Sunt cel puţin cinci direcţii ale semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor spre ziua şi ceasul pe care-L ştie numai Tatăl, direcţii captate în acrostihul SEMNE: Seminţiile lui Israel + Erezii + Muntele Templului + Nenorociri + Esticii (Împăraţii Răsăritului). Continuăm înțelegerea evenimentelor din ultimii zeci de ani, prin prismă escatologică. Detalii: romaniantimes.com/index.php/nelu-ciorba/1354-semne-ale-vremurilor.html
Ierusalimul
Enciclopediile din toate timpurile au înregistrat informații părtinitoare cât și obiective despre Ierusalim. Pe scurt le-am colectat în materialul prezent.
Ierusalim, identificat uneori și ca Sion, în ebraica clasică Ierușalaim și uneori Ierușalem este în zilele noastre cel mai mare oraș din Israel. Ierusalimul este situat în Munții Iudeei, dintre Marea Mediterană și Marea Moartă, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării.
Oraș cu o zbuciumată istorie antică, medievală și modernă, Ierusalimul s-a extins din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în afara zidurilor cetății vechi, mai cu seamă în partea de vest, care acoperă în zilele noastre cea mai mare parte a suprafeței orașului. În centrul Ierusalimului se înalță Muntele Templului. Acolo se află Zidul Plângeri, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În oraș își au sediul Centrul Rabinilor Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc.
La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și juridice ale Israelului: sediul primului ministru, majoritatea ministerelor, sediul președintelui statului, Knessetul (parlamentul israelian), Curtea Supremă a Israelului. Orașul găzduiește și alte instituții însemnate ca Agenția Evreiască, Universitatea Ebraică, Muzeul Israel, Muzeul Rockefeller, Biblioteca Națională a Israelului, Memorialul Yad Vashem, Memorialul Herzl, Institutul Templului ș.a.
În Ierusalim se adună membrii Sinedriului. Sinedriul este numele dat consiliului celor șaptezeci de înțelepți evrei care au constituit instanța supremă și corpul legislativ din Iudeea în perioada romană. A continuat să funcționeze mai mult de patru sute de ani după distrugerea Templului și au existat mai multe încercări ortodoxe de a-l restabili. Încercarea actuală de a restabili Sinedriul este în general menționată ca Nascent Sanhedrin "Sinedriul în naștere" sau "dezvoltarea Sinedriului". Este interesant de observat că mai multe aspecte ale Senatului SUA, inclusiv scaunele în semicerc ale senatorilor, au fost derivate de la sinedriul evreiesc de către părinții fondatori ai Constituției SUA. Sinedriul evreiesc este un organism guvernamental care seamănă atât cu aspectele Senatului SUA, cât și cu Curtea Supremă.
Sinedriul era constituit dintr-un număr de 71 de persoane, și anume marele preot, douăzeci și patru de „căpetenii preoțești", douăzeci și patru de „bătrâni", ca reprezentanți ai populației civile (numiți și „bătrânii norodului") și douăzeci și doi de „cărturari", experți cunoscători ai prevederilor civile și religioase ale Legii. Sinedriul era o autoritate religioasă de temut, fiindcă în timpul dominației romane i s-au conferit puteri sporite, având libertatea să hotărască nu numai asupra litigiilor religioase, ci chiar și asupra unor drepturi civile. Pentru multe dintre cazurile în care s-a pronunțat Sinedriul, autoritatea civilă romană nu mai cerceta cauza, ci emitea verdictul în conformitate cu decizia Sinedriului.
Nascent Sanhedrin, de azi, nu este la nivelul scontat pentru că nu a atins încă statutul juridic evreiesc la poziția sa anterioară. Marele Preot nu este ales, încă, dar se lucrează încet dar sigur pentru ca Sinedriul să fie reașezat la poziția legală și juridică.
Istoria Ierusalimului
Prin anul 1010 B.C., David, al doilea rege al evreilor, a recucerit Șalemul, o cetate locuită de cananiții iebusiți, popor înrudit cu evreii, de la așezarea lor în țara promisă. David și-a stabilit aici capitala regatului. Iebusiții au rămas, în zonă, după ce poporul Israel a ocupat țara promisă, nefiind alungați de aceștia. Orașul, care a devenit cunoscut ca Ierusalim, a devenit centrul religios, politic, economic și administrativ al regatului evreiesc antic. Regele Solomon, fiul lui David, a construit în Ierusalim primul Templu evreiesc și un palat regal, ale căror urme au fost găsite de arheologi. Până și azi, în 2017, arheologii încă mai găsesc piese autentice ale existenței Templului și dominației evreiești în aceste locuri cu 1000 de ani înainte de Christos.
