"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Sâmbătă 14 aprilie, Statele Unite ale Americii, Franța și Anglia au vizat și bombardat “centrele” unde se presupune că guvernul sirian deținea și dezvolta arme chimice. Coaliția celor 3 state au lansat peste 100 de rachete asupra Siriei.

Un grup de parlamentari ruși, care s-au întâlnit cu președintele sirian Bashar Assad, a declarat că a considerat atacurile aeriene ale celor 3 țări ca un act de agresiune.

Armata Rusiei a afirmat că apărarea Siriei de sol-aer a doborât câteva dintre rachetele lansate de forțele occidentale însă departamentul Apărării al SUA a declarat sâmbătă că niciuna dintre rachete nu a fost doborâtă.

Într-o emisiune de știri de duminică, secretarul britanic de externe, Boris Johnson, a subliniat declarația premierului britanic Theresa May că bombardamentele nu au fost menite să conducă la schimbarea regimului sau la amestecul în războiul civil din Siria.

Johnson a spus că rachetele au fost lansate pentru a descuraja și a avertiza regimul Assad de a lansa arme chimice în viitor împotriva propriului său popor. Acesta a mai spus că, în ciuda angajamentului asumat de Siria în 2013 de a-și distruge arsenalul chimic - și promisiunea Rusiei de a supraveghea acest lucru - “Regimul Assad și Rusia au făcut lucrul acesta doar “pe hârtie””.

Între timp, liderul partidului de opoziție din Marea Britanie, Jeremy Corbyn, a descris atacurile de sâmbătă ca fiind un “atac întemeiat din punct de vedere juridic”. El a spus că Parlamentul ar fi trebuit consultat înainte ca atacurile să se fi produs.

În zilele care au condus la loviturile aeriene conduse de SUA, atât Siria, cât și Rusia au spus că rapoartele atacului chimic au fost fabricate. Guvernul rus a acuzat guvernul britanic că a pus capăt atacului, pe care guvernul britanic spune că este “absurd”.   

Nikki Haley, ambasadorul SUA la U.N., a declarat că Statele Unite vor impune noi sancțiuni asupra Rusiei. “Sancțiunile vor afecta direct orice fel de companie care se ocupă de echipamente legate de guvernul lui Assad și de utilizarea armelor chimice”,

 

Cauzele conflictului din Siria

 

Nu există o cauză clară a conflictului din Siria. Înaintea începerii conflictului, mulți sirieni se plângeau de șomaj ridicat, de corupție și de lipsa de libertate politică în timpul președintelui Bashar al-Assad, care l-a succedat pe tatăl său Hafez în 2000.

În martie 2011, demonstrații pro-democratice au izbucnit în orașul sudic Deraa, inspirat de “Primăvara arabă” din țările vecine.

Când guvernul a intervenit în forță pentru a zdrobi protestele care cereau demisia președintelui Asad, alte demonstrații masive au izbucnit la nivel național.

Răspândirea tulburărilor s-au intensificat. Suporterii opoziției s-au înarmat mai întâi ca să se apere și mai târziu ca să-și scape zonele de forțe de securitate ale guvernului. Președintele Assad și-a propus să zdrobească ceea ce el a numit “terorismul sprijinit din străinătate”.

Violența s-a intensificat rapid și țara a degenerat într-un război civil care se pare că nu mai are sfârșit.

Războiul a generat până în prezent, peste 400 000 de mii de persoane ucise sau au dispărute. Acesta este mai mult decât o luptă între cei pentru sau împotriva domnului Assad.

Multe grupuri și țări - fiecare cu propriile lor scopuri - sunt implicate, făcând situația mult mai complexă și prelungind luptele. Aceștia au fost acuzați că promovează ura între grupurile religioase ale Siriei, punând majoritatea musulmanilor sunniți împotriva sectei șhia.

Astfel de diviziuni au determinat ca ambele părți să comită atrocități de nedescris, au sfâșiat comunități și  multe speranțe de pace. Această atmosferă a permis, grupurilor jihadiste numite Statele Islamice (IS) și al-Qaeda, să înflorească.

