Consider multe lucruri că nu sunt la întâmplare, ci în planul Domnului Dumnezeu, pentru că apar în viața noastră la timpul potrivit, numai ca noi să luăm seama.
De peste 25 ani am scris în publicația Romanian Times (care a ajuns în luna septembrie 2026 la ediția cu numărul 440), la această rubrică, am înșirat și detaliat SEMNE ale vremurilor din urmă detaliate prin Semințiile lui Israel + Erezii + Muntele Templului + Nenorociri Noi + Esticii (Împărații Răsăritului).
Specific, din nou, că fac deosebirea între semne și vremuri, pentru că nu e treaba noastră să știm vremurile sau soroacele, dar e bine de știut unde în Scriptură își are locul un anume eveniment cu însemnătate deosebită, pentru că Sfânta Scriptură, Cartea Vieții, fiind valabilă și azi, e bine să știm ce mesaj ne transmite special pentru zilele ce le trăim, prin evenimente specifice. Evenimente, ca semne ale vremurilor, se intensifică fără precedent în istorie.
De aproape doi ani, așa cum unii știți, studiez cartea Apocalipsa, așa cum este scrisă, și privită ca un răspuns la multe întrebări din toate celelalte cărți ale Sfintelor Scripturi. Detalii, citind și vizionând, puteți avea căutând pe orice computer (mic sau mare), pe orice motor de căutare, pe internet căutând: Binecuvântări din Apocalipsa. Am ajuns, la sfârșitul lunii octombrie 2026 la Apocalipsa capitolul 11, un capitol al anunțurilor. E primul loc din cartea Apocalipsa unde ni se menționează prezența Templului, gata construit. Tot în luna octombrie 2026 s-au publicat câteva informații conectate cu statul Israel și Muntele Templului.
„Aceasta este patria noastră”
Publicația virtuală Jerusalim Post, vineri 16 Octombrie 2026 a publicat răspunsul premierului Netanyahu la declarația fostului președinte american Barack Obama, în care acesta a acuzat Israelul că a luat „pământ de la oameni” și că a dat dovadă de o atitudine „excesivă”, referindu-se la modul în care Israelul a tratat poporul palestinian de-a lungul istoriei țării. Obama a făcut aceste comentarii în timpul unei vizite la Belfast, Irlanda de Nord, marți, 13 octombrie.
Ca răspuns, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a răspuns „Poporul evreu nu este un ocupator străin pe pământul strămoșilor noștri”, a spus Netanyahu într-un videoclip postat pe X/Twitter. „Istoria noastră nu este o întreprindere colonială. Pământul nostru nu este un pământ furat. Aceasta este patria noastră.” Referitor la calea către un acord de pace, Netanyahu a declarat că obstacolul în calea păcii nu este Israelul, ci mai degrabă dușmanii din regiune, comuni atât Israelului, cât și Statelor Unite.
„Astăzi, noi suntem stăpânii Muntelui Templului”
Sărbătoarea Sukkot este organizată în Israel, în colaborare cu Ministerul Culturii și Sportului. Tema de anul acesta a fost „Spiritul Israelian: O călătorie prin cultură și sport către un viitor israelian comun”.
Miercuri, 14 Octombrie 2026, agenția de știri Naama Stern/Reuters a publicat poze și detalii din ziua de Joi 1 Octombrie 2026, la sărbătoarea Sukkot, pe Muntele Templului, cu un bărbat desculț, cu barbă și înfășurat într-un șal de rugăciune, își înălța vocea până la un crescendo. Zeci de credincioși evrei din jurul său răspundeau printr-un cor de „amin”-uri și laude aduse lui Dumnezeu în aramaică, vechea limbă a evreilor. Unii s-au așezat în genunchi, alții s-au prăbușit cu fața la pământ.
În urmă cu doar câțiva ani, o astfel de scenă – în care credincioși evrei se roagă deschis și cu voce tare pe cel mai sfânt loc din Ierusalim (cunoscut evreilor drept Muntele Templului, iar musulmanilor drept complexul Moscheii Al-Aqsa) – ar fi fost de neconceput. Însă, sub guvernul de linie dură condus de premierul Benjamin Netanyahu, restricțiile de lungă durată privind rugăciunea evreiască în acest loc disputat au dispărut.
