"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Nu există nici o îndoială că trăim vremuri istorice nemaiîntâlnite. Sărbătorile de anul acesta au venit oarecum pe neașteptate, poate prea târziu pentru unii sau prea repede pentru alții. Suntem încă în plină pandemie sau așa ni se spune prin trâmbițele mass-mediei. Parcă nici luminițele de pe la casele americanilor nu mai sunt așa de multe și  strălucitoare.

Azi dimineață m-am trezit cu un fel de zăpadă spulberată la geam, ca și când zăpada a încercat să vină, apoi s-a răzgândit și parcă a lăsat doar geru să își facă treaba, să ne înghețe parbrizele la mașini și asfaltul de pe drumuri.

Crăciunul anului 2021 îi prinde pe americani mai săraci. Sărbătorile de anul acesta îi găsesc pe aceștia mai îngrijorați, nu neapărat din cauza pandemiei, cu toate că și aceasta își are rolul ei,  ci din cauza situației politice precare în care se află națiunea americană. Anul  care se termină în curând prin sărbătorile de iarnă, este umbrit de grijă pentru ziua de mâine, de anul care vine, prin inflația ieșită din comun, prețuri mari la produse, o lipsă acută a forței de muncă (văd sute de semne în fiecare zi de “help wanted” - semn al angajatorilor că au nevoie de muncitori, că angajează), tot ce este normal, a devenit anormal, sistemul educațional a devenit un fel de fabrică de spălat copii și tineri pe creier. Că doar li se spune copiilor încă de la grădiniță că pot să fie și să devină orice, oricine: dacă este fetiță, poate să fie băiat și invers. O mulțime de români de prin Portland și Seattle, se mută în alte state, unde pot să își crească copiii în liniște și cât de cât feriți de ideologii politice. Vorbeam cu un pastor al unei biserici de aici din Portland și spunea că 30% din membrii bisericii s-au mutat în alte state.

Numai în anul care se încheie, Statele Unite au tipărit “un vagon” de bani. Într-o scrisoare către investitori publicată pe 29 iulie, CEO-ul Pantera Capital, Dan Morehead, a remarcat că Statele Unite au tipărit o sumă șocantă de bani pentru a combate “criza financiară indusă de pandemie. „Statele Unite au tipărit mai mulți bani în iunie decât în primele două secole de la “nașterea” ei”, a scris Morehead. „Luna trecută, deficitul bugetar al SUA – 864 de miliarde de dolari – a fost mai mare decât datoria totală contractată din 1776 până la sfârșitul lui 1979.” Morehead a precizat că Pantera Capital vede Bitcoin ca soluție pentru criza actuală. El a comparat, de asemenea, efectele tipăririi banilor din ultimele luni, cu modul în care suma echivalentă a monedei a evoluat de-a lungul secolelor: „Cu acel prim trilion [tipărit] am învins imperialiștii britanici, am cumpărat Alaska și Louisiana, am învins fascismul, am pus capăt Marii Depresiuni, am construit sistemul de autostrăzi interstatale și am mers pe Lună.”

Pe data de 6 ianuarie 2020, Rezerva Federală a SUA avea în jur de 4 trilioane de dolari. Pe 4 ianuarie 2021, numărul a crescut la 6,7 trilioane de dolari. Banii sunt de obicei un mijloc de schimbare pentru a facilita vânzarea, cumpărarea sau comerțul cu bunuri între cumpărători și vânzători. Cu toate acestea, deoarece nu există productivitate (bunuri și servicii) care să susțină trilioanele de dolari aflate în circulație în prezent, tipărirea mai multor bani nu crește neapărat producția economică (productivitate), ci doar crește cantitatea de bani care circulă în economie.

Sărbătoriile de sfârșit de an 2021 ne-au adus prețuri mari la combustibili așadar prețuri mari la produse. Pentru unii sărbătorile anului le-au adus necazuri pentru că au refuzat să se aplece zeului acului, fiind astfel concediați de către companiile sau corporațiile care vroiau morțiș ca aceștia să “se împungă”. Purtatu cârpei faciale a devenit un simbol politic oprimant, susținut morțiș mai ales de către statele democrate, în special cele de pe coasta de vest, Washington, Oregon și California. Poate cea mai mare mascaradă o observi dacă mergi la un restaurant: unele ți se cere cârpa facială la intrare, apoi te așezi la masă și o iei jos. Oare chiar asistăm la tâmpirea forțată a populației?

