N.C.:Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația interviului pentru publicația RomanianTimes și vă rog să vă prezentați.
I.B.: Mă numesc Iacob Brâncovan, îmi place să mă numesc un Levit, rob a Domnului, în ceea ce privește închinarea, cântarea și lauda înaintea Domnului. Primii mei dascăli au fost unchii mei Adi si Doru Brâncovan. Am slujit ca dirijor al Bisericii din Grădiște între anii 1991-1993; la Golgota Bujac între 1993-1995; în Paris, Franța între 1995-1996, Kitchener Canada între 1996-2005, din 2005 până în prezent slujesc ca Levit și Pastor cu muzica la Biserica Baptistă Hickory NC, unde fr. Nelu Urs slujește ca Pastor Senior.
In 1989 fratele Ioan Raslău actualmente cântăreț în cor și fanfara la Biserica Speranța din Arad, atunci colegul meu de muncă la Revizia CFR din Arad, mi-a sugerat ca motto al meu în lucrare Psalmul 115:1,,Nu nouă Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea ta și credincioșia Ta.” Prin HARUL DOMNULUI din 2008 împreună cu Marius Bahnean, Alin Lăzărescu, Otniel Ciurdar și alți colaboratori slujim în lucrarea cu corul bărbătesc AGAPE.
N.C.: Cu ce ocazie sunteți în Portland?
I.B.: Am venit aici la invitația fratelui Păstor Nelu Brisc, care și-a arătat dorința de a realiza aceea părtășie pe care noi o experimentăm atunci când cântăm împreună cu corul Agape, oriunde mergem. Dânsul a intrat pe Internet a văzut închinarea noastră și mi-a mărturisit că vrea să aibă așa ceva în Biserică. De aceea suntem în Portland astăzi.
N.C.: La ce Biserici veți cânta?
I.B.: Dimineața vom sluji la Biserica Baptistă unde este Pastor fratele Nelu Brisc și seara la Biserica Filadelfia unde este Pastor fratele Vasile Cînpean.
N.C.:Sunteți inițiatorul și dirijorul corului Agape. Ce v-a determinat să îl formați și cum ați început?
I.B.: Era în 2007 la un an după ce Dumnezeu a hotărât să îmi ia acasă soția. Îmi dorisem de mult să merg să vizitez pe fratele Niculiță Moldoveanu în Sibiu dar nu am mai ajuns. În vara acelui an în Iulie 2007, nu la întâmplare, fratele Moldoveanu a plecat acasă în veșnicie și am participat la Serviciul de înmormântare. Ultima cântare din serviciul de înmormântare a fost “ Ție îți cânt Dumnezeul meu”. Când Biserica a cântat strofa care spune “Pentru tot ce mi-ai luat, Mă închin cu mulţumire.”, am experimentat o umplere cu Duhul Sfânt pe care nu am experimentat-o la nivel de Biserică niciodată. Deci toată Biserica plângea, relativ plângea. Eu pentru cinci minute am petrecut cu capul în pumni și când mi-am ridicat capul toată Biserica plângea. Atunci o voce lăuntrică îmi spunea că ar trebui să începi o lucrare de înviorare spirituală cu cântări de genul acesta, cântări duhovnicești Și prin aceasta noi vrem să transferăm acele valori ale muzicii duhovnicești și generației tinere. Lucrarea aceasta nu este a noastră ci a Domnului. Suntem un grup de oameni care lucrăm la acest proiect, un nucleu. Dar când plecăm de acasă nu știm cine o să vină la închinare, știu că avem cine să cânte la instrumente dar nu știu cine va cânta împreună cu noi.
N.C.: Recunoaștem Providența Domnului Dumnezeu peste slujirea Corului Agape și datorită statorniciei de care ați dat dovadă, Corul Agape împlinește anul acesta 10 ani de la formar. Care au fost cele mai semnificative evenimente în acești 10 ani?
I.B.: Unul din cel mai semnificativ eveniment a fost faptul că după cinci ani la inițiativa unor tineri din grup s-a înființat Agape Youth, iar la scurt timp după asta, pianista corului, sora Vica a venit și a mai spus dacă ar putea începe un cor de fete tot sub numele Agape, tot în aceeași direcție. La șapte ani de la începerea corului copilul meu împreună cu alți doi băieți Andrei și Nicky mi-au cerut ca să înceapă o lucrare asemănătoare cu tinerii. Vă spun cu multă umilință și bucurie ca la prima întâlnire a corului de tineri Agape s-au adunat 125 de tineri și de atunci sunt tot peste 200 tineri. Întâlnirile lor sunt de două pe an și ale noastre cel puțin una și colaborăm la întâlniri ca să nu ne suprapună întâlnirile.