Pentru mulți israelieni și palestinieni, acest loc constituie punctul central al conflictului lor de lungă durată. El s-a aflat în epicentrul religios al războiului din Gaza, declanșat de atacul sângeros din 7 octombrie 2023 asupra sudului Israelului – o operațiune pe care gruparea Hamas a numit-o „Potopul Al-Aqsa”, făcând o aluzie deliberată la acest loc sacru. Unii evrei religioși au cerut construirea unui „Al Treilea Templu” care să înlocuiască „Cupola Stâncii”. Iar de la începutul războiului din Gaza, în spațiul public israelian au început să apară tot mai multe steaguri, insigne, pandantive, embleme pe uniformele militare și autocolante auto care înfățișează acest „Al Treilea Templu”.
Rabini israelieni de seamă afirmă că vizitarea acestui loc sacru este interzisă. Însă un grup tot mai numeros de radicali religioși – printre care și Itamar Ben-Gvir, ministrul israelian al securității publice – pledează pentru exercitarea cultului evreiesc și pentru preluarea controlului asupra acestui loc.
„Astăzi, noi suntem stăpânii Muntelui Templului”, a declarat Ben-Gvir în timpul unei vizite la fața locului, desfășurate sub o pază polițienească riguroasă la sfârșitul lunii septembrie, cu prilejul sărbătorii evreiești Sukkot. „Cu ocazia acestei sărbători, ne vom ruga aici, pe Muntele Templului – cel mai important loc – pentru o victorie totală, pentru o răscumpărare deplină, pentru moartea tuturor teroriștilor și pentru instaurarea suveranității aici, în locul cel mai însemnat pentru poporul evreu.”
Netanyahu a susținut cu insistență că nu a survenit nicio modificare a „status quo-ului”, în ciuda dovezilor care indică contrariul. În timpul unei vizite recente, grupuri numeroase de credincioși evrei au înconjurat locul sfânt sub o pază polițienească strictă, intonând psalmi cu voce tare și rugându-se în mod deschis.
Templul va fi călcat în picioare de neamuri
Studiind cartea Apocalipsa, constatăm că într-adevăr, va veni o vreme când se va construi al Treilea Templu. Când, în 2013, am fost la Institutul Templului, în Ierusalim, ghidul ne-a spus: „Totul e pregătit pentru al Treilea Templu, ca și structură și echipamente de dotare, inclusiv hainele slujitorilor templului. Când veți auzi că un anume guvern al Israelului se preocupă de construirea lui, să știți că se va întâmpla.”
Ca să pricepem mai bine ce se întâmplă și ce se va întâmpla pe Muntele Templului, voi face o sumarizare istorică a locului conform Sfintelor Scripturi. Cum a ajuns poporul Israel în posesia Muntelui? Vom urmări profeții ale lui Daniel. Vom urmări evenimentele ce se anunță că se vor petrece în perioada sfârșitului, conform descoperirii lui Isus Christos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan (Apocalipsa 1:1)
Primele două versete, din Apocalipsa 11, fac o referire la cel de-al treilea Templu, construit pe Muntele Templului: Apocalipsa 11:1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: "Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. 2Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.
Sunt versete cu o mare încărcătură scripturală. Astfel lui Ioan i se dă un instrument pentru măsurarea Templului și al altarului. Există o variantă foarte plauzibilă, de construire a Templului fără atingerea Domului Stâncii. Lui Ioan i se cere să numere oamenii ce se închină în Templu. Nu i se spune nimic de cei ce aduc jertfe în Templu. I se spune lui Ioan să nu măsoare curtea de afară a Templului căci a fost dată neamurilor. Atenție: nu o voi da, ci a fost dată neamurilor. Ioan este anunțat și a scris că Sfânta Cetate, Ierusalimul, incluzând, bun înțeles Templul va fi călcat în picioare de neamuri patruzeci și două de luni, adică trei ani și jumătate.
