Duminică, 22 septembrie 2024, Parohia Învierea Domnului din Antelope CA l-a avut ca oaspete, prin binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Nicolae, pe Arhidiaconul Adrian Sorin Mihalache, profesor la Facultatea de teologie din Iași. Părintele Arhidiacon este cunoscut de către credincioșii noștri din vizitele anterioare pe care le-a făcut la Sacramento și conferințele susținute cu aceste ocazii.
De asemenea, cărțile aduse cu aceste ocazii “Ești ceea ce trăiești”, “The Relationship between theology philosophy and science: an eastern christian perspective“ și “Miracolul cunoașterii” au oferit o bună perspectivă asupra preocupărilor, înțelegerii și cunoașterii pe care Părintele Arhidiacon le are în multe domenii. Foarte interesante sunt reflecțiile care vin în urma prezentării rezultatelor diverselor cercetări din domeniul neuroștiințelor, în lumina învățăturilor și experiențelor patristice. Neuroștiințele astăzi, cu multiplele lor posibilități (aparatură, tehnică, evaluare computerizată) în cercetarea multor aspecte ale vieții interioare comportamentelor, stărilor, atitudinilor umane, certifică fără să caute lucrul acesta, ceea ce Sfinții Părinți au înțeles cu secole în urma. Aceștia, prin lucrarea Duhului Sfânt, asceza și adânca cercetare a celor mai intime și lăuntrice stări au reușit să afle și “să se cunoască pe sine“. Scrierile filocalice și patericele sunt pline de astfel de exemple. Noutatea pe care Părintele Arhidiacon o aduce în expunerile domniei sale constă în această putere de înțelegere și corecta observație în a identifica în experimentele susținute de fonduri substanțiale care se fac în domeniul neuroștiințelor, al fizicii, al matematicilor, calea smerită, bătătorită, a experienței sfinților părinți în care miza nu era vreun premiu Nobel ci însăși viața lor, viată lor veșnică.
Tema conferinței, aleasă pentru întâlnire, a fost despre valențele suferinței, într-un inventar al spiritualității creștine și al neuroștiințelor. În prima parte a întâlnirii, invitatul a prezentat contextul cultural actual și felul în care omul se raportează la suferință. Cultura contemporană, marcată de producțiile de divertisment și de marketing, dar și de servicii tot mai mult specializate pe wellness, pe cultivarea stării de bine, tind să izoleze sau să respingă experiența suferinței. În același timp, bucurându-ne de bunăstare și divertisment, suntem tot mai puțin pregătiți pentru acceptarea suferinței, lucru care este ilustrat și de producția și consumul de analgezice care a devenit un mod obișnuit de a contracara experiența durerii în variatele ei ipostaze. În fine, la încheierea acestei prime părți, invitatul a subliniat că este important, în calitate de creații, interesați de cultivarea vieții spirituale, să reflectăm nu doar la suferință ci să ne și observăm modul în care noi reacționăm la întâlnirea cu ea. Cât de răbdători suntem în expedierea suferinței sau a bolii personale sau a durerii cuiva apropiat, dar mai ales cât de buni reușim să rămânem pe parcursul încercărilor noastre.
În a doua parte a expunerii, invitatul a expus o amplă meditație plecând de la episodul vindecării bolnavului de la Scăldătoarea Vitezda (Ioan 5, 1-16). Bolnavii, cei mulți cu diversele lor suferințe, pot fi o icoană a numeroaselor suferințe trupești și spirituale ale lumii în care trăim. Pe de altă parte, “așteptarea mișcării apei” menționată în text se apropie, prin semnificație, condiției celui bolnav care pătimește (pacient însemnând în limba engleză nu doar bolnav ci și răbdarea pe care este nevoit să o arate orice pacient în suferință să, și desigur așteptarea vindecării depline care reprezintă deopotrivă semnul vulnerabilității omului care - în toate situațiile de suferință - nu se poate vindeca singur, dar care depinde, așteaptă și primește vindecarea divină. Un alt aspect important subliniat de invitat a făcut referire la faptul că bolnavul suferind de 38 de ani prezentat în textul Evangheliei nu și-a pierdut răbdarea și nădejdea în Dumnezeu de a fi vindecat, aceasta reprezentând o puternică lecție de încurajare, un model de conduită răbdătoare în suferință adecvată omului credincios.
În această a doua parte a intervenției, invitatul a mai subliniat faptul că vindecarea bolnavului de la Scăldătoarea Vitezda depinde de legătura cu oamenii. În acest sens, cel suferind constatând că “nu are om” care să îl arunce în scăldătoare va fi în cele din urmă vindecat de Omul Dumnezeu Hristos care este și Scăldătoare și Cel ce are Apa Vie, Vindecătorul tuturor.