Kurzii sirieni, care doresc dreptul la autoguvernare, dar care nu au luptat cu forțele lui Assad, au adăugat o altă dimensiune conflictului.

 

Cine sunt implicați în acest conflict?

 

Principalii susținători ai guvernului sirian sunt Rusia și Iranul, în timp ce SUA, Turcia și Arabia Saudită îi susțin pe rebelii. Rusia - care a avut deja baze militare în Siria - a lansat o campanie aeriană în sprijinul lui Assad în 2015, care a fost crucială pentru a transforma războiul în favoarea guvernului sirian.

Armata rusă au declarat că bombardamentele sale țintesc numai “teroriștii”, însă se spune că aceștia ucid în mod regulat rebeli și civili în masă.

Se crede că Iranul a desfășurat sute de trupe și a cheltuit miliarde de dolari pentru a-l ajuta pe Assad. Mii de rebeli musulmani înarmați, instruiți și finanțați de Iran - mai ales din mișcarea Hezbollah din Liban, dar și din Irak, Afganistan și Yemen - au luptat alături de armata siriană.

Statele Unite, Marea Britanie, Franța și alte țări occidentale au oferit sprijin pentru ceea ce consideră rebelii “moderați”.

O coaliție globală pe care au condus-o, au efectuat atacuri aeriene asupra militanților IS din Siria începând cu 2014 și au ajutat o alianță a milițiilor kurde și arabe numite Forțele Democratice Siriene (SDF) să captureze teritoriul de la jihadiști.

Turcia a sprijinit mult rebelii, dar s-a concentrat pe utilizarea lor pentru a contracara miliția kurdă care domină SDF, acuzând-o că este o prelungire a unui grup rebelizat kurd interzis în Turcia.

Arabia Saudită, care dorește să contracareze influența iraniană, a armat și a finanțat și rebelii.

Israelul, între timp, a fost atât de îngrijorat de transferurile de arme iraniene către Hezbollah în Siria încât a efectuat atacuri aeriene în încercarea de a le contracara.

Pe lângă provocarea a sute de mii de morți, războiul a lăsat 1,5 milioane de persoane cu dizabilități permanente, dintre care 86 000 au pierdut membrele.

Cel puțin 6,1 milioane de sirieni sunt strămutați intern, în timp ce alte 5,6 milioane au plecat în străinătate.

 

Se va termina războiul din Siria?

 

Răspunsul scurt: nu într-un viitor apropiat. Consiliul de Securitate al ONU a solicitat punerea în aplicare a Comunicatului de la Geneva din 2012, care prevede un organism de guvernare de tranziție “format pe baza consimțământului reciproc”.

Nouă runde de negocieri de pace mediate de ONU - cunoscute sub numele de procesul de la Geneva II - începând cu 2014 au înregistrat puțin progres.

Președintele Assad a apărut din ce în ce mai dispus să negocieze cu opoziția. Rebelii însă susțin că președintele actual trebuie să demisioneze pentru ca negocierile de pace să poată aibă loc.

Între timp, puterile occidentale au acuzat Rusia de subminarea discuțiilor de pace prin instituirea unui proces politic paralel.

Siria, se învecinează cu Libanul și Marea Mediterană spre vest, Turcia spre nord, Irak spre est, Iordania spre sud și Israel spre sud-vest. Capitala Siriei și cel mai mare oraș este Damasc. O țară a câmpiilor fertile, a munților înalți și a deserturilor, Siria găzduiește diverse grupări etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, circasi, mandeni și turci. Grupurile religioase includ sunniți, creștini, alawiți, druzi, ismaili, mandeeni, șiiți, salafis, iasidi și evrei. Gruparea Sunni constituie cel mai mare grup religios din Siria.  

 

De ce este important să fim informați de ceea ce se întâmplă în Siria? Pentru că este aproape de Țara Sfântă Israel. Acest tărâm străbun a fost răvășit de mii de ani de conflicte și va fi tărâmul unde vor avea loc evenimente importante într-un viitor apropiat, evenimente care se vor desfășura sub ochii noștri și vor implica o coaliție internațională cu scopul de a distruge … Israelul.