Tot sărbătorile de sfârșit de an i-au prins pe mulți în corturi, pe drumuri .. la propriu. Rata persoanelor străzii aici în partea de vest a Americii a atins cote alarmante. Centrele orașeor mari ca Seattle, Portland, San Francisco, Los Angeles etc au devenit niște zone ca după război.
Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie și este atât o sărbătoare religioasă sacră, cât și un fenomen cultural și comercial la nivel mondial. Timp de două milenii, oamenii din întreaga lume celebrează această sărbătoare prin tradiții și practici care sunt atât religioase, cât și laice. Unii nu sărbătoresc deloc, prin nimic, nu există nici o deosebire între o zi normală și sărbătoarea Crăciunului. Creștinii sărbătoresc ziua de Crăciun ca aniversare a nașterii lui Isus Cristos din Nazaret, Fiul Lui Dumnezeu ale cărui învățături stau la baza religiei creștine. Obiceiurile populare includ schimbul de cadouri, împodobirea pomilor de Crăciun, mersul la biserică, mese pline cu bucate, timp pentru  familie și prieteni.  Data de 25 decembrie – Ziua de Crăciun – este o sărbătoare federală aici în Statele Unite din 1870.

Mijlocul iernii a fost mult timp un moment de sărbătoare în întreaga lume. Cu secole înainte de sosirea omului numit Isus, primii europeni sărbătoreau lumina și nașterea în cele mai întunecate zile ale iernii. Multe popoare s-au bucurat în timpul solstițiului de iarnă, când cel mai rău din iarnă era în urmă și puteau aștepta cu nerăbdare zile mai lungi și ore prelungite de lumină solară.

Sfârșitul lunii decembrie a fost un moment perfect pentru sărbătoare în majoritatea zonelor Europei. În acea perioadă a anului, majoritatea vitelor erau sacrificate, astfel încât să nu fie hrănite în timpul iernii. Pentru mulți, era singura perioadă a anului în care aveau provizii de carne proaspătă. În plus, majoritatea vinurilor și berii făcute în timpul anului au fost în sfârșit fermentate și gata de băut.

Tradițiile de Crăciun sunt diverse în întreaga lume, tradițiile care depind de zonă la nivel de țară și de cele mai multe ori influențate din trecutul fiecărui popor, de cultura acesteia, de zeitățile la care se închinau. De exemplu în trecut, La Roma, iernile nu erau la fel de aspre ca cele din nordul îndepărtat, era sărbătorită Saturnalia – o sărbătoare în cinstea lui Saturn, zeul agriculturii. Începând în săptămâna premergătoare solstițiului de iarnă și continuând timp de o lună întreagă, Saturnalia a fost o perioadă hedonistă, când mâncarea și băutura erau din belșug și ordinea socială romană normală era răsturnată. Timp de o lună, sclavii primeau libertate temporară și tratați ca egali. Afacerile și școlile erau închise pentru ca toată lumea să poată participa la festivitățile de sărbătoare.

Tot în timpul solstițiului de iarnă, romanii sărbătoreau Juvenalia, o sărbătoare în cinstea copiilor Romei. În plus, membrii claselor superioare sărbătoreau adesea ziua de naștere a lui Mithra, zeul soarelui de necucerit, pe 25 decembrie. Se credea că Mithra, un zeu prunc, s-a născut dintr-o stâncă. Pentru unii romani, ziua de naștere a lui Mithra a fost cea mai sfântă zi a anului.

