"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Evenimentele petrecute la începutul lunii aprilie 2017 m-au determinat să revin la proorocia lui Isaia destinată cetății Damasc, cea mai veche capitală funcțională a lumii. Orașul Damasc, capitala Siriei, cu o vechime de peste 4 mii de ani este unul din orașele lumii care are o atenție specială în profețiile Scripturii, pentru vremurile din urmă. Urmărind evenimentele Scripturii, Damasc s-a format undeva între anii 2400 (vremea potopului) și anii 2000 (distrugerea Sodomei și Gomorei).


Profeția lui Isaia din capitolul 17 este direct adresată Damascului: "Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături”; (vers 1) și este conectată cu un eveniment fără precedent în istorie, migrarea sirienilor în lume: Vai! ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari (vers 12-13). În 2015 m-am referit la această zarvă de neamuri care au plecat din Siria. În mare parte sirienii ș-au părăsit patria datorită războiului pornit împotriva regimului actual ca o revoluție și apoi continuat ca un război civil și un presupus război împotriva autointitulatului Stat Islamic.


În prima săptămână a lunii aprilie 2017, Bashir al-Assad, președintele Siriei,
a comis crime de război, fără precedent, împotriva propriului său popor. Se estimează aproape 100 de morți și alte sute de răniți. A șocat întreaga lume, la aflarea veștii, și a numărului mare de copii uciși sau răniți în această atrocitate. Bebeluși în scutece, copii ce dormeau în pătuțurile lor, au fost loviți de agenți chimici puternici. Agenția medical internațională, Medici Fără Frontiere, a raportat că după primele examinări de laborator s-au depistat cel puțin doi agenți chimici utilizați. Ziarul londonez Independent a publicat știrea că „Au fost văzuți peste tot oameni tremurând, oameni sufocați, persoane cu spumă la gură”. Mulți dintre acești oameni prezentau urmări de atac cu gas sarin. Gazul sarin este un agent incolor și inodor care prin inhalare cauzează convulsii, sufocări, vărsături, tuse cu sânge și spume la gură. La o anumită concentrație și expunere prelungită gazul sarin este mortal. O mare parte din acest material a fost verificat de organizații independente de specialitate, confirmându-le autenticitatea. Echipe medicale au raportat, de asemenea, mirosul de clor gazos, în timpul tratarea răniților.


A fost
cel mai grav atac chimic folosit în războiul civil din Siria, declanșat în anul 2011, împotriva regimului Assad. Organizația Națiunilor Unite a tras concluzia că armele folosite în acest atac se potrivesc cu cele conținute în stocurile președintelui sirian Bashir al-Assad. De asemenea, anchetatorii francezi au ajuns la concluzia că atacul, „nu ar fi putut fi ordonat și efectuat de către oricine, ci însăși de guvernul sirian.“


Există rapoarte care atestă folosirea clorului gazos în repetate rânduri în ultimii 6 ani ai războiului, folosit în cantități mai mici
ca o armă de teroare, nu de moarte. Atacul din aprilie 2017 nu a fost o intenție de terorizare a populației ci o acțiune deliberat calculată pentru a provoca un genocid.


Lumea politică învinuește administrația Obama, care nu a acționat la timp și cu măsuri concrete. La sfârșitul anului 2014, secretarul de stat al SUA, John Kerry și ministrul rus de externe, Sergey Lavrov,
au dat mâna în fața presei declarând că au ”lichidat” grămada de arme chimice a lui Assad. Aceasta în ciuda faptului că doar cu câteva luni înainte OIAC (Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice) a raportat că Assad nu a distrus toate armele sale chimice. S-a ignorat faptul că pe 3 mai 2014 surse din interiorul armatei americane au dezvăluit faptul că Assad a refuzat să predea peste 27 tone de substanțe chimice de generare a gazului Sarin.


Atrocitățile din Siria, din aprilie 2017, au fost dovedite ca un atac de distrugere în masă și președintele Trump, alături de generalii care-l înconjoară, cu consimțământul aliaților internaționali și având ca țintă locul de lansare ale atacurilor chimice ale lui Assad
a ordonat și a executat bombardamente direcționate cu peste cincizeci de rachete Tomahawk trase de pe două nave americane de război - USS Porter și USS Ross - amândouă staționate în Marea Mediterană.


