La prezenta rubrică escatologică vă readuc în actualitate erezia de curând apărută în America și care, noi, care am trăit-o nu avem voie să tăcem. Este EREZIA SOCIALISMULUI.
Câteva concluzii prezentate în edițiile din lunile martie și aprilie 2019. În socialism statul sau omul însuși se consideră ca un înlocuitor al Domnului Dumnezeu. Scriptura ne spune că nu există alt Dumnezeu adevărat decât Dumnezeul cerului și al pământului și noi trebuie să ne supunem numai Lui și să nu-L înlocuim cu statul sau cu nimic altceva. Oricine, inclusiv, în lumea spirituală cine a încercat să se pună în locul Domnului Dumnezeu a suferit și va suferi enorm.
Noi, care am trăit în România pe vremea socialismului și apoi pe vremea comunismului putem spune multe din experiența noastră și vă provoc să veniți și să motivați și pe alții să dezvolte conceptul și principiile socialismului, și să le trimită spre publicare, în limba română sau engleză. Socialismul a ajuns erezia care a prins rădăcini în America. Consider o erezie ca fiind devierea de la principiile care au stat la formarea Americii.
Am prezentat în detaliu, în ediția din martie, că și astăzi luând un text din context el devine pretext, ajungându-se ca să se publice în mediile de informare americană un argument de validare a socialismului ca și o practică a primei biserici din ziua Cincizecimii, și anume faptul că ei ”aveau toate de obște” sau "toate lucrurile în comun". Oare așa să fie?
Devenind o problemă extrem de importantă și ajungându-se ca Erezia Socialismului să se încerce să fie justificată cu Scriptura nu pot sta indiferent și vă rog să studiați sau să recitiți materialul prezentat în martie, și să urmăriți contextul în care s-au scris versetele cu referință (Faptele Apostolilor 2:44).
Sunt cel puțin patru aspecte al folosirii lucrurilor în comun, în prima biserică.
În primul rând numai cei ce credeau Evanghelia mântuirii aveau ”toate lucrurile în comun” și nu toată comunitatea.
În al doilea rând în acea vreme era o mare nevoie materială, și dragostea primilor creștini s-a materializat prin renunțare la averile lor și ”toate lucrurile în comun”, valorificate, au acoperit nevoile celor din jur.
Un al treilea aspect pentru ”toate lucrurilor în comun” este că prețul lucrurilor vândute erau pus la picioarele apostolilor, care reprezenta Biserica Domnului Christos, formată în ziua Cinzecimii. Valoarea ”lucrurilor în comun” nu erau date conducătorilor societății de-atunci. Al patrulea aspect ce trebuie luat în calcul este că Duhul Sfânt controla inventarul la ”toate lucrurile în comun”.
În ediția din mai am detaliat un al doilea pericol al acceptării socialismului și anume îndepărtarea omului de Domnul Dumnezeu, ajungându-se să se declare ateu.
Vrând nevrând Domnul Dumnezeu este Creatorul și susținătorul vieții. Fiecare om are suflarea de viață dată de Creator.
Viața este mai mult decât hrana și îmbrăcămintea și nu stă în situația materială. Viața pornește din invizibil și se manifestă vizibil. Interiorul dă direcție exteriorului. Domnul Isus este viața și viața nu are sens fără El. El a fost trimis la noi ca să refacă relația personală între om și Domnul Dumnezeu, care de fapt este adevărata religie.
Necredința în existența lui Dumnezeu și în general a divinității se numește ateism și adepții se numesc atei.
Socialismul este ateism, prin însăși promovarea materialismului opunându-se credinței în Domnul Dumnezeu, înlocuind credința cu materia. E un mare pericol pentru America, trecerea de la principiile iudeo-creștine, la materialismul socialist.
Pentru detalii la cele de mai sus puteți citi în revista din lunile martie și aprilie, tipărite sau ediția online: romaniantimes.com
Denaturarea valorii umane
Un al treilea pericol al socialismului este focalizarea pe ce se vede aici și acum. Esența socialismului este materialismul, a lucrurilor ce se văd, și acestea capătă importanța esențială. Socialiștii condamnă și se ridică împotriva a ceea ce e religios și spiritual considerând religia ca și o otravă, dăunătoare oamenilor un ”opiu pentru popor” ca să folosesc expresia lui Karl Marx.