Spațiul destinat, pentru ediția format revistă, nu-mi permite să detaliez explicarea și însemnătatea adevărurilor din aceste versete, dar pentru cei ce doresc le pot urmări accesând materialul scris pe Romanian Times - Un portal al actualitatii romanesti. și în cartea virtuală Binecuvântări din cartea Apocalipsa de unde se poate accesa și viziona pe YouTube sub titlul „Templul călcat în picioare de neamuri”.
”Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).
Revenim deci la referința menționată cu privire la cel de-al treilea Templu, construit pe Muntele Templului: Apocalipsa 11:1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: "Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. 2Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.
Trestia asemenea unei prăjini, posibil să fi fost un etalon de lungimea de 5 m sau 16,5 picioare. I se cere lui Ioan să măsoare Templul, altarul și să numere câte persoane se închină acolo. (I was given a measuring stick, and I was told, “Go and measure the Temple of God and the altar, and count the number of worshipers. (Rev. 11:1 - NLT)
Primele două versete au o încărcătură foarte mare: Templul lui Dumnezeu ... pe cei ce se închină în el ... curtea de afară a Templului ... care a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni. (3 ani și jumătate).
Ca să înțelegem adâncimea acestor versete, le vom lua pe rând.
Muntele Templului, Muntele Moria sau Muntele Sionului are semnificații istorice pentru evrei de la Avram și până la evreizarea Canaanului.
În anul 2000 BC – Avram, Evreul, pleacă din Berșeba cale de trei zile la Muntele Moria la porunca lui Dumnezeu să-l aducă jertfă pe Isaac. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria, și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.” (Geneza 22:2).
În anul 1000 BC - David cucerește Ierusalimul și cetatea Sionului devine cetatea lui David. (2 Samuel 5:1-15). În acea vreme se presupune că locuitorii Ierusalimului erau așezați în partea de sud-vest a muntelui Moria.
După 20 de ani, în 980 BC – David, din Ierusalim, ordonă să se facă numărătoarea poporului. Printre regulile obligatorii date de Dumnezeu, lui Israel era una cu privire la numărătoarea poporului: „Când vei socoti pe copiii lui Israel și le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviți de nici o urgie, cu prilejul acestei numărători”. (Ex. 30:12). David a făcut numărătoarea poporului, dar nu conform regulii prescrise de lege. Rezultatul a fost că David a trebuit să aleagă una dintre trei nenorociri: șapte ani de foamete, trei luni să fugă dinaintea vrăjmașilor sau trei zile de ciumă în țară. David a ales ciuma că zicea el: „... mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” (2 Sam 24:14). Când ciuma s-a apropiat de Ierusalim, David și-a recunoscut păcatul și a înălțat un altar Domnului în aria lui Aravna sau Ornan, care este muntele Moria. Astfel împăratul David a cumpărat Muntele Moria cu 600 sicli de aur (1 Cron 21:25). David, ca răspuns la oprirea urgiei a zis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu...” (1 Cron 22:1). Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul.(2 Cronici 3:1)
Muntele Templului a fost cumpărat de regele David, ca și locul de închinare, locul jertfelor, locul de construire a Templului. Poporul lui Israel are tot dreptul să pretindă moștenirea Muntelui, pentru că nu există nici o altă tranzacție de vânzare - cumpărare, sau înstrăinare ale acestui teren la alte națiuni. Israelul de azi are dreptul legal să construiască cel de-al Treilea Templu, pe același loc. Așa cum știm cel de-al treilea Templu este necesar în vederea împlinirii profețiilor vremurilor din urmă.
Muntele Templului din Ierusalim este cel mai sfânt loc pentru evrei. Pe Muntele Templului, pe o suprafață de 35 acri, în centrul scoarței terestre, în Orașul Vechi din Ierusalim, a fost construit Primul Templu, de către regele Solomon (1050 BC). Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul. (2 Cronici 3:1)
Datorită neascultării poporului Israel, Domnul i-a dat sub stăpânirea Babilonului, care au distrus Templul prin 568 BC.
Prin anii 515 BC, pe vremea împăratului Cir, al doilea Templu și-a început construcția prin refacerea altarului pe locul stabilit de David: Iosua, fiul lui Ioțadac, cu frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, cu frații săi, s-au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Au așezat din nou altarul pe temeliile lui... (Ezra 3:2,3).
