“Trăim într-o vreme in care există foarte multă confuzie și oamenilor trebuie să le spunem, să le explicăm” ”Multe persoane nu sunt educate îndeajuns pentru a înțelege ... cum funcționează lanțul de aprovizionare” - le-a spus președintele Joe Biden americanilor explicandu-le ca unor copii de grădiniță.
America s-a ales cu un președinte și o administrație care aproape după un an de la venirea lor dubioasă la putere, au reușit performanța de a “pune America pe butuci”. A anulat construirea conductei de gaz Keystone XL. Prețul carburanților a urcat la cote de vârf, aproape de necrezut. Statele Unite au fost independente din punct de vedere energetic în 2019 pentru prima dată din 1957. Producția de energie din SUA în 2019 a fost mai mare decât consumul de energie din țară pentru prima dată în ultimii 62 de ani. Astfel, SUA au atins obiectivul independenței energetice – ceea ce nu a însemnat că nu au importat sau exportat energie ci au produs mai multă energie decât au consumat. Însă acuma au ajuns din nou la mila și manipularea țărilor OPEC.
Până la data de 12 noiembrie 2021, președintele Biden a semnat 67 de decrete prezidențiale, multe dintre ele au avut ca scop anularea a tot ce a fost bun din punct de vedere economic de către fostul președinte Trump.
Astfel, indicele prețurilor de consum a crescut cu 6,2% față de un an în urmă, în octombrie 2021, cea mai mare din decembrie 1990. Dacă în urmă cu un an, în octombrie, o pereche de pantofi a costat 100 de dolari, acum aceeași pereche costă 106.20 dolari.
Lanțul de aprovizionare al economiei americane este în derivă, sute de nave maritime așteaptă în larg, intrarea în porturile americane, acestea fiind limitate de lipsa de spațiu de depozitare și de lipsa de muncitori, rezultând în rafturi goale și materiale întârziate.
Economiștii cred că există mai mulți factori care contribuie la penuria lanțului de aprovizionare al Statelor Unite, inclusiv un număr tot mai mare de lucrători care părăsesc locurile de muncă, esențiali pentru a menține acest lanț “uns” ca lucrurile să decurgă fără probleme.
Un record de 4,3 milioane de americani și-au părăsit locul de muncă în august -- cei mai mulți de când Departamentul Muncii al SUA a început să ia în considerare aceste date din anul 2000. Aceasta se datorează în mare parte măsurilor draconice a companiilor care, sub presiunea guvernului, au impus angajaților obligativitatea vaccinului “anti”-covid.
Departamentul Muncii a raportat în iulie că industria depozitelor a avut un record de 490.000 de locuri de muncă disponibile. Companii precum Walmart, Target și Amazon fac tot posibilul pentru a atrage muncitori pentru depozitele lor cu diferite beneficii, inclusiv sponsorizarea școlarizării gratuite.
Rata de aprobare a președintelui american este printre cele mai scăzute din Istoria Statelor Unite, un pic mai mult de 30% iar peste 70% din americani cred că țara lor se îndreaptă într-o direcție greșită.
Președintele american, împreună cu Camera Reprezentanților, unde este majoritar partidul președintelui iar în Senat sunt cam 50/50, balanța spre majoritate înclinând-o vicepreședinta, “aleasa poporului” doamna Harris, merg înainte cu o agendă radicală socialistă pentru suportarea și încurajarea dependenței populației de guvern prin ajutoare sociale, cu o politică a granițelor deschise care permit sutelor de mii de emigranți, neverificați, ne-testați împotriva Covidului, printr-o susținere oarbă a ideologiei schimbării climatice (fosta încălzire globală), prin promovarea (sau lipsa de promovare) a unei Americi “de râsu lumii” pe scena internațională ca o țară fără căpătâi.
America s-a ales cu un președinte fără căpătâi, un bâlbâit și un papițoi politic condus clar din spate de către forțe obscure necunoscute omului de rând, cetățeanului american. Un președinte care a adormit, pe bune, la cârma Americii și la cârma istoriei acesteia. (Vezi președintele american trăgând un pui de somn la Conferința Schimbării Climatice a Națiunilor Unite din 2021).
Imaginea președintelui care moțăie, este poate cea mai reprezentativă imagine a unui președinte de stat căruia nu ii pasă de cetățeni și de țară ci îi pasă mai mult de interesele obscure ale partidului care l-a pus într-o funcție pentru care se vede de “la o poștă” că nu este demn și în stare să o ducă până la capăt.