O sărbătoare a identității românești și un omagiu adus Mariei Dragomiroiu,
regina cântecului popular
Pe 24 iunie, în ziua de Sânziene, românii din întreaga lume celebrează Ziua Iei, un simbol profund al moștenirii culturale, al feminității și al frumuseții tradițiilor populare. Iia românească, această piesă delicată de port popular, cusută cu migală și iubire, transmite din generație în generație o poveste despre cine suntem și de unde venim.
Cu rădăcini adânc înfipte în cultura satului românesc, iia nu este doar un veșmânt. Este o carte de identitate țesută în fire, o expresie a sufletului românesc, purtată de femeile de la țară la marile sărbători, la horă, în biserică sau în zile de lumină și bucurie. Modelele cusute – fie ele spirale, flori, spice sau semne solare – poartă semnificații vechi, unele ancestrale, fiecare iie fiind unică și personală, ca o pagină dintr-un jurnal țesut.
În diaspora, Ziua Iei este poate și mai emoționantă. Departe de țară, portul românesc devine un legământ cu rădăcinile, o punte între generații, o declarație de iubire față de România. Iar în mijlocul acestei sărbători a tradiției, numele unei mari artiste strălucește cu o lumină aparte: Maria Dragomiroiu.
Maria Dragomiroiu este mai mult decât o cântăreață de muzică populară. Este un simbol al frumuseții românești autentice, al portului tradițional purtat cu mândrie și eleganță, o voce care a intrat în istoria folclorului românesc prin timbrul său inconfundabil și repertoriul său de suflet. În aparițiile sale scenice, Maria nu doar poartă iia – o înnobilează. Prin atitudine, rafinament și respect pentru tradiție, ea a transformat acest veșmânt simplu într-o ținută de gală, într-un manifest de iubire pentru neamul românesc.
„Port iia cu sfințenie, pentru că în ea simt că duc mai departe sufletul mamelor și bunicilor noastre. Când cânt, cânt cu inima toată pentru românii de pretutindeni.”– Maria Dragomiroiu
Această mărturisire plină de simțire rezumă întreaga misiune artistică și umană a Mariei Dragomiroiu. De-a lungul anilor, ea a adus bucurie pe pământ american, cântând din suflet celor plecați departe, dar cu România în inimă. Prin cântecele ei pline de dor, a șters distanțele și a alinat inimile celor care, deși departe de țară, nu și-au uitat nici rădăcinile, nici limba, nici portul.
A cântat în biserici românești, la festivaluri, în comunități mari și mici, mereu cu aceeași noblețe, aceeași voce caldă și același respect pentru cei care, dincolo de oceane, trăiesc cu dorul de acasă. Când Maria cântă „Cine iubește și lasă”, nu e doar folclor. E rugă, e mângâiere, e alinare. Cântecul ei devine punte peste ocean, legătură între trecut și prezent, între satul de odinioară și orașele de azi, între România din suflet și America în care trăim.
În această zi în care sărbătorim iia, o sărbătorim și pe Maria Dragomiroiu – o ființă care a purtat cu onoare nu doar hainele străbunilor, ci și cântecul, graiul și sufletul poporului nostru. Ea este, poate, una dintre cele mai frumoase expresii ale legăturii dintre tradiție și artă, dintre port și cuvânt, dintre dor și dăruire.
La mulți ani tuturor celor care poartă iia cu dragoste și demnitate!
La mulți ani, Maria Dragomiroiu! Îți mulțumim că ne-ai dăruit atâta frumusețe, că ne-ai reamintit ce înseamnă să fii român – cu fruntea sus, cu inima plină și cu iia pe umeri.
Abigaila Budac
Președinte RCCS