Iată dintre oameni cum moare-nbrățișarea
Și dulcele sărut și cu privirea blândă,
Cu strângerea de mână și moare acceptarea
Dintre oameni, vai, și-n violență abundă.
Izolarea aceasta, ne munca, jefuirea,
Crimele pe stradă, doar că ești un om;
Confuzia, răutatea, vor stinge înfrățirea
Ce-i mai rămâne vieții... pân’la al ei Domn.
„Organizarea lumii” și-așa-n sânge plătită
Pentru necinstirea Prea Înaltului Creator,
Se năruiește acum de pace părăsită,
În neputința-i jalnică de-a-și ține un control.
Glasul mi se-năbușe, privind ce-mi vine-n față,
La mersu-mpleticit la Om și la Natură!
Cum răbdătoarea Dragoste încet pleacă din viață
Și slobozim în locu-i zăgazurile de ură.
„Distanța de protecție” ne aduce necredință
În Dumnezeu și-n cortul în care El ne-a pus;
Și cel rău împrăștie „prafu-a tot putinței”
Că omul controlează ce-i jos și ce e sus.
Satan cu a lui armată cu lumea uniunii,
Cu Anticrist, ei speră la șansa de câștig;
Dar noi primim speranța-n puterea rugăciunii
În sufletele noastre, care la Domnul strig.
Amin!
Vasile Ghiță
9-9-2020