Antibioticele sunt “arme chimice” care, folosite corect, pot aduce mari beneficii în vindecarea unor infecții grave, prin omorârea bacteriilor care le-au produs. Folosirea lor necorespunzătoare duce însă la reducerea propriului lor efect de vindecare, slăbind sistemul nostru imunitar și punându-ne astfel în pericol sănătatea.
Studii îndelungate făcute de către cercetătorii germani au concluzionat faptul că, din totalul de cazuri în care au fost indicate antibioticele naturale, 50-70% au fost indicate în mod greșit, fiind prescrise „preventiv”, chiar și în infecțiile virale simple, în care nu au niciun efect. Antibioticele sunt indicate pentru distrugerea bacteriilor (antibiotic = împotriva a ceva viu) și nu afectează deloc virușii care sunt responsabili de tuse, guturai, infecții gripale în 90% din cazuri și, spre deosebire de bacterii, nu au un metabolism propriu și nu se reproduc. Pe lângă bacteriile periculoase pe care le omoară, antibioticele distrug și pe cele folositoare aflate în intestin, care de fapt combat bolile și reglează digestia, slăbind prin aceasta sistemul imunitar. De asemenea, ele distrug bacteriile de pe mucoase și de pe piele slăbind rezistența acestora și mărindu-le sensibilitatea la infecții.
Un studiu efectuat în Anglia pe pacienți tratați cu antibiotice medicamentoase pentru infecții în gât a demonstrat că aceștia au făcut în anul următor mai multe infecții decât cei ce nu au făcut acest tratament. Un alt studiu de lungă durată făcut pe 3.000 de copii la Oxford, a arătat că tratamentul cu antibiotic, făcut sub vârsta de 2 ani, are un rol negativ mai mare chiar și decât ereditatea în apariția alergiilor, dublând posibilitatea apariției acestora.
Având în vedere faptul că fiecare doză nouă de antibiotice pe care o luăm crește numărul bacteriilor rezistente, asupra cărora ele nu mai au niciun efect și că, în prezent există numeroase tulpini de bacterii, care nu mai reacționează deloc la majoritatea antibioticelor tradiționale, este nevoie să apelăm la plantele medicinale cu acțiune antibacteriană. Acestea, pe lângă acțiunea lor antibiotică, au și capacitatea de a combate virușii și ciupercile, precum și de a stimula sistemul imunitar. Plantele cu efect antibiotic se pot consuma sub formă de drajeuri, extracte, picături, sucuri sau ceaiuri, cu necesitatea de a ne informa în caz de sarcină, alăptare, alergii sau boli cronice, care le-ar putea interzice folosirea.
În cele ce urmează vom enumera câteva din plantele cu proprietăți antibiotice, indicate în afecțiuni ale căilor respiratorii.
- Cimbrul (Herba Thymi) – thyme – se folosește sub formă de infuzie, 1-2 lingurițe de plantă la 150 ml de apă clocotită, infuzate 15 min. Se beau 3-4 căni pe zi. Acționează puternic asupra bacteriilor și virușilor, calmează tusea din infecțiile faringiene acute, bronșite, traheite, tusea convulsivă, gripă, având efect expectorant, antiseptic și diuretic.
- Anasonul (Fructus Anisi) – se folosește sub formă de infuzie din ½ linguriță de semințe, proaspăt măcinate, infuzate 10-20 de minute în 150 ml de apă clocotită, care se strecoară. Se beau 3 căni pe zi, înainte de mesele principale. Se poate folosi și sub formă de ulei volatil 2-3 picături la cană, pentru inhalații sau gargară. Este un antibacterian, expectorant, indicat în guturai, faringită, traheită și bronșită.
- Salvia (Folium Salviae) – se folosește sub formă de infuzie din o linguriță de frunze la o cană de apă clocotită infuzată 10 min. Se beau 2-3 căni pe zi. Este indicată în aftele bucale, faringite, amigdalite, în care se face gargară de mai multe ori pe zi, cu infuzie din 2 lingurițe de frunze la 100 ml de apă clocotită. Are efect antibacterian și antiviral, antiseptic și antiastmatic. Atenție, reduce lactația !
- Iedera – se folosește sub formă de tablete, picături sau suc. Are efect antibacterian, expectorant în bronșite, calmează tusea seacă.
- Extract din sâmburi de grapefruit – se folosește sub formă de picături în infecții bucale și faringiene – 10 picături la un pahar de apă pentru gargară, de mai multe ori pe zi. Întărește imunitatea, combate bacteriile, virușii, ciupercile și unii paraziți.