În anul 586 B.C. (Before Christ, or Înainte de Christos) Nabucodonosor al II-lea, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, între care mulți meseriași și cărturari au fost deportați în Babilon.
În anul 519 B.C., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul și întreaga regiune, s-au întors mulți evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile orașului și au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei și culturii evreiești.
În anul 332 B.C. Alexandru cel Mare a cucerit orașul fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. În anul 167 B.C., când Antioh al IV-lea a încercat să reprime ritualul religios evreiesc și să impună cu forța, la Ierusalim, politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hașmonaim) și în luptele care au urmat i-au învins pe greci și și-au recâștigat independența statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a avut și el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor. Reprezentantul acesteia, Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut în ebraică ca Hordos) a renovat în mod substanțial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal și multe alte edificii în capitală și pe cuprinsul țării.
În anul 63 B.C. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Cel de-al doilea Templu și multe simboluri ale entității statale evreiești au fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculați (primul război evreo-roman) în anii 68 - 73 A.D. (Anul Domnului sau după Christos).
După ultima mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 A.D. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina în cinstea împăratului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală a unui stat până la întemeierea în zonă a regatului cruciat al Ierusalimului, în anii 1099 - 1187. După recucerirea lui de către musulmani i s-a luat din nou statutul de capitală vreme de încă aproape un mileniu.
La sfârșitul secolului al XIX-lea a devenit capitală a sandjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi între anii 1917-1948 a fost sediul administrației britanice în Palestina, inclusiv al înalților comisari britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949, orașul a fost împărțit în două zone: cea de vest, mai nouă în cea mai mare parte, a rămas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzând orașul vechi, cucerite de Legiunea Arabă, a intrat în componența statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.
În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest, a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat evreiesc Israel.
În iunie 1967, în cursul Războiului de Șase Zile armata israeliană a recâștigat și partea de est a orașului, inclusiv orașul vechi, realizând eliberarea teritorială a localității.
Din anul 1967 și până în anul 2011 populația orașului s-a triplat.
Populația evreiască a orașului, care număra 61% din locuitori, a crescut cu 159% (în 2016 - 521,000 locuitori), iar populația arabă (în 2016 - circa 39% din locuitori) a crescut cu 327% (în 2016 - 329,000 locuitori). Musulmanii din oraș reprezintă 35%, iar creștinii - 2 % din locuitori, din care 3/4 sunt creștini arabi. În anul 2016 evreii religioși și ultrareligioși (haredim) numărau 52% din locuitorii evrei ai orașului, în vreme ce restul de 48 % reprezintă evrei laici și așa numiți tradiționaliști.
În timpul lungii sale istorii, Ierusalimul a fost atacat de 52 de ori, capturat și eliberat de 44 de ori, asediat de 23 de ori și distrus de două ori. Cea mai veche parte a orașului a fost stabilită în mileniul al IV-lea B.C., făcând Ierusalimul unul dintre cele mai vechi orașe din lume.
În anul trecut, 2016, Ierusalimul avea o populație de 850.000 de locuitori (cca. 521.000 de evrei și cca. 329.000 arabi), aglomerarea urbană totalizând aproximativ 1.088.000 de locuitori.
Ierusalimul este un oraș eterogen, în care sunt reprezentate grupuri dintr-o vastă diversitate religioasă, națională și socio-economică. Așa-numita "cetate veche" (sau „orașul vechi”) este împărțită după o tradiție seculară în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” (deși armenii sunt și ei considerați creștini) și musulmană.
Ierusalim este capitala oficială a Israelului. Începând din 1973, 17 state au închis ambasadele din Ierusalim, datorită litigiului dintre Israel și națiunile arabe și musulmane asupra statutului orașului, și-au deschis și menținut ambasade în alte orașe, ca Tel Aviv, Ramat Gan, Herzliya, etc. iar în estul Ierusalimului mai multe state (Statele Unite ale Americii, Franța, Grecia, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) dețin consulate. Consulatul Statelor Unite la Ierusalim este independent de ambasada aflată la Tel-Aviv, Consulul General raportând direct Departamentului de Stat și nu ambasadei din Tel-Aviv.
