"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Recent am călătorit în România, după mai mulți ani de zile în care s-au schimbat multe. Am zburat din Portland cu primul avion până în San Francisco.  De acolo în Germania iar următoarea escală în Ungaria. A fost prima mea călătorie covidică în afara țării.  La aeroport în Portland am fost controlat pentru testul covid pe care l-am făcut doar cu o zi înainte. În San Francisco la fel am fost întrebat de test sau vaccin, la întrarea în Europa a trebuit să prezint rezultatele testului din nou.


În aeroport și în avion, măștile au fost obligatorii, doar la intrarea dincolo de zona de securitate ni s-a cerut să ne dăm măștile jos pentru câteva momente. Nu înțeleg de ce dacă companiile aeriene cer în pregătirea de zbor un test covid negativ, mai este nevoie și de mască.

Lumea multă se plimba de colo-n colo prin aeroport ca și într-un film sumbru.

În avion, atât în zborul intern cât și cele externe, ni s-a cerut să ținem măștile pe față, cu excepția când bei lichide sau când mănânci, doar între îmbucături. Nu poți să nu te întrebi dacă cei ce născocesc astfel de reguli,  se gândesc și cum pot fi respectate sau sunt reguli doar de dragu covidului.

Când am ajuns în Europa, în Germania,  aveam o dilemă: aveam doar 35 de minute de între zboruri. În aeroport erau 10 ghișee unde se făcea intrarea în Europa. 7 din ele erau pentru toate pașapoartele iar 3, erau doar pentru cetățenii EU. În fața celor 7 ghișee erau câteva sute de pasageri care așteptau să intre în EU, într-un fel de “coadă” neorganizată, cam cum erau cozile la pâine, la lapte,  la carne pe vremea lui Ceaușescu.  După câteva minute, am observat ca la cele 3 ghișee,  era o coadă mult mai scurtă.  Pe aici treceau doar cetățenii EU. Mi-am dat seama că eu sunt român, am scos documentul care atesta acest fapt și m-am mutat la coada respectivă. A durat doar câteva minute. M-am gândit că “am fentat sistemul” dar mi-am dat seama că sunt român ... A fost unul din momentele în care am fost mândru că sunt român.  

Dacă stăteam la “coada” de la cele 7 ghișee,  pierdeam avionul. Când am ajuns în Ungaria, am fost plăcut surprins să văd o țară liberă: nimeni nu mai purta mască.

Ajuns în România,  am găsit o Românie schimbată,  în bine. Și românii și-au dat seama că masca este un semn al mascaradei politice internaționale. Ca să fie clar: nu sunt împotriva purtării măștii în public sau în incinte închise dar deja purtatul măștii a devenit un semn al subjugării politice atât în Statele Unite cât și alte țări ale lumii.

De data aceasta am găsit o Românie cu drumuri bune, asfaltate, cu mici excepții pe ici pe colo. Cu luminat public la fiecare stâlp electric, cu containere de colectat gunoiul, cu drumuri prin sat accesibile, unele asfaltate recent iar restul chiar dacă sunt de piatră spartă, sunt circulabile.  Cu oameni gospodari și cu inimă bună și mare. Cu autovehicule înnoite, mai vezi câte o dacie pe ici pe colo, cu case vechi și noi, îngrijite și curate. O Românie care te atrage, te îmbie la respect și bunăstare.

Scriu aceste rânduri de pe prispa casei părintești,  leagănul copilăriei mele, învăluit în întuneric, înecat în tăcere, înconjurat de zumzetul greierilor și a altor gâze, de lătratu pustiu al câinilor și fără mușcături de țânțari.