Una din cele mai frecvente întrebări, referitor la Semne ale vremurilor din urmă este: Când se va vedea “urâciunea pustiirii”…”așezată în Locul Sfânt”? Întrebarea este legitimă, pentru că a Domnul Isus prin anii 33 a menționat că se va vedea, adică e ceva de domeniul viitorului. Am căutat-o în cartea Apocalipsa, o carte ce are răspuns la întrebările din întreaga Scriptură, așa cum o carte cu Cuvinte Încrucișate, sau Cărțile de Matematică au pe ultimele pagini răspunsuri la întrebări din conținutul cărții.
Prezentarea de față este foarte scurtă, din lipsă de spațiu. Pentru detalii citiți cartea ușor de găsit pe Google sau orice alt motor de căutare pe internet „Binecuvântări din Cartea Apocalipsa”
După primele 4 luni ale anului 2026, unde la această rubrică, am prezentat realități ale creșterii cunoștinței din zilele noastre, legat și de profeția lui Daniel pentru vremurile din urmă, este normal să se pună întrebarea cheie: Unde în cartea Apocalipsa este localizată împlinirea profeției lui Daniel, profeție care a fost ascunsă lui Daniel și descoperită lui Ioan.
Reperul găsit în prorocia lui Daniel, predica Domnului Isus de pe Muntele Măslinilor și cartea Apocalipsa “urâciunea pustiirii”, … “așezată în Locul Sfânt” este punctul de orientare a deslușirii profeției sfârșitului. Binecuvântarea deslușirii prorociei din Apocalipsa pleacă de la localizarea în Carte a ceea ce este: “urâciunea pustiirii”…”așezată în Locul Sfânt”
Domnul Isus ne trimite la prorocul Daniel, care menționează evenimentul în capitolele 9,11,12: Daniel 9:27El (poporul unui domn) va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.“; Daniel 11:31 Nişte oşti ... vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului; Daniel 12:1În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta... 7 o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot. 8Eu am auzit, dar n-am înțeles; și am zis: “Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?” 9El a răspuns: “Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului. 10Mulți vor fi curățați, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege.
Pentru început avem o expresie, greu de înțeles, deocamdată: perioada de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.
O mare majoritate a predicatorilor spun că “urâciunea pustiirii”, … “așezată în Locul Sfânt” este un eveniment de vremea trecutului, petrecut o dată pentru totdeauna, sub ordinul lui Antioh al IV-lea Epifanes, care, a domnit între 175 și 164 BC.
Într-adevăr, Antioh Epifanes a căutat să distrugă fiecare vestigiu al adevărului și al legilor lui Dumnezeu. Antioh s-a dus mai întâi la templul din Ierusalim și a ridicat o statuie a zeului grec Jupiter Olimp, în Sfânta Sfintelor. Pe altarul de sacrificiu din curtea Templului, i-a obligat pe preoți să sacrifice carne de porc zeilor păgâni. Oricine din Ierusalim era văzut practicând orice formă de religie în afară de cea a lui Antioh era condamnat la moarte imediată. Oriunde se găseau cărți ale Torei, acestea erau distruse, la fel ca și oamenii în posesia cărora erau găsite. Istoria ne dă informația că perioada de ocupație a fost între 171 și 164, adică aproximativ 7 ani.
Deși a fost o perioadă extrem de grea pentru evrei, Daniel menționează că, global, va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Apoi, Domnul Isus, a spus prin anii 33 AD că “urâciunea pustiirii”, … “așezată în Locul Sfânt” se va vedea, fiind un eveniment de viitor.
Astfel, în Cuvântarea de pe Muntele Măslinilor, în capitolul 24 din Evanghelia după Matei, constatăm că Domnul relatează Vremuri din urmă pentru evrei cu referire la neamuri (vers 4-14). În aceeași predică Domnul continuă și ne introduce în secțiunea Vremuri din urmă pentru evrei cu referire la evrei (vers 15+), folosind adverbul „De aceea” sau „drept urmare”, Domnul Isus i-a atenționat pe iudei că atunci când ei vor vedea “urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “așezată în Locul Sfânt”, să fugă ca să-și scape viața: Matei 24:15De aceea, când veți vedea “urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “așezată în Locul Sfânt” - cine citește să înțeleagă! ... 21 atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi.