Ținând Crăciunul în același timp cu festivalurile tradiționale ale solstițiului de iarnă, liderii bisericii au obișnuit poporul ca fiind o sărbătoare creștină acceptată de acesta. Până în Evul Mediu, creștinismul a înlocuit, în cea mai mare parte, religia păgână. De Crăciun, credincioșii mergeau la biserică, apoi sărbătoreau destul de gălăgios prin atmosfere de beții, asemănătoare carnavalului, asemănătoare cu Mardi Gras-ul de astăzi. În fiecare an, un cerșetor sau un student era încoronat „stăpânul dezordonării”, iar celebranții dornici jucau rolul supușilor săi. Săracii mergeau la casele celor bogați și își cereau cea mai bună mâncare și băutură. Dacă proprietarii nu se conformau, vizitatorii îi amenințau sau chiar îi terorizau pe aceștia. Crăciunul a devenit perioada anului în care clasele superioare își puteau rambursa „datoria” reală sau imaginară față de societate, distrând cetățenii mai puțin norocoși. De aici și colinda populară “Ne dați ori nu ne dați” (Bună dimineața la Mos Ajun).

La începutul secolului al XVII-lea, un val de reforme religioase a schimbat modul în care a fost sărbătorit Crăciunul în Europa. Când Oliver Cromwell și forțele sale puritane au preluat Anglia în 1645, au promis că vor scăpa Anglia de decadență și, ca parte a efortului lor, au anulat Crăciunul. La cererea populară, Carol al II-lea a fost readus pe tron și, odată cu el, a venit și revenirea sărbătorii populare.

Există și astăzi așa zise mișcări religioase creștine, care consideră că sărbătorirea Crăciunului este un păcat “mortal”. Nu sunt singurii. De-a lungul istoriei, pelerinii, separatiști englezi care au venit în America în 1620, erau chiar mai ortodocși în credințele lor puritane decât Cromwell. Drept urmare, Crăciunul nu a fost o sărbătoare la începutul Americii. Din 1659 până în 1681, sărbătorirea Crăciunului a fost de fapt interzisă în Boston. Oricine arăta “spiritul” Crăciunului a fost amendat cu cinci șilingi. În schimb, căpitanul John Smith a raportat că în așezarea Jamestown Crăciunul a fost sărbătorit  de toți și a trecut fără incidente.

După Revoluția Americană, obiceiurile engleze s-au diminuat, inclusiv Crăciunul. De fapt, Crăciunul a fost declarat sărbătoare federală abia pe 26 iunie 1870.

Tradițiile din România cred că continuă cu colinzi, mese îmbelșugate, întruniri de familie și servicii bisericești. În anul acesta s-au împlinit 24 de ani de când am venit în Statele Unite la vârsta de 24 ani. Încerc să țin tradițiile românești de unul singur. Familia nu le împărtășește cu mine. Copii sunt mari, au gusturile lor pe care le respect. Cred că m-am pierdut în noianul anilor și al depărtărilor. Am vrut să îmi petrec sărbătorile acasă, în România și le-am petrecut acum câțiva ani. Nu mi-am găsit locul, fapt de care am scris la timpul potrivit. Am încercat să caut colinzi românești pe iutub și acesta mi-a dat o mulțime de colinzi necunoscute, frumoase în felul lor. Sărbătoarea Crăcinului nu mai sună “hrușcic” (de la colinzile lui Hrușcă) ca altădată, nici  tradițional. Colinzile vechi au fost înlocuite cu cântece noi care în general au același mesaj dar nu sunt acceptate de timp și de tradiții.

Crăciun sau Sărbătoare, se sting toate în noianul timpului, al amintirilor noastre. Nu cred că este vorba de vârstă, cu toate că poate și aceasta își spune cuvântul. Omenirea se îndreaptă cu pași repezi spre ceva despre care unii dintre noi știm, simțim, sunt vremuri apocaliptice la propriu, nu la figurat. Ne îndreptăm cu pași repezi spre un necunoscut sumbru. Îi las aici pe colegi de ai mei de aici de la RT să dezbată acest subiect mai bine.

Am fost obișnuiți cu sărbătorile de iarnă cu moși Crăciuni cu măști dar se pare majoritatea omenirii a devenit niște moși Crăciuni. Am fost obișnuiți cu OBIȘNUINȚA chiar și de sărbători dar această obișnuință s-a terminat. Omenirea a devenit dintr-o dată cuprinsă de o pandemie de FRICĂ nu de covid. Nu că covidu nu există sau nu este real. Ci ceea ce trăim este probabil cel mai bun exemplu al vorbei românului care spune că “s-a făcut din țânțar armăsar” și un preludiu al timpurilor ce va să vină.