Al doilea Templu nu a fost la mărimea și frumusețea primului Templu, dar gloria lui a fost mai mare pentru că Domnul a slujit acolo: Ezra 3:12 mulți din preoți și leviți și din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile Casei acesteia. Mulți alții își arătau bucuria prin strigăte, 13așa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.
Al doilea Templu, la venirea pe pământ a Domnului Isus era mai mult un loc de închinare. Domnul a intrat în cel de-al doilea Templu și nu l-a restaurat din punct de vedere spiritual, ca un Templu al jertfelor. Domnul Isus a respectat Templul, a curățit Templul, a învățat în Templu și de câteva ori a semnalat zidirea unui alt Templu prin moartea și învierea Sa. Din punctul de vedere al evreilor, Domnul nu s-a concentrat pe al doilea Templu, pentru că ei ajunseseră să se focalizeze mai mult pe Templu decât pe Domnul Templului.
Al doilea Templu a fost distrus de romani în anul 70 AD (Anul Domnului), distrugere urmată de trimiterea evreilor în exil.
Din punctul de vedere a lui Dumnezeu, Domnul Isus a spus că El este Unul mai mare decât Templul. (Matei 12:6). Așadar avea autoritatea să vorbească de la un nivel mai mare ca Templul. Când a curățat Templul a zis: „Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.” Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?” Dar El le vorbea despre templul trupului Său. (Ioan 2:19-21) Aceste cuvinte au constituit una din acuzațiile ce au dus la răstignirea Lui. Când a fost judecat a fost învinuit de două grupuri de dușmani că a zis „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.” (Matei 26:61; Matei 27:39-40).
De la Solomon încoace, de la Primul Templu, a existat pe pământ o Casă a lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu a avut câte un Templu pe Planeta Pământ.
Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus, a instituit un alt Templu, care nu este făcut de mâini omenești și care este Templul Trupului Său, Biserica Lui. Învățătura despre Noul Templu este foarte importantă și întreg Noul Testament o tratează în toate cărțile. Pavel în Coloseni spune clar că Trupul Lui Christos este Biserica (Col 1:24). Lui Timotei îi scrie Pavel, tot, foarte direct, fără a fi nevoie de nici o interpretare: casa lui Dumnezeu, … este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. (1 Tim 3:15)
Mai adânc, acest concept al Noului Templu se extinde la cei ce au Duhul lui Dumnezeu: Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? (1 Corinteni 3:16); Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1 Corinteni 6:19) … noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.” (2 Corinteni 6:16); … voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul. (Efes. 2:19-22)
Purtătorii Duhului Sfânt sunt cei ce alcătuiesc Templul viu al Domnului Dumnezeu, Biserica, pentru că acolo se experimentează prezența Domnului Dumnezeu. Acolo rugăciunile sunt ascultate, acolo se află calea iertării, a mântuirii, acolo străinul care nu are o relație cu Tatăl, poate găsi mijlocul de apropiere de El. Iubiți Casa Domnului. Nu o neglijați. Cum te-ai simți când copii tăi ar neglija casa ta, a părinților?
Noul Templu, Biserica, este locul rugăciunii, al închinării.