- Mușchi Islandez – se folosește sub formă de bomboane de supt și ceai. Are efect antibacterian, calmează infecțiile căilor respiratorii, combate tusea seacă, răgușeala, vindecă faringitele și amigdalitele.
Acestor câteva plante cu efect antibiotic alăturăm ceapa și usturoiul, a căror acțiune și mod de folosire au fost amintite în articole anterioare.
Pentru afecțiuni ale stomacului și ale tractului digestiv
Scorțișoara – Peste o linguriță de scorțișoară mărunțită se toarnă 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 min. și se bea caldă înaintea meselor. Omoară bacteriile și are efect antispastic. Se folosește în crampele stomacului, în diareea cauzată de bacterii și în anorexie (lipsa poftei de mâncare).
- Usturoiul – se recomandă 5–10 căței de usturoi pe zi, adăugați la mâncarea gata preparată, deoarece prin fierbere, efectul lui este distrus parțial. Acționează puternic asupra bacteriilor în diaree și susține flora intestinală, menținându-i echilibrul. Nu se recomandă în gastrita acută și în ulcerul gastro-duodenal activ.
- Menta – se folosește sub formă de infuzie din o lingură de frunze uscate la o cană de apă clocotită. Se bea după răcirea completă, în cantități (înghițituri) mici, treptat, în total 1–2 căni pe zi. La copii se administrează sub formă de ceai călduț, în concentrație și cantitate mai mică, pentru combaterea colicilor abdominale. În tulburările digestive ca : greață, vărsături, diaree, deshidratare prin boala diareică, în infecțiile mucoasei stomacale și intestinale, în colonul iritabil și în bolile vezicii biliare, menta are efecte antispastice și antiseptice. De asemenea, poate fi administrată ca antiseptic, analgezic și decongestionant, în afecțiunile inflamatorii, ale căilor respiratorii, nasului și sinusurilor. Ceaiul și infuzia de mentă nu se pot folosi în cantități mari în ulcerul gastric și duodenal și nu se pot consuma pe timp îndelungat sau permanent, fiindcă produc obișnuință.
- Hreanul – se amestecă o linguriță de hrean ras într-un pahar de lapte cald, se bea o dată pe zi, seara, timp de 3 săptămâni. Este indicat în tulburări digestive multiple și în boli respiratorii.
Pentru afecțiuni ale vezicii și căilor urinare
- Afinele și merișorul (coacăz de munte) – Se consumă sub formă de suc, 2 pahare, unul dimineața și altul seara. Efectul apare la două ore și durează zece ore. Acționează asupra bacteriilor rezistente la antibiotice și asupra virușilor, împiedicând instalarea acestora în tractul urinar.
- Frunzele de strugurii ursului – se folosesc sub formă de infuzie sau ceai, 2 lingurițe de frunze la o cană, infuzate 10–15 min. și se beau 2–3 căni pe zi. Au efect dezinfectant și antibacterial în infecțiile urinare.
Splinuța – se consumă sub formă de infuzie din 2 lingurițe de plantă la 150 ml de apă clocotită, se lasă acoperită 15 min. și se beau 2–4 căni pe zi, între mese. Are acțiune dezinfectantă, antiseptică și anti-inflamatoare în cistite și infecții urinare.
- Mătasea de porumb, cozile de cireșe, socul, mugurii de pin – toate au un efect diuretic și dezinfectant, fiind indicate în infecțiile urinare, fie împreună cu antibioticele specifice acestor afecțiuni, fie în lipsa acestora.
- Coada calului, coada racului, fructele de Ienupăr, levănțica, rozmarinul și mugurii de plop - sunt medicamente vegetale cu proprietăți antiseptice, antispastice, diuretice și anti-inflamatoare care au un rol deosebit în tratamentul bolilor de rinichi și în prevenirea formării pietrelor la rinichi.
Toate aceste “medicamente” din Grădina Domnului și încă multe altele care nu au fost amintite, sunt arme importante în lupta cu bolile produse de microbi, virusuri și în micoze. Ele ne pot fi folositoare dacă le preparăm cu pricepere și le consumăm corect. Consultați medicul atunci când e cazul să apelați la antibioticele tradiționale și combinați-le cu cele naturale când este posibil.
Iubiți cititori, rugați pe Dumnezeu să vă dea înțelepciune ca să puteți folosi în mod corect și eficient aceste medicamente din farmacia Sa și fiți recunoscători, mulțumindu-I pentru ele.