Septembrie este luna in care, dupa multa munca si truda, se aduna roadele benecuvantate-i toamne. Pentru Parohia Ortodoxa Romana “Pogorarea Duhului Sfant” din Oregon City, Duminica 14 septembrie a insemnat o intreita sarbatoare. Inainte de pranz, toti cei prezenti s-au hranit sufleteste, participand la Sf. Liturghie, intr-o atmosfera tainic bisericeasca, cu rugaciuni si cantari sfinte, incununuate in final de cuvant insufletit, plin de duh, temeinic documentat scripturistic si din Istoria Bisericii Crestine Universale. Tema cuvantului a fost: “Crucea si semnificatiile ei”.
Spicuim doar cateva afirmatii, amintind despre cele doua sensuri ale Sfintei Cruci: a) sensul material; b) sensul spiritual. Ca texte de baza au fost folosite cel de la Matei 16,24 “ Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze!” . Si cel de la I Cor. 1,18 care spune: “ Cuvantul Crucii, pentru cei pieritori este nebunie, iar pentru noi cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu”. Sensul material il reprezinta crucea materiala “…Isus isi ducea crucea…”, si “…a fost rastignit pe cruce.”.
Gasim crucea ca aspect material la raspantie de drumuri pe biserici, pe pieptul credinciosilor, la capataiul celor dragi plecati in vesnicie si in casele noastre. Crucea ne aminteste mereu, oriunde se afla si cand o privim, de Hristos Mantuitorul rastignit, luand asupra sa pacatele noastre, pentru impacarea noastra cu Dumnezeu si pentru dobandirea mantuirii noastre. La chemarea lui Hristos de a ne lua crucea si de a-l urma suntem indemnati a intelege ca: “ …prin multe necazuri se cade a intra in Imparatia Cerurilor, ca necazul rabdare lucreaza iar rabdarea curatire de pacate”, si aceasta rabdare si biruinta asupra pacatului o dobandim numai daca ramanem in Hristos. ” Ramaneti in Mine si Eu in voi, precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine”-(Ioan 15,4). Numai cu ajutorul lui Dumnezeu putem razbate in viata, “potrivit cuvintelor Ap. Pavel: “ Toate le pot in Hristos cel ce ma intareste” (Filipeni 4,13). Noi crestinii intelegem bine rostul crucii gandind la Hristos care s-a facut cruce pentru noi , intinzandu-Si Dumnezeiestile maini. Prin ea a venit mantuirea noastra, ea este arma impotriva diavolului, spaima iadului si Semnul Fiului Omului, care se va arata pe cer la a doua venire a Mantuitorului. Sensul si intelesul crucii, prin rastignirea, moarte si invierea lui Isus Hristos Domnul, s-a schimbat, devenind semn sfant, sfintit cu sangele Dumnezeesc a Mielului lui Dumnezeu, crucea devenind altar de jertfa. Crucea este semn de sfintenie, de biruinta totala, semn crestin. In fiecare an la 14 septembrie sarbatorim inaltarea Sfintei Crici. Frumoase si inaltatoare sunt cuvintele, rugaciunilor si cantarilor sfinte: “ Mantuieste Doamne poporul Tau, binecuvanteaza mostenirea Ta…si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau; Doamne arma impotriva deavolului crucea Ta ne-ai dat-o noua…”.
S-a facut amintirea apoi de implinirea unui an de la sfintirea bisericii si a primirii celui de al doilea hram Sf. Iosif cel nou de la Partos, care s-a nascut in 1568, primind la botez numele de Ioan, la 15 ani se calugareste ajungand egumen la Muntele Athos, apoi la Manastirea Sf. Stefan din Adrianopol, si la Manastirea Cutlumus din Athos. In 1650 este hirotonit Arhiereu si numit Mitropolit al Timisoarei. Sf. Iosif avea atunci 80 de ani, a pastorit Mitropolia timp de 3 ani, apoi s-a retras la Manastirea Partos de unde este chemat de Marele Arhiereu Isus Hristos la cele vesnice. Este cunoscut factor de minuni si tamaduitor, Dumnezeu ascultandu-I rugaciunile.
Ca a treia sarbatoare “Culesul viilor, Toamna romaneasca, Strugurile de aur”, a inceput dupa terminarea serviciului divin in racoarea parcului Bisericii, sub adierea vantului ce trecea prin brazii semeti. Toti cei prezenti de la mic la mare au servit gustoasele bucate romanesti, dulciuri alese si au ascultat selectiuni de muzica popular aleasa si muzica usoara din toate vremurile. A fost placut, mangaietor si inaltator, purtandu-I pe cei mai in varsta pe calea amintirilor, pe vaile si dealurile tarii unde am vazut lumina zilei, unde canta ciocarlia si asculti fluierul bacilor la stana la apusul soarelui, aducandu-ne aminte de cele bune si cele rele, de cele usoare si grele, de anii tineri si zglobii, de horele din sat si de dangatul clopotelor ce ne vestea ca este timp de odihna si rugaciune.
Aici pe pamantul binecuvantat al Americii, departe de acele locuri dragi si scumpe, Biserica pe langa rolul sau primordial de a ne pastra si manifesta credinta, in care au adormit inaintasii nostril dragi, plimindu-si chemarea lor dupa putere si dupa cat le-a fost dat, biserica mai are si alte roluri, ca acelea de a pastra liba, despre care se spune: “limba noastra, limba Sfanta, limba vechilor caznii…”, traditiile, cultura si istoria neamului care nu trebuie sa apuna si sa sfarseasca odata cu noi.
Frumoasa sarbatoare s-a incheiat catre asfintitul soarelui, fiecare indreptandu-se catre casa sa, incarcat sufleteste cu bucurie, curaj si cu putere pentru zilele ce vin.
Multumim tuturor participantilor pentru zambet si voie buna, pertu partasie crestineasca si romaneasca. Multumim redactiei Ziarului Romania Times, care faciliteaza pastrarea si perpetuarea celor amintite, dar mai presus de toate, Ii multumim lui Dumnezeu, rugandu-L sa ne aiba in paza pe toti.