Chiar cînd porecla are iniţial ori aparent valenţe negative – Prostănacul, Moliceanu etc –, sensul este cel al unei aproprieri, este vorba de „Prostănacul” nostru, cum s-ar spune, de „blegul nostru”, deci „dintre noi şi pentru noi”, după cum suna sloganul de acum vreun deceniu al unui candidat, devenit preşedinte, pe cognomenul său cel mai raspîndit „Bunicuţa”.

Această lunguţă introducere are doar rolul de a ne conduce la o „chestiune a zilei” – şi anume la votul Camerei Deputaţilor prin care au fost absolviţi de întîlnirea cu Justiţia d-nii Adrian Năstase, fost prim ministru, şi Miron Mitrea, fost ministru al transporturilor. Că respectivul vot a făcut praf din ideea de egalitate în faţa legii şi din ideea de Justiţie în general s-a mai scris, eu însumi am făcut-o chiar în acest loc imediat după stupefiantul gest al deputaţilor. Acum, mă interesează reacţia impricinaţilor după consumarea votului cu pricina. Dacă e să te iei după poreclele lor – „Adelu”, „Bombonel”, pentru dl. Adrian Năstase, cărora aş adăuga „Artelu”, fiind D-Sa un straşnic iubitor al artelor frumoase; „Manivelu”, pentru dl. Miron Mitrea –, pe cel dintîi ţi-l imaginezi drept un ins inteligent, finuţ, rafinat etc, pe cînd pe cel de-al al doilea îl legi repede şi degrabă de meseriile manuale şi-l suspectezi de o inteligenţă ceva mai grosieră, mai butucănoasă! Iată însă că reacţiile lor la consumarea votului de spălarea ilegală de păcate din Camera Deputaţilor sugerează, mai degrabă, situaţia inversă! Dl. Mitrea a anunţat că va demisiona la 1 septembrie, la ieşirea Parlamentului din vacanţă, va renunţa, deci, la imunitate şi se va pune cu totul la dispoziţia Justiţiei, astfel încît să poată începe urmărirea penală şi dosarul dumisale să ajungă în instanţă. Chiar dacă gestul poate fi suspectat de demagogie – pe princpiul „ce poate păţi un baştan în Justiţia românescă?” –, el denotă, fără îndoială, şi un anume nivel de inteligenţă generală, dar şi politică. Oricum, urmărirea penală durează, vin noile alegeri, poate ajunge iar PSD la putere şi... mai vedem! Cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut face dl. Năstase ar fi fost să urmeze urgent exemplul d-lui Mitrea. Ar fi dat electoratului un semn că nu se socoteşte altfel decît restul cetăţenilor, că nu îi este teamă de Justiţie, că nu are nevoie de vreo protecţie suplimentară ş. a. m. d. În loc să procedeze astfel, dl. Năastase a început să atace în toate părţile, de la pre-şedintele Băsescu la colegul de politică Berceanu, s-a cramponat de imunitatea legată de apartenenţa parlamentară, a declarat peste tot, de la televiziuni la propriul – şi cam tembelul, de altfel – blog, că nu va demisiona şi, pe cale de consecinţă, nu se va pune la dispoziţia Justiţiei! Dl. Năstase acţionează atît de inadecvat, de haotic şi cumva disperat de parcă ar dori să-i fure – deh, obiceiul casei, puterea obişnuinţei! – porecla dată de dl. Iliescu d-lui Geoană! Cu tot respectul, trebuie să spun că dl. Năstase a început să pută. A cadavru. A cadavru politic. Şi, dacă ar fi vorba doar despre D-Sa, am spune că-l priveşte, că e o problemă personală. Doar că încep să pută instituţiile din care D-Sa face parte, de la propriul partid, în care devine tot mai mult o piatră de moară, la Parlament, socotit tot mai mult de cetăţeni nu o instituţie respectabilă, ci un fel de adunătură de interlopi adunaţi laolaltă pentru a-şi acoperi în grup mînăriile, porcăriile, furăciunile. şi asta nu e deloc bine pentru principala instituţie a democraţiei reprezentative, pentru fragila democraţie liberală de pe malurile Dîmboviţei, Someşului şi Bahluiului.