Portland - Oregon

(continuare din numarul trecut)

RT: Ce rol are fiecare?

MM: Înainte de a spune ce rol are fiecare, vreau să precizez că membrii Bordului R3A sunt toți egali în puterea de a decide și toți au aceeași valoare indiferent de funcția pe care o au în cadrul Bordului (președinte, vice, secretar, treasurer, etc.). Mult mai important, mai ales acum la început, este aportul adus pentru deschiderea și buna funcționare a școlii. Vorbind despre rolul fiecăruia ... după ce inițial am vorbit cu Profesorul Hollenbeck despre ideea înființării R3A – conceperea design-ului școlii, necesitatea unei expertize, despre contactarea unui lider sau a mai multor lideri ai comunității române din Portland pentru a ne sprijini în această acțiune (nu cunoșteam foarte bine comunitatea română din Portland) - am luat legătura cu Marius Marin pe care îl știam din perioada înființării Centrului Cultural Roman din nord-vestul USA (Romanian Cultural Center in Nortwest USA), cu sediul în Portland. Dl Marin a fost foarte entuziasmat din primul moment când i-am spus despre ideea de a colabora la aplicația înființării R3A (Romanian-American Academy of Arts). A acceptat să mergem împreună să vorbim cu Margaret Bates, directoarea programului de charter schools la Departamentul de Stat al Educației în Oregon, după care a ajutat la organizarea tuturor activităților de inițiere a acestei acțiuni. La prima întâlnire publică, organizată de dl Marin, pentru a discuta începerea aplicație au fost prezente și Licinia Stoian, Simona Sava, George Sîngeorzan, care și-au manifestat hotărât dorința de a ajuta, și o mare parte din cei 36 de fondatori; nu-mi aduc exact aminte dacă a fost Andreea Gruia și Carmen Dumitrescu la prima întâlnire, dar știu sigur că a venit la a doua întâlnire publică și și-a exprimat dorința de a ajuta la acest proiect. Apoi au urmat prezentările la biserici - din nefericire nu la toate fiindcă îmi era greu să merg din Eugene în Portland în fiecare weekend, cu toate că dl Marin îmi asigura că poate vorbi și aranja să pot prezenta acțiunea de deschidere a R3A la oricare dintre biserici. La ora actuală, d-l Marin este vicepreședinte și se ocupă cu partea de relații cu comunitatea din Portland (atât română cât și cea americană), Licinia Stoian este secretar și se ocupă cu toate formalitățile specifice, Simona Sava este responsabilă cu partea de educație, Andreea Gruia este cu PR-ul la fel ca și Daniel Țecu, care a dorit să ajute la acest proiect în mod direct. Dl Țecu este în strânsă relație cu persoane din sfera politică românească, el fiind implicat în acest domeniu prin poziția de președinte al FADERE – Federația asociațiilor de români din Europa, Statele Unite și Canada - și având o strânsă legătură cu diferite forumuri ale guvernelor europene prin activitatea pe care o duce și ca activitate socială de protejare a intereselor românilor din Europa, în mod special, dar și ca misionar creștin, el fiind adventist ca orientare religioasă. Carmen Dumitrescu a fost până recent trezorier, dar fiindcă profesia de contabil este foarte dificilă (necesitând mult timp; cei care au această profesie știu despre ce este vorba) a fost obligată să renunțe a mai fi parte din Bord promițând că ne va ajuta cu tot ce poate în continuare. Spuneam că recent George Sîngeorzan și Dan Pantea și-au exprimat dorința de a fi membri în Bordul R3A. Dl Sîngeorzan este de la început un ajutor financiar puternic pentru acest proiect la fel ca și dl Pantea (care a donat tot serviciul de survey făcut anul trecut, care ar fi costat o sumă destul de considerabilă). Dl Sîngeorzan și dl Pantea, de fapt au răspuns la rugămintea noastră de a ni se alătura, fiindcă Bordul R3A a decis acum câteva săptămâni să lărgescă numărul de membri, pentru a deveni mult mai eficient. Un alt ajutor direct și foarte important ni-l dă Marius Trăstănetz, care nu a dorit să facă parte din Bord, dar ne ajută la dezvoltarea Comitetului de Părinți; un corp vital pentru deschiderea acestei școli. Acum, după experiența de anul trecut am realizat cât de dificil este să aplici pentru o școală tip charter K-5. De obicei aceste tipuri de școli, aici în Oregon, se deschid începând cu doar două, trei clase, după care se dezvoltă. Noi ne-am hotărât la 6 clase din două motive: a) mulți părinți români ai copiilor cuprinși de această vârstă și-au exprimat dorința anul trecut de a-și da copii la o astfel de școală (pe motive bine întemeiate); și, b) școala este mult mai capabilă financiar având mai multe clase.

RT: Deci școala va avea clase începând de la grădiniță până la clasa a 5-a? De ce nu până la a 12-a?

