Mazărea (Pisum sativum) este o plantă ierboasă, cultivată. Face parte din familia leguminoaselor, fiind dicotiledonată. Rădăcina sa este pivotantă, cu nodozități. Tulpina este aeriană, ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere. Frunzele sunt compuse și se termină cu cârcei. Florile sunt pe tipul 5 pedunculi, 5 sepale verzi, 5 petale inegale, 9 stamine unite și un pistil. Fructul se numește păstaie.
Pe lângă utilizarea mazărei în preparatele culinare, se cunoaște și întrebuințarea acesteia ca remediu natural, ajutând în vindecarea și tratarea numeroaselor afecțiuni. Mazărea contribuie la tratamentul osteoporozei, hipertensiunii arteriale, constipației, diabetului etc.
Mazărea verde mai este recomandată a fi utilizată și în tratarea bolilor renale sau stărilor de epuizare atât fizică cât și psihică. Mazărea uscată este și ea importantă, deoarece asigură organismului necesarul de energie.
Este nu numai un aliment, ci și un medicament folositor pentru sănătatea noastră ? Ea face parte din familia leguminoaselor împreună cu fasolea, lintea, năutul și soia, familie care, alături de cerealele integrale stă la baza piramidei alimentației vegetariene, aprobată în 1997 la cel de-al treilea Congres Internațional de Nutriție Vegetariană. Mazărea conține vitaminele: A, B, C și mineralele: fier, fosfor, potasiu, amidon și acid uric (50mg-100 gr).
Indicații:
Debilitate fizică, astenie – ca energetic;
Digestie lentă, evacuare intestinală dificilă – ca digestiv și ca “mătură a intestinului” (contraindicat celor cu enterite);
Anemie – ca stimulator al funcției măduvei osoase, în anemiile aplastice;
Mod de folosire:
Crudă – singură sau asociată cu alte verdețuri, în salate, aperitive – curăță intestinul;
Fiartă – în supe, ciorbe sau mâncare de mazăre;
Uscată – se consumă cu prudență, deoarece conține elemente concentrate;
Atenție ! Având o cantitate mare de oxalați, va fi consumată mai rar de cei cu gută sau reumatism.