Sunt unii predicatori, care și azi încă susțin că Cel de-al Treilea Templu nu se va construi de evrei pe Muntele Templului și că se va pogorî din cer. Conform relatărilor bătrânului Ioan apostolul, în vremurile din urmă va fi un Templu construit de oameni, numit Templul lui Dumnezeu menționat în Apocalipsa 11 (mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini și mi s-a zis: "Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. (Apoc. 11.1) și va fi un Templu ceresc, pe care Ioan îl anunță în același capitol: Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său (Apoc. 11:19). Ioan îl menționează ca și un Templu al cortului mărturiei: am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. (Apoc. 15:5)
Existența celui de-al treilea e necesară pentru împlinirea profeției lui Daniel și preluată de Domnul Isus: …veți vedea "urâciunea pustiirii", despre care a vorbit prorocul Daniel, "așezată în Locul Sfânt" - cine citește să înțeleagă! – (Mat. 24:15) Verbul „veți vedea” este la viitor în toate traducerile Scripturii și face o delimitare precisă pentru vremurile din urmă. Versetul Matei 24:15 nu s-a împlinit încă. Mulți cercetători moderni consideră că acest verset face parte din ceea ce ei numesc „vaticinium ex eventu” (profeții după eveniment) făcând referire la Antioh IV Epifanes, un rege grec al Imperiului Seleucid (312 – 63 B.C.), fiu al regelui Antioh III cel Mare, care a ocupat Ierusalimul, a jefuit tezaurul Templului și a transformat sanctuarul iudaic într-un templu al lui Zeus, impunând divinitatea grecească ca dumnezeu al evreilor. În cadrul ritualului păgân introdus în templu au început să se aducă și jertfe de porci, animale care erau considerate impure de către religia evreilor.
În prorocia lui Daniel după menționarea primei perioade specifice de 49 de ani, este adverbul „apoi”, care înseamnă după aceea: …apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, (62 x 7 = 434 ani) piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. (Daniel 9:25) Din calculele istorice, calendaristice cei 434 de ani se încheie cu Intrarea Triumfală a Domnului Isus în Ierusalim, adică 6 Aprilie 32 AD. Nefiind suficient spațiu aici, vă stau la dispoziție cu detalii, dacă doriți. Împlinirea celor două perioade, confirmate de istorie, demonstrează exactitatea Scripturilor și ne motivează să studiem și ultima perioadă a vremurilor din urmă pentru evrei. De reținut că după cei 434 de ani nu scrie un „după aceea” ca să se continue imediat cu ultimii 7 ani ci iată ce a scris Daniel: După aceste șaizeci și două de săptămâni (șaizeci și două perioade de șapte), Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, (Daniel 9:26) (După perioada a doua, de 434 ani, urmează câteva profeții pentru poporul evreu. Prima profeție a fost Dărâmarea Templului în anul 70 AD, relatat de Domnul Isus și în Mat. 24:3) … A doua profeție este continuitatea unui război cu poporul Israelului până la vremea sfârșitului. (este hotărât că războiul va ține până la sfârșit, și împreună cu el, și pustiirile.) Nu se menționează, însă, imediat cea de-a treia perioadă de 7 ani din cei 490 de ani.
Revenim la versetul 26 din Daniel 9: După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. A murit omul Isus, dar a rămas Mesia, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. A fost dat la moarte și nu a pierdut nimic din Dumnezeirea Lui. Dimpotrivă Omul Isus Christos a intrat în Împărăția Sa veșnică prin moartea și învierea din morți, intrând cu un trup veșnic într-o Împărăție veșnică. La Cruce s-a văzut realitatea Împărăției lui Dumnezeu. El, Domnul Isus, Unsul a făcut voia Tatălui, demonstrând că e parte a Împărăției cerurilor. Aici se încadrează cuvintele Lui când a spus: Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa (Mat. 16:28)
Unsul nu a avut nimic de pierdut, ci mai mult, apostolul Pavel a avut revelația și a scris: Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Christos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.“(Fapte 2:36)
A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit, l-au omorât ca pe omul fărădelegii, dar Domnul Dumnezeu l-a înviat. Mormântul Lui e gol, pământul nu L-a putut reține, moartea nu l-a putut înfrânge, iadul nu l-a putut doborî, diavolul și îngerii lui se îngrozesc de El. El a fost și este Dumnezeu. Nimic nici chiar Moartea nu a afectat Dumnezeirea Lui, dimpotrivă a fost un semn al Dumnezeirii Lui. El e Domnul și Mântuitorul nostru.
Profetul Daniel are vedenia cu referire la Ierusalim, la cetatea sfântă, locul sfânt (Templul). La anunțul dărâmării Templului, profeția lui Daniel creează o perioadă necunoscută cu privire la Templul din Ierusalim. În această perioadă, Domnul Isus, a cărei lucrare este anunțată după cei 483 de ani, intervine în istorie cu Templul Trupului Său, Biserica. Biserica nu e în profeția lui Daniel. Expresia „Poporul tău” din cartea Daniel – este Israel. Biserica s-a format după cei 483 ani, după ce Mesia a fost omorât, a înviat și și-a format Biserica Lui.