Când omul este privit înafara spiritului ajunge lipsit de valoarea pentru care a fost creat. Astfel a ajuns Friedrick Engels la concluzia că munca a dus la transformarea sau trecerea de la om la maimuță, de unde a venit dictonul foarte des folosit în socialism: ”munca l-a creat pe om”. Un fundament greșit nu va putea suporta ce se clădește deasupra. Când omul este privit la nivelul animalului, desigur că nu este respectat ca om, ci chiar mai de jos decât animalele. De fapt au ajuns, ca animalele să aibă, tratament mai special ca ființa umană. Societatea care nu respectă ființa umană de la concepere și până la moarte se îndreaptă spre pieire. Societatea care promovează avortul, de fapt promovează uciderea celor care nu pot să se apere. Ca să punem punctul pe ”i”, acum în America este o mare bătălie pe acest subiect, și este clar că partidul democrat promovează avortul, declarând persoana concepută în pântecele mamei fără nici o valoare.
Socialismul nu a putut și nu poate rezista pentru că duce la individualism. Viața nu poate fi trăită promovând individualismul. Toți oamenii au trăit și conviețuiesc pe pământ și nu pot fiecare de unul singur. Nu poți exista de unul singur, trebuie să ții cont și de cel de lângă tine.
În socialism nu contează persoana de alături, atâta timp cât nu se poate beneficia de pe urma ei. Când lucram la COMTIM, am avut un inginer, om de legătură, în București, și când aveam nevoie de o anumită piesă specială pentru utilajele combinatului, îl rugam pe nea Răducu, să mi-o aducă la Timișoara. Adesea unele piese rare se ridicau de la rezerva de stat a României. Când îl sunam pe nea Răducu el îmi spunea: ”Domnule inginer, ai nevoie de mine, am nevoie de tine; n-ai nevoie de mine, n-am nevoie de tine”. Asta e ”respectul” uman din socialism: respectul din interes.
Nu numai că persoana de alături nu este respectată dar, era și privită cu suspect. Socialiștii, în România era îndoctrinați ca ori de câte ori au de-a face cu cineva să știe că ”fiecare persoană cu care se confruntă este un inamic potențial”.
Socialismul promovează lipsa de respect față de ființa umană, cât și față de posesiunile pe care omul le poate deține. Socialismul s-a lansat în România prin confiscarea proprietăților private lansând promisiunea că cei de la putere, guvernul, vor avea grijă de fiecare persoană și familie. A fost o minciună, care nu putea să dureze mult, dar a distrus întreaga societate implicată în proces.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, RESPÉCT s. n. este o Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva.
În ultimii 5-10 ani, constatăm, aici în America, pe zi ce trece că ne confruntăm tot mai mult cu o lipsă de respect a oamenilor față de ei înșiși, față de alți oameni, față de instituții, organizații neguvernamentale și guvernamentale.
Orice organizație profitabilă nu poate progresa fără respect. Orice organizație neprofitabilă, incluzând biserica nu-și poate îndeplini misiunea fără a practica respectul.
Respectul este învățat din familie, din școală și cel mai mult din viață, unde de fapt este pus în practică. În viața de afaceri respectul promovat și aplicat aduce beneficii financiare. În viața socială respectul aduce relații sănătoase. În viața spirituală respectul aduce maturizare și biruință.
E foarte regretabil că lipsa de respect este experimentată în viața socială și spirituală, unde regulile părtășiei adesea sunt încălcate foarte ușor. E deplorabil să întâlnești oameni, lideri religioși, desigur, școlați în socialism, care să-ți spună în public că nu are nici un respect față de tine în afară de faptul că ești mai în vârstă.
Ce e de făcut? Să spunem ori de câte or avem ocazia că socialismul este dăunător societății. Să ne rugăm pentru America, ca Domnul Dumnezeu să nu îngăduie la nivel spiritual, social și politic ca socialiștii să ajungă în puncte de decizie a direcției în care se îndreaptă biserica și societatea. Să ne implicăm în viața socială. Însăși ideia ”noi nu facem politică” a fost mesajul socialiștilor și comuniștilor către condcătorii bisericilor din România. Pentru binele vostru, a copiilor voștri și urmașilor voștri, vă rog, nu stați nepăsători.
Doamne ajută! Doamne dă izbândă! (Va urma)