Apostolul Ioan în Apocalipsa capitolele 11,12,13 menționează evenimente ce vor avea loc când se va vedea “urâciunea pustiirii” ... “așezată în Locul Sfânt”, prorocită în Daniel 9:27; 11:31; 12:1; prefigurată în istorie de acțiunile lui Antioh Epifanes și menționată de Domnul Isus ca și un eveniment viitor (Matei 24:15; Marcu 13:14; Luca 21:23).
Pentru că și Domnul Isus, la acest subiect, face referire la profetul Daniel, plecăm de la mențiunea că Marele Necaz din Istoria lumii va fi pentru o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme (Daniel 12:7). Ocrotitorul poporului Israel, arhanghelul Mihail, îi va ajuta pe cei din Iudeea să fugă la un loc de adăpost o vreme, vremuri și jumătatea unei vremi. (Apocalipsa 12:14). Menționările la subiect, din Apocalipsa, ne va clarifica ce înseamnă o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.
Cel de-al treilea Templu
Daniel și Domnul Isus menționează prezența, în acea perioadă, a celui de-al treilea Templu: Daniel 11:31 Nişte oşti ... vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia; Matei 24:15 veţi vedea “urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în Locul Sfânt”
În Apocalipsa, după ruperea ultimei peceți, ale Cărții din Mâna Dreaptă a Celui ce șade pe Scaunul de domnie, cea de-a șaptea, apar șapte îngeri fiecare cu o misiunea specială. Al șaptelea înger, un înger puternic, printre altele, îi zice lui Ioan să măsoare Templul (primul loc în cartea Apocalipsa, unde este menționată prezența Templului): Apoc 11:1Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: “Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. 2Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. (adică 3 ani jumate). Este ceea ce a spus Domnul Isus prin Luca: Luca 21:23va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. 24Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor. Trebuie făcut o diferență între vremurile Neamurilor și numărul deplin al Neamurilor.
Cel de-al treilea Templu va fi profanat pentru că în timpul Marelui Necaz, fiara cu zece coarne și șapte capete, care se ridică din mare va huli Numele Domnului, pentru acea perioadă de timp: Apocalipsa 13:4”Cine se poate asemăna cu fiara și cine se poate lupta cu ea?” 5I s-a dat o gură care rostea vorbe mari și hule. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni. (3 ani jumate) 6Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele.
O mențiune importantă legată de prezența Templului este că la începutul Marelui Necaz vor apare doi martori ai Domnului, care, vor proroci pentru toată perioada: Apocalipsa 11:3Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. (3 ani jumate, la anul format în acea vreme din 360 zile)
De fapt și fugirea Israelului în pustiu va fi pentru aceiași perioadă: Apocalipsa 12:6 femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile. (3 ani jumate)
Punând împreună mențiunea celor 3 ani jumate revenim la prorocia lui Daniel: Daniel 9:27El (poporul unui domn) va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, (perioadă de 7 ani) (perioada Necazului Unic din Istoria lumii) dar la jumătatea săptămânii (3 ani și jumătate) va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, (acestea vor avea loc la terminarea celui de-al treilea Templu. Legământul trainic cu mulți în primii 3 ani și jumătate va înlesni construirea celui de-al treilea Templu. După terminarea Templului când poporul evreu, leviții, preoții vor fi în poziția de a aduce jertfele, jertfe, care înaintea Domnului Dumnezeu nu mai au nici o valoare, în fața jertfei Unsului) și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Marele Necaz sau Great Tribulation). Atunci se va vedea “urâciunea pustiirii” ... “așezată în Locul Sfânt” (mai multe detalii, în ediția online).
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).
Detalii despre Antioh al IV-lea, Epifanes, pentru cei interesați, citiți acest material preluat din armstronginstitute.org
<<<Antioh nu a fost niciodată menit să conducă Regatul Seleucid. El a fost fiul lui Antioh (III) cel Mare, dar a fost al treilea fiu, nu primul prinț moștenitor. De fapt, pentru o mare parte din copilărie, Antioh a trăit departe de capitala siriană, ca ostatic rezident al Republicii Romane. Cu toate acestea, el avea să conducă în cele din urmă unul dintre cele mai feroce atacuri împotriva evreilor din antichitate.