Cred și mărturisesc că, după Răpirea Bisericii al Treilea Templu, în Ierusalim, va fi construit.
Al Treilea Templu va avea altar, dar nu va fi folosit pentru aducerea jertfelor de curățire a păcatelor. Perioada jertfelor s-a încheiat o dată cu aducerea jertfei Supreme a Domnului Isus: pe când orice preot face slujba în fiecare zi și aduce de multe ori aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. (Evrei 10:11-12).
Pe străzile Ierusalimului și pe Muntele Templului Evreiesc s-au plimbat împărați evrei și profeți cu mult înainte de secolul al 7-lea, când un bărbat pe nume Mohamed, întemeietorul islamului, a avut un vis și ca urmare s-a autointitulat ultimul profet ales al lui Allah. Musulmanii sunt descendenții lui Ismael fiul lui Avram. În 2013, când am fost în Ierusalim și am vorbit cu unii musulmani ei se consideră evrei, copii ai lui Avram evreul.
Palestinienii de azi nu sunt urmași ai filistenilor biblici, cum de fapt în mod eronat afirmă Inteligența Artificială.
Filistenii sunt urmași ai lui Ham, fiul lui Noe (Gen. 10:14)
Musulmanii se trag din Ismael, fiul lui Avram cu Agar. Avram este a 10-a generație a lui Sem fiul lui Noe. Sem este doar fratele lui Ham.
Palestinienii nu sunt înrudiți cu filistenii biblici, ci constituie un grup etnic arab. Termenul „Palestina” a fost introdus de romani în anul 135 d.Hr. pentru a șterge legătura evreilor cu Țara lui Israel, însă evreii au continuat să trăiască acolo, în număr mai mic. Numele „Palestina” vine de la numele zeului Pales recunoscut de romani drept divinitate protectoare a păstorilor și a oilor.
Nu există dovezi istorice sau arheologice ale unei identități naționale palestiniene, dar există identitate și o prezență evreiască constante în Țara lui Israel.
În urma anunțului britanic privind încetarea autorității sale asupra Palestinei, problema suveranității a fost analizată de Comitetul Special al Națiunilor Unite pentru Palestina (UNSCOP). Raportul UNSCOP a recomandat împărțirea teritoriului Palestinei aflat sub mandat britanic în două state – unul arab și unul israelian – Ierusalimul urmând să devină un oraș „internațional”. Conform planului, cele două state, aproximativ egale ca suprafață și resurse naturale, ar fi urmat să coopereze în chestiuni economice majore, împărțind moneda, rețeaua rutieră și serviciile guvernamentale pe întreg teritoriul.
Reprezentanții israelieni au acceptat cu o rezervă planul de partajare, întrucât acesta răspundea cel puțin două dintre cerințele sale: suveranitatea și controlul asupra imigrației. Arabii palestinieni și națiunile arabe din regiune au respins categoric planul, refuzând să accepte înființarea unui stat evreu în zonă.
Prin Rezoluția 181, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat planul de partajare la 29 noiembrie 1947, cu 33 de voturi „pentru”, 13 „împotrivă” și 10 abțineri.
Așa cum știm la 14 mai 1948, David Ben Gurion (1886- 1973), fost conducătorul israelienilor și primul ministru al Israelului a proclamat întemeierea statului Israel. Declarația nu menționa clar granițele statului și garanta “libertatea religiei și conștiinței, cuvântului, educației și culturii”.
1949 - Ierusalimul a devenit oficial, capitala statului Israel. S-a refăcut parlamentul Israelului (Knesset-ul), dar orașul rămâne divizat între evrei și iordanieni.
Între 1955-1965 - Ierusalimul a fost împărțit în două, iordanienii controlând orașul vechi.
După războiul de 6 zile (5-10 iunie 1967) Ierusalimul a fost reunit și numit “capitală eternă a Israelului”. Cu o bucurie nespusă, soldați israelieni au ancorat steagul Israelului pe Domul Stâncii. Temporar steagul israelian a fluturat pe Muntele Templului.
