(continuare din numărul trecut)
Odată intrați în Ierihon am putut vizita două obiective creștine, două așezăminte ortodoxe, unul aparținând grecilor, în curtea căruia se află o rămășiță a copacului în care s-a urcat Zaheu vameșul la venirea Mântuitorului în Ierihon, iar al doilea aparținând românilor, unde se nevoiesc câteva maici și unde s-a ridicat un Așezământ pentru pelerinii ce vizirează Locurile Sfinte.
În curtea bisericii grecești, în trecut mânăstire, pe partea stângă se află într-o vitrină cu cupolă rotundă un trunchi de arbore uscat, destul de gros – nu poate fi cuprins de multe persoane - înalt de mai bine de doi metri, care se presupune a fi dudul în care s-a urcat Zaheu pentru a-L vedea pe Mântuitorul. Pictura bisericii este în stil românesc, iar în curte se mai află și un mic cimitir, în care printe morminte de arabi sunt și morminte ale unor români.
Este vorba despre Dumitru Samoilă născut în România în 1919, decedat în Ierihon în 1999 și părinții acestuia Constantin și Elena. Ei lucrau la Patriarhie, făcând pâine și prescuri cu materialele pe care le primeau, iar băiatul lor îi ajuta transportând produsele la Betleem, la mânăstirea Sfântul Sava, la Hozeva, la Sfântul Gherasim. În casa lor erau tot timpul pelerini, iar aceasta i-a determinat să cumpere un teren în vederea construirii unui paraclis. Părintele Ilarion Argatu a trecut pe acolo, având chiar inițiativa ca să se facă o mânăstire. Pământul donat nu era suficient de mare pentru o construcție de anvergură, așa că s-a mai cumpărat în vecinătate pentru a se desăvârși lucrarea. Acum lângă mânăstire este un loc amenajat pentru cazarea pelerinilor într-un mod foarte confortabil și unde se poate servi masă după canoanele religiei ortodoxe cu respectarea posturilor.
Fiind cazați în Ierihon, două nopți, am avut prilejul să auzim rugăciunile arabilor, la ore fixe destul de sonore, deși nu cred că erau folosite amplificatoare.
Intr-un anumit loc după șoseaua pe care am circulat, am oprit și am putut observa Mânăstirea Carantania de pe Muntele Ispitirii, aflat la nord vest de Ierihon. Aici este locul unde a postit Mântuitorul 40 de zile și a fost ispitit de diavol.
Aproape de Ierihon s-a înălțat Sfântul Prooroc Ilie Testiveanul la cer.
Aproape de Ierihon, părintele Zosima a împărtăsit-o pe Maria Egipteanca, după cei 40 de ani petrecuți în pustie.
Aproape de Ierihon, Sfântul Ioan Botezătorul l-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos.
Aproape de Ierihon a propovăduit în pustie Sfântul Ioan Botezătorul.
Aș vrea să mai adaug câteva cuvinte, care nu au legătură cu pelerinajul în sine. Umblând foarte mult pe șosele, nu am putut să nu observ un anumit tip de case, care fiind destul de multe la număr, mi-au atras atenția: casle aveau loc de ferestre, fără a avea însă și geamul – sticla- propriu zisă. De asemeni, ciudat era și sistemul de acoperiș, care mai precis nu exista. Acesta era planșeul etajului următor, dând impresia unei construcții neterminate, numărul etajelor fiind diferit – două, trei. Ulterior, am primit explicația că numărul etajelor era funcție de numărul copiilor, motiv pentru care și construcția arăta ca neterminată.