Când Antioh era băiat, tatăl său a dorit să extindă teritoriul seleucid din Levant și în Grecia. Acolo a întâlnit Republica Romană într-o bătălie aprigă. A pierdut și i s-a ordonat să plătească un tribut anual masiv Romei și să trimită reprezentanți ai familiei seleucide la Roma ca ostatici. Printre acești ostatici s-a numărat și tânărul Antioh al IV-lea.
Închis la Roma, tânărul Antioh a primit cea mai înaltă clasă a educației romane. A fost bine educat în cele mai apreciate școli, colaborând cu cei mai mari intelectuali ai perioadei. S-a împrietenit cu mulți dintre tinerii aristocrați romani. Membrii guvernului roman sperau că, dacă îl tratau bine pe Antioh, acesta va asigura în cele din urmă o alianță între Regatul Seleucid și Roma.
În ultimii ani ai adolescenței, la Roma a ajuns vestea că tatăl lui Antioh murise și că fratele său, Seleuc Filopatru, preluase coroana în Antiohia. Antioh a fost eliberat când tânărul fiu al lui Filopatru, noul prinț moștenitor, l-a înlocuit ca ostatic al Romei.
După aproape un deceniu de ținere la Roma, Antioh și-a început călătoria înapoi spre patria sa. Pe drum, s-a oprit la Atena și a fost angajat ca asistent al magistratului șef al orașului timp de câțiva ani.
Apoi, Antioh a primit vești despre Filopatru: Fratele său fusese ucis de mâna unuia dintre trezorierii săi. Imediat, Antioh s-a gândit: Acum este momentul meu să acționez!
Tronul seleucid ar fi trebuit să treacă de drept tânărului fiu, al lui Filopatru, dar Antioh a călătorit rapid în Siria pentru a prelua tronul pentru el însuși. Ajutat de unii dintre oamenii puternici cu care se împrietenise în Atena, Antioh a intrat în secret în Antiohia în 175 î.Hr., înainte de a apare la o adunare publică. Folosindu-și abilitățile oratorice pe care le dobândise la Roma și Atena, regele care se întorcea la tron a apelat la inimile oamenilor, aparent plin de bunătate și compasiune. Locuitorii din Antiohia i-au acceptat domnia, deși știau că nu era dreptul lui.
Principalul obiectiv de politică externă al lui Antioh era să preia Regatul Ptolemeic, care își avea sediul în Egipt. După câteva campanii reușite, Antioh s-a aventurat din nou în Egipt pentru a finaliza treaba. De data aceasta, Republica Romană și-a trimis flota pentru a-i sprijini pe Ptolemei. În loc să se confrunte cu romanii, Antioh și-a retras cu înțelepciune forțele din Egipt, fără a se mai întoarce niciodată.
În călătoria sa din Egipt înapoi în Siria în 168 î.Hr., Antioh a decis să-și verse furia asupra unuia dintre popoarele sale supuse: evreii.
În deceniul precedent, mulți dintre evreii din capitala Iudeii fuseseră elenizați, adoptând cultura care domina Regatul Seleucid și nu numai. Însă evreii încă practicau multe dintre tradițiile și legile lor antice. Seleucizii dețineau puterea asupra afacerilor și tributului Iudeii, dar le permiteau locuitorilor acesteia să păstreze multe dintre obiceiurile lor.
Evreii auziseră că Antioh fusese ucis și că un preot rival devenise mare preot, deturnându-l pe preotul pe care Antioh îl numise în această funcție. Când Antioh a sosit la fața locului, s-a lansat într-unul dintre cele mai inexplicabil act barbar din istorie.