M.B.: În această lucrare, ați avut dezamăgiri?
I.B.: Dezamăgirile mele sunt atunci când nu reușim să adunăm împreună bisericile din zonă pentru a cânta.
F.C.: Ți-a trecut vreodată prin cap să închei această lucrare? Și cum ai trecut peste acest impas dacă l-ai avut?
I.B.: De-a lungul celor 10 ani nu de puține ori am fost gata să renunț la această lucrare. Vreau să vă spun doar despre două mărturii care m-au făcut să îmi bag mințile în cap și să continui. Simt o luptă spirituală imensă care de multe ori se manifestă prin atacuri înspre familia mea. Asta înseamnă accidente, discuții, lovituri asupra unor membrii din familie. Vreau să menționez doar două.
Cu două zile înainte de Convenția din Los Angeles, veneam de la lucru (lucrez în fabrică cât și în Biserică). La ultima cotitură, 200 de metri de casa mea, am adormit la volan și am intrat într-un copac. Am zdrobit mașina complet deși era un truck puternic. Eu am scăpat ca prin minune. Cu două zile înainte de accidentul acesta îmi spusesem că nu mai vreau să continuu această lucrare, că nu mai vreau să fac nimic. O altă experiență de genul acesta a fost când copilul nostru, Filip, care avea atunci trei ani, s-a urcat la volan și mașina a început să se miște. Era un truck mai vechi, Toyota cu schimbător de viteze și schimbătorul de viteze se mișcă destul de ușor. Cum stăteam noi la bucătărie și ne-am uitat pe geam îl vedem pe Filip că se mișca cu mașina. Noi am înghețat. În mijlocul curții mașina sa oprit. Am scos copilul afară și când ne-am gândit la ce s-ar fi putut întâmpla... Acesta a fost un semn pentru mine ca să mergem în continuare cu această lucrare.
N.C.: Care este specificul corului Agape, având o structură unică?
I.B.: Corul este compus din nucleul cu care am început și cu care călătorim permanent la care ni se alătură potențialul local. De exemplu aici, la Portland, suntem 7 membri permanenți, parte din nucleul Corului Agape, la care ni s-au alăturat în jur de 45 pe persoane din Bisericile locale. Noi trimitem repertoriul și cei din loc fac repetiții înainte ca noi să ajungem aici. Aceasta a fost cea mai mare provocare în ce privește organizarea.
F.C.: Cu cine slujești în echipă?
I.B.: Da, eu nu sunt singur în această lucrare. Vreau neapărat să menționez acest lucru. Eu am primit gândul ca să pornesc această lucrare, dar am venit acasă și i-am sunat pe Marius Behnean, Otniel Ciurdar, Alin Lăzărescu și împreună cu ei am început practic lucrarea. Prima întâlnire a fost în Martie 29 la Florida 2008 și de atunci călătorim de 10 ani de zile împreună cu frații aceștia aproape peste tot în lucrarea pe care o facem împreună. Ați observat că ei mă ajută. Noi lucrăm ca echipa fiecare are slujba și locul lui și pentru aceasta mulțumesc Domnului.
N.C.: Ați încercat să antrenați Biserica să cânte împreună cu corul și care a fost reacția Bisericii?
N.C.: Răspunsul a fost imediat Biserica așteaptă aceasta. Rolul nostru ca și leviți nu este ca să facem spectacol ci să motivăm și antrenăm Biserica în cântare. Nu cred că există Christian Entertainment Industry. Nu cred că există așa ceva. Rolul nostru ca și cântăreți, ca și leviți este ca să conducem Biserica în închinare, să motivăm Biserică.
N.C.: Cine sunt compozitorii pieselor pe care le cântați?
I.B.: Ne ocupăm de câteva genuri muzicale. Un gen muzical sunt cântările fratelui Niculiță Moldoveanu. Cântările dânsului sunt aranjate de Ioan Gligor (care a plecat la Domnul) și subsemnatul mai aranjează câteva dintre ele. După care avem cântări din repertoriul de închinare American, cântări cu mesaj adânc.
N.C.: Ce procent din cântările corului sunt în limba Română?
I.B.: Aș putea să spun că 95%. De fapt în Portland vom cânta 100% cântări în limba română. Noi vrem să servim comunitatea românească.