Acțiunile de distrugere în masă ale regimului Assad
nu mai puteau fi tolerate. Statele Unite ale Americii împreună cu aliații din întreaga lume au condamnat acest atac oribil și toate celelalte atacuri anterioare. Politica americană sub administrația Obama, referitor la armele chimice siriene a eșuat. Astfel că președintele Trump a dat replica: „Este acum responsabilitatea mea.. și nu-mi este ușor.“ Vicepreședintele Mike Pence a declarat ca „toate opțiunile au fost puse pe masă“, cu referire la răspunsul guvernului SUA față de Siria și Bashir al-Assad. Ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a mers chiar mai departe declarând în reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU că uneori țările ar putea fi „obligate să acționeze în mod individual în cazul în care organismul mondial nu ia o acțiune colectivă după un atac chimic, mortal, cum a fost cel din Siria.“

 


ÎMPĂRAȚII RĂSĂRITULUI CRITICĂ RĂSPUNSUL SUA LA ATACUL CHIMIC SIRIAN


Conflictul internațional este la un nou început. Trebuie menționat că este la un nou început al conflictelor escatologice. Am scris mult despre Împărații Răsăritului care se vor uni pentru renumita bătălie de la Armaghedon. Scriam în ediția publicației Romanian Times (RT 219) vreo 10 ani în urmă: ”
Rusia, China și Iranul își intensifică puterea militară, ignoră amenințările internaționale pentru că pe de o parte sunt mai rapizi decât criticii lor și apoi pentru că e clar că vremurile pe care le trăim sunt vremuri tot mai clare de pregătirea Împăraților Răsăritului, pregătirea Esticilor, pentru măcelul de la Armaghedon.


Bătrânul Ioan, exilat pe insula Patmos ne-a scris: Al şaselea (potir ale mâniei lui Dumnezeu) a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit. … Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. (Apocalipsa 16:12,16).


Cu toate speculațiile teologilor în domeniul escatologiei, umplând mediile de informare la toate nivelele profitând de invazia bine-cunoscută a Rusiei, afirmând că Rusia este Gog din țara lui Magog, aș dori iubite cititor să citești cu atenție Scriptura și să nu dai crezare celor auzite. Rusia de azi nu este Gog din țara lui Magog.”


Uitați-vă pe harta lumii și în
partea de est a Israelului veți vedea Iran, Rusia (cu fostele țări ale URSS) și China. Sunt țările care s-au opus categoric atacului lansat de SUA în Aprilie 2017 spre bazele cu arme chimice de distrugere în masă ale Siriei.


Președintele rus Vladimir Putin cu privire la atacurile SUA îndreptate spre Siria a declarat ca ele fiind „o agresiune împotriva unui stat suveran prin încălcarea normelor de drept internațional“ Acest lucru ar putea aduce o nouă schimbare în relația SUA-Rusia.
„Cooperarea dintre militarii ruși și americani ar putea să se deterioreze după acțiunea americană în Siria.închise după greva SUA“, a declarat Viktor Ozerov, șeful comisiei de apărare în cadrul Consiliului Federației Ruse la agenția de știri RIA. El a declarat ca Rusia va cere o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU, după atacul SUA, numindu-l „un act de agresiune împotriva unui membru al ONU.“ Trebuie menționat că Rusia este cel mai puternic aliat al Siriei și a oferit suport militar extensive președintelui Bashar al-Assad. Rusia are interese economice și militare semnificative în Siria, având o bază navală mediteraneană la Tartus. De-a lungul anilor, a protejat cu înverșunare Siria în rezoluțiile ONU din cadrul Consiliului de Securitate al ONU.

Iranul „condamnă cu fermitate“ acțiunea militară, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian Bahram Qasemi.
„Condamnăm cu fermitate orice acțiune militară unilaterală și atacul de rachete pe baza aeriană Al Shayrat în Siria de către US Navy”


Teheran este un susținător al regimului Assad, fiind implicat în tranzacții financiare, arme și personal de luptă. Iranul este într-o alianță cu Rusia, în sprijinul guvernului Assad. Intervenția Iranului în Siria are ca scop major o luptă acerbă împotriva militantismului sunnit. Iran, o națiune majoritar șiită, nu vrea o Siria sunnită - mai ales că principalii susținători ai rebelilor din Golful Persic sunt rivali ai Iranului: Qatar și Arabia Saudită. Iranul se opune la o soluție militară pentru conflictul sirian și sprijină unul printr-un proces politic.


China se opune atacului american. Președintele SUA Donald Trump și președintele chinez Xi Jinping prin purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe Mar-a-Lago din China, atunci când a răspuns la întrebări cu privire la acțiunea SUA în Siria, a declarat că țara se opune utilizării forței în afacerile internaționale, dar, de asemenea, a reiterat poziția sa de a se opune folosirii armelor chimice. „China se opune întotdeauna utilizării forței în afacerile internaționale și pledăm pentru soluționarea disputelor în mod pașnic prin dialoguri. ... Noi susținem întotdeauna că problema siriană ar trebui să fie rezolvate prin mijloace politice.“


Relația Chinei cu Siria este mai nuanțată. La fel ca Rusia, China a blocat în mod repetat sancțiuni împotriva tentativelor regimului sirian - ceea ce duce la un impas perpetuu la organismul ONU să întreprindă orice acțiune serioasă privind Siria. Este, de asemenea, un partener comercial cu Siria.


Concluzionând, pe de o parte, vedem sub ochi noștri
împlinirea profeției din Isaia, de distrugere a cetății Damascului și totodată consolidarea relației împăraților Răsăritului care fără să anticipeze, se pregătesc pentru vremea Necazului Unic din istoria lumii când se vor uni pentru bătălia de la Armaghedon.


Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).