După cucerirea Ierusalimului de Est, în timpul Războiului de Șase Zile, ministrul israelian al Apărării, Moshe Dayan, a instituit „status quo-ul” (continuarea activității în regim obișnuit) pe Muntele Templului (Haram al-Sharif) pentru a preveni un conflict religios de amploare cu lumea arabă și musulmană.
Acțiuni și politici cheie stabilite de Moshe Dayan
• Înlăturarea drapelului israelian: Când a văzut drapelul israelian arborat deasupra Domului Stâncii, la scurt timp după cucerirea locului, Dayan a dispus coborârea imediată al acestuia. Cu durere în suflet, și plângând soldați israeliți au coborât steagul Israelului.
• Administrarea Muntelui Templului: Dayan a restituit administrarea Locului Sfânt instituției islamice Waqf (fundația religioasă musulmană), condusă de Iordania, în timp ce Israelul menținea controlul general de securitate al zonei. Ce durere, să asiguri protecția unui loc, în care poporul tău nu poate desfășura nici o activitate.
• Interdicția privind rugăciunea non-musulmanilor: Dayan a instituit o regulă prin care persoanele de altă religie decât cea musulmană (inclusiv israelienii) puteau vizita platoul Muntelui Templului, însă doar musulmanilor le era permis să oficieze slujbe religioase și să se roage acolo. Dayan a anunțat că israelinilor li se va permite să viziteze Muntele Templului, dar nu să țină acolo slujbe religioase. Dayan considera că Muntele Templului era mai important pentru iudaism ca un loc istoric decât un loc sfânt.
• Desemnarea Zidului Plângerii: Dayan a desemnat Zidul de Apus (aflat la nivelul inferior) drept principalul loc de rugăciune pentru evrei, asigurând astfel concentrarea legăturii naționale și religioase a acestora în acel punct și evitând, totodată, conflictele directe pe platoul superior.
Abordarea lui Dayan a fost concepută ca o măsură pragmatică de detensionare, menită să separe suveranitatea națională de administrarea religioasă; cu toate acestea, ea a rămas, de atunci, un subiect de intense dezbateri politice și religioase.
Ca o paranteză, referitor la relațiile externe, Moshe Dayan a remarcat printre multe altele: „Prietenii noștri americani ne oferă bani, armament și sfaturi. Noi luăm banii, luăm armamentul, dar refuzăm sfaturile.”
Moshe Dayan, de drept și de fapt, a dat Muntele Templului musulmanilor, neamurilor. A făcut ceva, care peste veacuri va fi confirmat, și anume, aici, în Apocalipsa 11:2Dar curtea de afară a Templului ... a fost dată neamurilor. But do not measure the outer courtyard, for it has been turned over to the nations. (turned over = a fost predat sau transferat unei alte entități într-un context formal sau juridic).
Revenim în profeția lui Daniel: Daniel 9:27El (poporul unui domn) va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, (perioadă de 7 ani) dar la jumătatea săptămânii (3 ani și jumătate) va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, (consider aceste moment este la terminarea celui de-al treilea Templu.
Legământul trainic cu mulți în primii 3 ani și jumătate va înlesni construirea celui de-al treilea Templu. După terminarea Templului când poporul Israel, leviții, preoții vor fi în poziția de a aduce jertfe vor fi opriți de cel ce i-a ajutat să construiască Templu, în urma legământului tainic cu mulți. Jertfele planificate să fie aduse înaintea Domnului Dumnezeu nu mai au nici o valoare, în fața jertfei Unsului și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.“ sau în engleză: Daniel 9: 27 He will confirm a covenant with many for one ‘seven.’ In the middle of the ‘seven’ he will put an end to sacrifice and offering. And at the temple he will set up an abomination that causes desolation, until the end that is decreed is poured out on him.
În diagrama de mai jos se pot localiza clădirile principale de pe Muntele Templului, așa cum sunt în zilele noastre.