Antioh nu încerca doar să controleze o populație supusă. El căuta să distrugă fiecare vestigiu al adevărului și al legilor lui Dumnezeu. Antioh s-a dus mai întâi la templul din Ierusalim și a ridicat o statuie a zeului grec Jupiter Olimp în sfânta sfintelor. Pe altarul de sacrificiu din curtea templului, i-a obligat pe preoți să sacrifice carne de porc zeilor păgâni. Oricine din Ierusalim era văzut practicând orice formă de religie în afară de cea a lui Antioh era condamnat la moarte imediată. Oriunde se găseau cărți ale Torei, acestea erau distruse, la fel și oamenii în posesia cărora erau găsite.
Pentru a se asigura că evreii nu se vor întoarce la religia lor, Antioh a ordonat construirea unei fortărețe masive chiar la sud de Templu. Această citadelă impunătoare le-a oferit forțelor lui Antioh posibilitatea de a vedea tot ce se întâmpla în zona Templului. Zidurile sale i-au permis, de asemenea, lui Antioh să plaseze trupe în Ierusalim, în cazul în care evreii s-ar fi gândit să se revolte.
Cu inima Ierusalimului profanată și construcția citadelei în curs de desfășurare, Antioh a continuat să se întoarcă la Antiohia. Acolo și-a oficializat politica prin emiterea unui decret formal pentru întregul regat. Decretul său prevedea că „întregul regat ar trebui să fie un singur popor și că fiecare națiune trebuie să renunțe la obiceiurile sale”.
Pentru a-și pune în aplicare decretul, a trimis soldați la Ierusalim și în tot ținutul Iudeii. Soldații i-au împiedicat pe evrei să ofere arderi de tot, jertfe și ofrande de băutură în sanctuarul din Ierusalim. I-au obligat să respecte obiceiuri ciudate, să construiască altare idolilor, să sacrifice și să mănânce carne necurată, să-și lase fiii necircumciși și să încalce Sabatul. Cei care își circumcideau fiii erau arși de vii. Mulți evrei au adoptat religia păgână.
Antioh nu încerca doar să controleze o populație supusă. El a căutat să distrugă fiecare vestigiu al adevărului și al legilor lui Dumnezeu. Incursiunea lui Antioh în Iudeea a avut un rezultat extrem de mare. Toată Iudeea s-a predat elenismului în detrimentul legii lui Dumnezeu - toți, cu excepția unei familii din vestul Iudeii cunoscută sub numele de familia Hasmoneilor (sau Macabeilor). Această familie avea să conducă mai târziu o rebeliune împotriva lui Antioh și a Regatului Seleucid, cunoscută ca și revolta Macabeilor.
Antioh a trimis o serie de generali în Iudeea în următorii ani, dar niciunul dintre ei nu a reușit să înăbușe rebeliunea. Antioh Epifanes se afla alături de principala armată seleucidă din est, încercând să înăbușească rebeliunea parților care se apropia de ascensiunea sa. Acolo a aflat de înfrângerea unuia dintre generalii săi în Iudeea. Imediat a pornit el însuși spre Iudeea pentru a înăbuși rebeliunea. Potrivit lui Polybius, un istoric al vremii, în timp ce Antioh se îndrepta spre distrugerea evreilor, a fost doborât și tulburat de un „delir perpetuu”, „imaginându-și că spectre [spirite înspăimântătoare] stăteau continuu în fața lui, reproșându-i crimele sale”. Acest chin l-a înnebunit literalmente. La scurt timp după aceea, în 164 î.Hr., Antioh a murit.
Și mai puțin de două decenii mai târziu, evreii scăpaseră complet de ultimele cătușe ale domniei seleucide. Acest lucru a dus la înființarea unui stat evreu complet autonom sub conducerea hasmoneilor, care avea să continue timp de aproape încă 100 de ani, înainte ca Republica Romană să se extindă spre est sub conducerea generalului Pompei.>>>
Mesajul Binecuvântarea Deslușirii Profeției se poate urmări AICI
PENTRU A ÎNȚELEGE CARTEA APOCALIPSA VERSET CU VERSET, VĂ INVITĂM LA BISERICA BAPTISTĂ ROMÂNĂ, VANCOUVER - 7012 NE 58th St, Vancouver, WA 98661, DUMINICA ÎNTRE ORELE 5 ȘI 7 PM. Vă Așteptăm!