Biserica “Tatăl nostru” precum este cunoscută în toata lumea, este o biserică creștină din apropierea Ierusalimului, fiind aflată pe Muntele Măslinilor, mai înspre nord de Mormintele Profeților și de celelalte locuri sfinte din apropierea Grădinii Ghetsimani.
Potrivit tradițiilor creștine locale, în peștera păstrată și astăzi în incintă, ucenicii s-au adunat în jurul Mântuitorului, spre a-i învăța rugăciunea domnească “Tatăl nostru”. Rugăciunea aceasta, numită și “domnească”, după calitatea de Domn a Celui care a rostit-o întâia oară, este una dintre cele mai puternice rugăciuni creștine.
Ansamblul eclesial Tatăl Nostru, numit și “Pater Noster”, este ridicat pe ruinele unei vechi basilici bizantine, construită de Sfântul împărat Constantin cel Mare. Actuala biserică, având statut de mânăstire, se află în purtarea de grijă a surorilor carmelite, aparținătoare de Biserica Romano-Catolică. Călugărițele stau închise în chilii toată viața. Se îndeletnicesc cu rugăciunea și cu lucrul mâinilor. Li se dă de mâncare pe o mică fereastră.
În curtea mânăstirii, pe toți pereții laterali, cât și în interiorul bisericii celei mari, se află plăci de ceramică albă inscripționate cu rugăciunea “Tatăl nostru”, în mai bine de 70 de limbi și dialecte.
Unele dintre rămășițele complexului bizantin pot fi văzute și astăzi, în curtea exterioară a bisericii. În anul 1868, în urma lucrărilor de reconstruire, a fost scos la lumină un mozaic din secolul al V-lea, aparținând Basilicii Eleona. Mozaicul de podea păstrează două inscripții grecești, din Psalmi: “Domnul va păzi ieșirile și intrările lor. (...) “Această poartă a Domnului, prin care vor intra cei drepți.
În perioada de dominație cruciată, biserica va fi repusă în stare de funcționare. Cruciații au cucerit orașul în anul 1099, reconstruind o mare parte dintre clădirile ruinate de perși și arabi. În anul 1152, o nouă biserică a fost construită pe locul celei vechi, însă cu mult mai mică decât cea anterioară.
Ctitorii acesteia au fost doi frați danezi, din Jutland, anume episcopul Svein și admiralul Eskill Sveinsson. Cei doi frați au fost înmormântați în biserica nou-zidită, pietrele lor funerare fiind recuperate abia în anul 1869. Acestea au fost, mai apoi, incorporate în noua biserică (actuala).
Biserica a început a fi numită “Tatăl Nostru” încă din vremea cruciaților, mai ales în baza cuvintelor Sfântului Apostol Luca și a tradițiilor creștine deja existente la acea vreme.
Capela Înălțării Domnului a fost și ea reamenajată, puțin mai sus de aceasta, peste drum.
O nouă perioadă grea avea să vină peste Biserica Tatăl Nostru - Pater Noster, odată cu invazia arabilor și a mamelucilor. Biserica cruciaților a fost distrusă, imediat după victoria trupelor lui Saladin, în anul 1187. În anul 1345, biserica a fost complet nivelată, de către mameluci, care au condus Ierusalimul între anii 1267-1480.
Abia după mai bine de 500 de ani, creștinilor și evreilor li s-a permis să ridice noi clădiri. Astfel, orașul se va extinde rapid peste zidurile vechi.
Spre sfârșitul perioadei de dominație otomană, biserica va fi și ea rezidită.
În anul 1872, pe locul fostei biserici Tatăl Nostru, a fost înalțată o mânăstire romano-catolică. Terenul fusese achizitionat, cu ceva timp mai înainte, de către Bossi Aurelia, prințesa de Tour d’Auvergne, de origine franceză. Mormântul prințesei, care a murit în anul 1889, se află și astăzi în interiorul bisericii, într-un sarcofag de marmură.
Actuala biserică a fost zidită în anul 1874, în partea nordică a vechilor ruine. În jurul bisericii celei noi a fost zidită o întinsă mânăstire, cu toate cele de trebuință. În anul 1873, biserica și mânăstirea au fost dăruite ordinului catolic al surorilor carmelite.
În perioada de dominație britanică, o nouă biserică va rămâne neterminată. Astfel, în anul 1920, o biserica închinată Sfintei Inimi (erezie romano-catolică) a început a fi zidită peste peștera cea veche, însă construirea acesteia a fost intreruptă, datorită schimbărilor politice ale vremii, numai baza clădirii și o parte din ziduri putând fi terminate.
Biserica Tatăl Nostru - Pater Noster - este alcătuită astăzi din următoarele clădiri: biserica cea mare, clădirile monahale, curtea superioară, curtea inferioară, peștera subterană, curtea cu ruine și biserica neterminată. Imediat lângă aceasta se află Capela Înălțării Domnului și Mânăstirea rusească Înălțarea Domnului.