Pentru ceea ce studiem e foarte important de localizat Dome of the Spirits, care de fapt este Dome of the Tablets este în partea dreaptă a pozei și are o suprafață liberă, pe toată lățimea platformei montane. Domul Spiritelor este de fapt Domul Tablelor, o construcție, situată pe platoul Muntelui Templului din Orașul Vechi al Ierusalimului, o cupolă mică, deschisă, din partea de nord-vest de Domul Stâncii. Pentru musulmani este Domul Spiritelor (Kubbat al-Arwah): potrivit căreia sufletele celor morți se vor aduna în acest loc pentru a se ruga în Ziua Judecății. Pentru israelieni este Domul Tablelor (Kubbat al-Alwah) potrivit căreia Tablele cu cele 10 porunci, ar fi în acel loc, dar în subteran.
Privind, de sus în jos la poză, după zidul Muntelui se pot observa cimitire evreiești. Este locul spre Muntele Măslinilor. Un loc de îngropare acolo, costă până la 100 mii USD. Se speră că aceștia vor fi primii care vor învia. În 2013, când am vizitat aceste locuri am făcut poza de mai jos de pe Muntele Măslinilor
Conform datelor din 2025 există 2,2 miliarde musulmani, pe glob. Desigur că ei vor avea o contribuție importantă, în vremurile din urmă. Cu aceștia Antichristul va face o înțelegere în permisiunea de a construi al treilea Templu pe Muntele Templului. Desigur nu se va putea înlătura Domul Stâncii nici moschea Alaksa, altfel se va isca un conflict mondial musulman fără precedent. Unii spun că va avea loc un cutremur cu distrugerea Domului Stâncii. Musulmanii îl vor construi din nou. Nu pot fi ignorați musulmanii. Antichristul, va realiza o înțelegere cu israelienii și cu neamurile care, în mare parte sunt conduși sau puternic influențați de musulmani.
Arhitectul evreu, necreștin, Asher S. Kaufman, în 1983 a venit cu un plan pentru locul unde posibil să se construiască al Treilea Templu (numit Templu lui Irod, după numele celui de-al doilea Templu), și anume pe direcția Domului Duhurilor.
Proiectul lui Kaufman a revenit în actualitate, de luat în considerare în mod foarte serios în zilele noastre. Încă un amănunt: construirea Templului în zona marcată în roșu va crea posibilitatea ca poarta de răsărit să se deschidă spre Muntele Măslinilor.
Încă ceva, se vede că Poarta de Aur (Golden Gate) este blocată. Va fi șansa să se deschidă și să se creeze legătura directă între Templu și Muntele Măslinilor.
Al treilea Templu va fi un Templu pe teritoriul controlat de musulmani și păzit de israelieni. Deci, curtea de afară a Templului ... a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni. (încă 3 ani și jumătate, a doua parte a Necazului cel Mare), începând cu așezarea Antichristului în Templu.
Apostolul Pavel, face o specificare foarte clară a acestui moment crucial din Necazul cel Mare: 2 Tes 2:1Cât privește venirea Domnului nostru Isus Christos (a doua Venire a Domnului) și strângerea noastră laolaltă cu El, (Răpirea Bisericii) vă rugăm, fraților, 2să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi,(se pare că a fost o epistolă falsă trimisă tesalonicenilor) ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. 3Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Aici se adeveresc cuvintele ce le aude Ioan și le scrie în Apocalipsa 3:2 neamurile vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni. (3 ani și jumătate, a doua perioadă celor șapte ale Necazului cel Mare). They will trample the holy city for 42 months. (trample = A călca în picioare, în mod brutal, cu neglijență, provocând distrugere). Pavel continuă și scrie: 2 Tes. 2:7 taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Cu siguranță, cel ce oprește taina fărădelegii este Biserica, care va fi luată (Răpită) și apoi omul fărădelegii, fiul pierzării își va continua lucrarea fărădelegii.
Privind atent Sfânta Scriptură de fapt sunt menționate cinci Temple: Templul lui Solomon, Templul lui Irod, Templul Biserica, Templul din Necazul cel Mare și Templul din cer, menționat în acest capitol: Apocalipsa 11:19Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis și s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare. Ne vom ocupa de Templul din cer, cu voia Domnului, când vom ajunge la Apocalipsa 15.