N.C.: Aveți compoziții proprii în repertoriul corului?
I.B.: Nu. La Corul Agape eu nu am adus compoziții personale doar am făcut aranjamente muzicale. La trei dintre cântările pe care le vom cânta în Portland, am făcut aranjamentele muzicale. Am 6 cântări publicate în volumul Jubilate. Sunt cântări pe care le-am primit de la Domnul pentru că eu nu pot să fac nimic prin eforturile mele personale. De asemenea lucrez împreună cu fratele Profesor Universitar Doctor Teodor Caciora la o colecție de 15 cântări, care urmează să vadă lumina tiparului.
N.C.: Unde și cu ce ocazie au fost preluate cântările dumneavoastră de alții?
I.B.: Prima cântare preluată a fost “Un rob”. Textul cântării este scris de fratele Florian Guler. Eu am luat această poezie și în momentul în care am citit-o am primit melodia instantaneu. Am pus melodia pe note și mai departe am trimis-o la niște frați care au cântat-o cu un grup de tineri. Cineva a auzit-o și l-a rugat pe fratele Teodor Caciora să facă un aranjament. Sunt șase ani de atunci și poezia asta este cântată mult în România.
M.B.: Ce efect doriți să aibă cântările Corului Agape asupra Bisericii?
I.B.: În timpul meu de slujire atât ca și levit cât și ca păstor, prin harul Domnului, îmi dau seama că toate problemele din biserică toate, toate sunt cauzate de faptul că Cristos nu mai este în centru. Într-un fel sau altul Cristos a fost pus cumva de o parte. Ca să revin la întrebare îmi doresc ca în momentul în care intru în biserică nu când începe când intru în biserică prezența Domnului să fie acolo și Cristos să fie în centru în tot ce se întâmplă. Scopul principal a tot ceea ce se întâmplă în Biserică îmi doresc să fie glorificarea lui Cristos dacă asta se întâmplă Dumnezeu este prezent și acolo e pace și armonie e cerul pe pământ.
F.C.: Ai fost vreodată uimit de armonia și unitatea coriștilor?
I.B.: Cu capul plecat și mulțumitor vreau să spun că lucrul acesta se întâmplă în ultimii aproximativ cinci - șase ani de multe ori. La început nu am știut cum să ne ocupăm de imaturitatea și mândria unor persoane, dar în timp am învățat. Totul se reduce la zdrobire, umilință și slujire din dragoste pentru Cristos.
F.C.: Am văzut că și fratele Miclea Iovan a participat la acest proiect ce poți să ne spui de înaintașii noștri?
I.B.: Este o poruncă biblică să ne respectăm înaintașii. Indiferent dacă au perioade glorioase sau de cădere, Biblia ne spune că trebuie să ne respectăm înaintașii. Fratele Miclea în ce privește muzica bisericească românească, alături de fratele Stăuceanu, alături de fratele Jean Staneschi, Teodor Caciora sunt oameni care au avut ce să spună și cum să ne îndrume. Frații aceștia au un repertoriu sănătos un repertoriu care creează o siguranță doctrinară, creează o stabilitate în ceea ce privește închinarea vizavi de muzica care vine din afară și pe care eu numesc o muzică “așa și așa” cu un mesaj “așa și așa” cu o melodie “așa și așa”. Mulțumesc Domnului pentru fratele Miclea. Pentru mine personal este o onoare să îl avem în mijlocul nostru și să îl vedem cum slujește împreună cu noi.
M.B.: Dacă sunt frați interesați ca vor să vi se alăture prin cântare sau care doresc ca să sprijinească această lucrare, cum pot ca să vă contacteze.
I.B.:Toți cei interesați în această lucrarea pot să mă contacteze direct prin email și eu voi lua legătura cu ei. Emailul meu este: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
N.C.: Ce mesaj vrei să transmiți cititorilor publicației RomanianTimes?
I.B.: Aș vrea să le transmit, că dacă au dorința să fie în părtășia cântărilor duhovnicești noi suntem dispuși ca să mergem oriunde suntem solicitați, indiferent de confesiune. Noi dorim și încercăm ca să slujim comunitatea românească.
Colaboratori de la RomanianTimes: Marinela Buzaș, Florin Chiș, Nelu Ciorba
Observația unor participanți: Uită că se poate și tineri și bătrâni să cânte și să vorbească în limba română. Întrebarea rămâne: Este sănătos și de viitor ca limba română să fie folosită în toate activitățile unde se întâlnesc românii și special în biserici? Tu ce zici? Spune și la alții.