MM: Nu. Este practic imposibil să se înceapă astfel. În primul rând pentru copii care sunt deja în clasa a 6-a este foarte greu să garantăm că putem să-i integrăm total într-un program de limbă română de clasa a 7-a. Din câte știu sunt puțini copii la această vârstă care pot vorbi, citi, scrie limba română pentru un astfel de nivel școlar. Chiar și cu copii de clasa a 4-a va fi greu să lucrăm – va fi nevoie de efort suplimentar pentru a-i aduce la nivelul dorit. Dar nu neapărat asta ar fi problema majoră care ne determină sa fim orientați pentru a deschide școala pentru K-5. Sunt câteva aspecte importante de luat în seamă. În primul rând spațiul necesar: este mult mai lejer și ia mai puțin timp să amenajezi un spațiu mai mic. În al doilea rând, echipa de profesori/profesoare trebuie să se adapteze la noua metodologie care va fi foarte diferită de ce este în școlile publice. E mult mai bine pentru corpul educativ să „crească” odată cu copii. Plus că este mai ușor să găsești 6-8 profesori/profesoare decât 20. Să nu uităm că o condiție primară la acestă școală este ca profesorii/profesoarele să cunoască ambele limbi și culturi. Nu este ușor de găsit așa ceva, dar Oregon Department of Education cât și din partea comisiei TSPC (Teacher Standards and Practices Commission), care se ocupa cu licențierea profesorilor, ne-au promis că ne vor ajuta în a găsi români/românce cu care putem apoi discuta o posibilă colaborare.

RT: Dar am înțeles căci Guvernul Român, mai precis Ministerul Educației din România și-a exprimat sprijinul prin ministrul Mihnea Costoiu, care a venit aici special pentru a face cunoscut acest lucru.

MM: Da, ne bucurăm de acest sprijin și de faptul ca domnul ministru Costoiu a avut plăcerea de a merge cu noi la Oregon Department of Education unde a declarat direct în limba engleză căci Guvernul României urmărește cu mare interes și că sprijină această acțiune. Dar trebuie să ținem cont că noi vrem să avem acestă școală în Statele Unite, mai precis în Portland și acest lucru este, cum s-ar spune, în grădina noastră: noi suntem răspunzători direct de ceea ce facem aici. E foarte adevărat că Guvernul Român poate facilita multe programe de colaborare după ce școala se înființează, și pot spune că s-au discutat proiecte interesante pentru viitor, dar e bine să rămânem la prezent.

RT: Să înțelegem că Statul Oregon sprijină financiar activitatea voastră de deschidere a școlii? Ajută și Guvernul României cu fonduri?

MM: Bune întrebări! Despre Statul Oregon: și da și nu. Despre Guvernul României: nu. Statul Oregon pune la dispoziție banii alocați pe numărul de studenți înscriși. Acest lucru este posibil doar după ce școala are licența primită cu scurt timp înainte de a începe anul școlar. Ca școala să primească licența trebuie să aibă deja o locație amenajată conform regulilor specifice școlilor publice americane (informații despre aceste reguli se pot găsi pe internet, și nu sunt puține deloc). Pentru amenajarea școlii este greu să se poată obține bani în avans de la ODE. Se poate în schimb aplica pentru subvenții (grants) de la diferite organizații care sprijină acest tip de activitate dar asta necesită timp. Ceea ce ne va ajuta să putem porni cât mai repede …

RT: Apropos! Când plănuiți să deschideți această școală?

MM: În septembrie 2015. Mai repede nu avem cum, ci doar mai târziu. Dar facem tot posibilul să o deschidem în toamna lui 2015, cu ajutorul lui Dumnezeu și al comunității române din Portland și din Nordul Americii. Am adăugat „și Nordul Americii” deoarece la acest moment cel mai important ajutor financiar vine de la organizația Nord-Americană numită Unitatea Românească (OUR), unde este președinte domnul Dorel Sîngeorzan. Această organizație are membri atât în Statele Unite cât și în Canada, și și-a exprimat dorința atât verbală cât și financiară de a ajuta la înființarea acestei școli. Singura problemă este că această organizație este „tânără” – are doar un an și jumătate de existență - și nu are fonduri de milioane. Financiar este susținută de câțiva români, oameni de afaceri, de bună credință. Școala a primit și un fond de câteva sute de dolari, donați de membrii grupului de fondatori. Banii primiți pâna acum (de la grupul de fondatori și de la OUR) au fost folosiți la angajarea avocatului școlii, David Atkin și la formarea actelor legale specifice pentru înființarea școlii. Puterea comunității române din zona Portlandului se poate concretiza prin ajutorul financiar de care are nevoie școala pentru a se „naște”. După ce școala va funcționa modalitățile financiare se vor reglementa de la sine.

RT: Unii cititori ne-au întrebat dacă această școală va preda religie, și cum se va preda?

MM: Personal mi-ar plăcea foarte mult ca această școală să predea cursuri Biblice, dar fiind înregistrată ca și școală publică, nu ne este permis. Ceea ce pot să-i asigur pe cititori este că voi face orice demers posibil (și nu cred că va fi atât de dificil) ca această școală să aibă o ținută morală nu numai ca aspect social dar și ca aspect educativ. Dacă tot am atins acest subiect – religia – vreau să specific un lucru care mie îmi este foarte clar: Adevărul nu există decât în Dumnezeu, iar pentru noi oamenii prin Isus! Asta mi-e convingerea și prin ea îmi definesc trăirea. Sigur căci consider cunoașterea bibliei, a ce însemnă să fii creștin, ca fiind foarte importantă, dar atât timp cât guvernarea a hotărât un lucru el trebuie respectat. Există însă două rezolvări la această situație: a) predarea unui curs de istoria religiilor care se accentuează, la cererea părinților pe creștinism; și, b) școala poate să ajute fiecare biserică care dorește (indiferent de denominația religioasă) să aibă o școală religioasă duminicală; acest lucru rezolvă și aspectul religios, dar și reduce conflictul dintre părinți și copii deoarece copii fără să fie educați religios nu vor crede în ceea ce cred părinții.

RT: La ce te referi exact când spui „puterea comunității române din zona Portlandului se poate concretiza prin ajutorul financiar …”?

VA URMA