23 mai 2017 = 50 de ani de la eliberarea Ierusalimului
Guvernul Israelului, la data 12 mai 1968, a proclamat ziua 28 Iyar ca Ziua Ierusalimului, Yom Yerushalim, o sărbătoare naţională a Israelului, de eliberare a orașului în urma războiului de Şase Zile din 1967. În 23 martie 1998, Knessetul a legiferat „Ziua Ierusalimului” ca zi naţională. După calendarul evreiesc, Ziua Ierusalimului este întotdeauna la 28 Iyar, care în 2017, în calendarul vestic gregorian, este 23 mai.
Ziua Ierusalimului comemorează reunificarea Ierusalimului și instaurarea controlului israelian asupra orașului vechi în iunie 1967. Rabinatul șef al Israelului a declarat ziua Ierusalimului o sărbătoare religioasă de a-i mulțumi lui Dumnezeu, pentru victoria în Războiul de Șase Zile și pentru a răspunde la rugăciunea de 2.000 de ani intitulată "Anul viitor în Ierusalim".
Ziua Ierusalimului, începe în seara zilei de 23 mai și se continuă a doua zi. Evreii marchează sărbătoarea națională cu ceremonii oficiale, parade și servicii memoriale. Anul acesta, 2017, de Ziua Ierusalimului este așteptat și președintele SUA, Donald Trump, împreună cu alte oficialități incluzând ambasadorul american la ONU, Nikki Haley.
Luni 15 mai 2017, Nascent Sanhedrin (Sinedriul în dezvoltare) din Ierusalim i-a trimis o scrisoare președintelui Donald Trump invitându-l să urce Muntele Templului și să se roage pentru pacea lumii, săptămâna viitoare, la marea aniversare a Ierusalimului.
Ierusalimul, Muntele Templului atacat de musulmani uniți cu Împărații Răsăritului
UNESCO - Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură - a adoptat, marți, 2 mai 2017, o rezoluție numită "Palestina Ocupată", cu un vot de 22-10, cu 26 de țări abținându-se sau lipsind de la vot.
Rezoluția solicită Israelului să anuleze orice "măsuri și acțiuni legislative și administrative" pe care le-a luat pentru a "modifica caracterul și statutul" Ierusalimului. Ea respinge ideea unei "legi fundamentale" în Ierusalim, bazată pe o lege din Knesset din 1980, care implică faptul că orașul este un întreg unificat și guvernat exclusiv de Israel.
Rezoluția a fost inițiată de Algeria, Egipt, Liban, Maroc, Oman, Qatar și Sudan, și critică foarte mult investițiile Israelului în Orașul Vechi din Ierusalimul de Est și "deplânge" închiderea continuă a Fâșiei Gaza de către statul evreu.
Votul a fost adoptat în Ziua Independenței Israelului și urmează rezoluției din octombrie 2016 extrem de controversată a UNESCO, cu sediul la Paris, care a ignorat legăturile evreiești cu locurile unde acum este Muntele Templului și respectiv, Zidul Plângerii. Statele Unite, Germania, Regatul Unit, Grecia, Italia și Țările de Jos au votat împotriva rezoluției. Țările musulmane împreună cu împărații Răsăritului (China, Rusia, Iran) au votat pentru, condamnând Israelul.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, după adoptarea rezoluției, a cerut musulmanilor să meargă să cucerească Muntele Templului, Și acum ca și altădată, Erdogan s-a autointitulat lider al zilelor din urmă, cerând musulmanilor să se unească pentru a cuceri Ierusalimul. Afirmația eroică a lui Erdogan, după unii, este strigătul care adună lumea lui Ismael pentru cea de-a treia și ultima bătălie profetică a Ierusalimului care precede venirea lui Mesia.
Sunt vremuri cumplite, sunt semne care ne spun să ne pregătim. Mă voi opri aici, că trebuie să tipărim revista, dar pe cei din zona Portland, în mod special, vă invit duminică 28 mai, seara între orele 5 și 7 PM la un FORUM pe tema Ierusalimului și corespondența scripturală a acestor zile, la sala de conferințe a NWBC, 3200 NE 109th Ave, Vancouver, WA 98682.
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).