În fine, partea a doua a prezentării a adus în discuție o altă concluzie importantă privind perspectiva spirituală creștină asupra suferinței: ea poate avea drept cauză păcatul personal, greșelile, încălcarea poruncilor, de unde se poate întrevedea și calea vindecării care se împletește cu calea îndreptării.
În ultima parte a intervenției, invitatul a expus perspectiva complementară asupra suferinței care rotunjește, împlinește înțelesul spiritual oferit de Hristos și care luminează în multe împrejurări condiția și experiențele cotidiene referitoare la boală și la posibilitatea vindecării. În această ultimă parte, expunerea a urmat textul Evangheliei care prezintă Vinecarea orbului din naștere (Ioan 9, 1-7). În legătură cu acest paragraf, a fost remarcată interogația ucenicilor care doreau să știe cauza pentru care orbul suferea din naștere. Se poate întrevedea aici nevoia pe care o resimțim mereu ca oameni, de a avea o explicație, o rațiune pentru boala sau suferința proprie sau a aproapelui nostru. Însă înțelesul minunat care completează lecțiile spirituale ale suferinței în viața creștinului ortodox se descoperă în răspunsul adânc, plin de înțeles pe care îl oferă Hristos Domnul ucenicilor, când descoperă faptul că ”nici el, nici părinții lui nu au greșit, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (v. 3) Acest minunat înțeles dezvăluie faptul că nu toată suferința și boala sunt consecință a păcatelor și că în unele situații există o tainică lucrarea a lui Dumnezeu care îngăduie, mai presus de înțelegerea noastră, ca și cel drept sau nevinovat să sufere, și în aceasta să se arate lucrarea Lui!
În legătură cu toate aceste aspecte, pe parcursul întâlnirii au fost invocate și unele rezultate din cercetarea medicală recentă care evidențiază importanța cultivării compasiunii, impactul benefic al emoțiilor virtuoase precum altruismul sau generozitatea, sau efectele benefice ale iertării și întrajutorării asupra sănătății. Toate aceste descoperiri, care scot la iveală deopotrivă rolul medicilor și al științelor medicale dar și potențialul terapeutic al vieții spirituale, evidențiază faptul că sănătatea sufletească se obține în stare de solidaritate a oamenilor și a medicilor, și că adesea suferința cuiva este chiar realitatea care ne cheamă să trăim împreună, pentru a oferi un ajutor consistent celui care așteaptă sprijinul nostru. Și desigur, în toate aceste situații, fie că este vorba despre cele în care dorim să ajutăm pe cineva sau că noi înșine suntem în suferință, rugăciunea și viața liturgică, în strânsă legătură cu semenii și cu Dumnezeu, sunt dimensiunile esențiale ale mângâierii, care aduc lumină în mijlocul încercărilor și deschid calea către vindecarea trupească și sufletească.
La finalul conferinței au urmat o serie de întrebări și discuții cu participanții. Invitatul a prezentat pe scurt și ultima sa carte, publicată la Editura Basilica a Patriarhiei Române. Miracolul cunoașterii: Științele, Filosofia și Teologia în dialog despre tainele universului și ale vieții reprezintă o abordare interdisciplinară a unor teme actuale din câmpul cercetării fundamentale, a cosmologiei și științelor vieții, a neuroștiințelor și a temelor de psihologie cognitivă în deschiderea pe care acestea o prezintă către unele examinări filosofice și a semnificațiilor lor spirituale, așa cum pot fi oferite acestea de teologia creștină-ortodoxă. În cuprinsul celor 530 de pagini sunt prezentate diverse aspecte miraculoase, interesante, provocatoare din câmpul cunoașterii științifice dar și din sfera reflecției filosofice, de o manieră atrăgătoare, care să suscite interes și reflecție edificatoare.
După încheierea conferinței Părintele Arhidiacon o oferit credincioșilor doritori din cărțile domniei sale însoțite de dedicații cu autograf, după care cu toții am participat la agapa frățească pregătită cu aceasta ocazie de Doamnele Parohiei noastre.
Mulțumim Părintelui Arhidiacon Adrian Sorin Mihalache pentru eforul de a ajunge la noi și pentru cuvintele pline de duh și înțelepciune de care ne-am împărtășit toți cei prezenți la întâlnirea cu cucernicia sa.
Părintele Teodor Alin Gîrlonța