"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moto : “Pacea va deschide Porțile închise ale Cerului

Sărbătoarea pascală din 1958 a căzut în data de 13 aprilie. Cercetarea în arhive dovedește că Monica Lovinescu și mama sa, Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu, își scriu reciproc în 1958, de la Paris și, respectiv, de la București, scrisori pascale sfâșietoare, care aveau să anunțe: pe de o parte intuiția arestării iminente a mamei, pe de altă parte, dorul fără sfârșit, după despărțirea de mai bine de un deceniu.

 

Cu o săptămână înainte de Paște, mama îi scrie, din București, fiicei, aflată după cum se știe la Paris:

Născută la Suceava, în data de 19 iunie 1957, într-o casă cu bibliotecă, într-o familie românească tradiţională, creştin ortodoxă, cultivatoare a spiritualităţii europocentrice. Încă de la vârsta de 4 ani, urmează în particular studii de limba franceză, pian, literatură, pictură şi interpretare vocală, cu legendarele profesoare Iacubovici, Erica Popa, Leo-Miza şi Nussbrauch, care au format şi modelat copilului supradotat gustul pentru valoare, muncă şi performanţă. Urmează Gimnazul nr. 1, apoi Colegiul Naţional « Ştefan cel Mare » din Suceava, ca absolventă eminentă, şefă de promoţii şi de două ori olimpică naţională, repurtând numeroase premii şi recunoaşteri regionale şi naţionale.

O carte și un Maestru: Dan GRIGORE: "Cred în orgoliul artistic, nu în vanități"

Uluitoare apariția de la Polirom, în 2016 : Lumea în Si bemol, Dia RADU în dialog cu Dan GRIGORE ! Într-o lume în care toată lumea vorbește de « succesul » cu orice preț, autorul povestește numai despre succesul creat de valoarea reală, adică acel succes adevărat, îndelung așteptat și migălos construit de un copil-minune în ciuda destinului său potrivnic prin veac, navigând existențial printre torentele de ostilitate și de neșansă ale unei lumi lovite de cecitate morală și deontologică. Pentru iubitorii de muzică și de literatură, volumul de față este o bijuterie discretă de colecție. Pe Dan Grigore nu îl admirăm numai pe scenă, interpretând cu virtuozitate o partitură la pian, ci și în arta conversației și a dialogului.

Lia Faur și Șerban Axinte au pus recent la cale un proiect notabil, căutând printre scriitori, de ambele genuri, opinii despre o temă mereu sensibilă: Cum citesc bărbații cărțile scrise de femei. Cartea a ieșit la Polirom, 2017. M-am numărat printre cei ce răspund provocării: Şerban Foarţă • Dan C. Mihăilescu • Bogdan Creţu • Bianca Burţa-Cernat • Alina Purcaru • Doris Mironescu • Simona Preda • Adrian Cioroianu • Dana Pîrvan • Nina Corcinschi • Iulian Boldea • Raisa Beicu • Ruxandra Cesereanu • Doina Ruşti • Ioana Bot • Angela Furtună • Maria Pilchin • Aliona Grati • Cristina Hermeziu • Teodora Coman • Melinda Crăciun • Medeea Iancu • Emil Hurezeanu • Radu Vancu • Al. Cistelecan • Adrian G. Romila • Dumitru Crudu • Felix Nicolau • Robert Şerban • Raul Pavel • Dan Liviu Boeriu • Liviu Antonesei • Angela Marinescu. Scriitori români aflați în temă cu această chestiune de gen din România.

Recitindu-l pe Mircea Eliade, nu se poate să nu ne pară rău că diagnosticul pus de el acum mai bine de 70 de ani redevine atât de actual (fiind vorba, de acum, de o anumită ciclicitate specific românească: tinerii s-au săturat până în gât de destinul acesta de a fi şi a rămâne român. Şi caută prin orice fel de argumentare (istorică, filosofică, literară) să demonstreze că românii sunt o rasă incapabilă de gândire, incapabilă de eroism, de probleme filosofice, de creaţie artistică, şi aşa mai departe. Unul dintre ei se îndoieşte atât de mult de realitatea unui neam românesc războinic, încât îşi propune să citească Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca să verifice dacă într-adevăr s-au luptat vreodată românii cu turcii, şi i-au învins!

Larva noului totalitarism, după o dospire tăcută de două decenii, a dat roade: acoperiţii şi turnătorii de ieri au devenit masă critică printre noi, iar urmaşii lor biologici…elite în structurile de forţă de azi

Toată această făcătură a lumii românești de azi reprezintă reașezarea în puzzle a unui nou totalitarism. Dar, pentru prima oară, procesul are loc prin continuitatea "vechiului" ADN de reţea, în care se împletesc filamentele extremelor. Întărite, eficiente, nemiloase. Orientate împotriva drepturilor omului, care au devenit din nou desuete, aşa cum se întâmpla încă înainte şi în timpul Războiului Rece.

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, martira şi scriitoarea

 

Moto: „Pentru noi două, cuvintele „nu mă uita” n-au niciun rost. Noi două nu ne vom da uitării niciodată; pe lumea cealaltă – deşi, sper, la mare distanţă în timp – am să te aştept, credincioasă şi cu inima plină de tine. Iar tu, dulcea mea dragă, fii îndrăzneaţă, fii vitează: trăieşte, fii fericită şi astfel să împlineşti, mai presus decât am visat, fericirea de a fi avut, al meu, un copil ca tine

 

Fundaţia Simone et Cino del Duca, sub înaltul patronaj al Institutului Franţei, va edita în curând o operă monumentală despre Viaţa spirituală – autori din Europa Centrală şi de Est, începând cu anul 1945 („La vie de l’esprit, auteurs de l’Europe du centre-est depuis 1945”).

Dinu Lipatti este unul dintre artiștii universali de geniu stinși în plină tinerețe. A văzut lumina zilei la 19 martie 1917, în București, şi a plecat, după o boală neiertătoare, în plină tinereţe creatoare, la 2 decembrie 1950, la Geneva.

 

Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu, originar din Judeţul Suceava.

Între feminitate și cerneala de tipar există legături enigmatice și enigmistice. Moda de lux interferează cu snobismul vieții de scandal, boema cu revoluțiile, manifestul cu jurnalul intim, reveria filozofardă cu poezia de ocazie, tentațiile de emancipare politică și de gen cu exprimarea sufletului ferecat în colivie, revoluția socială cu revanșa de castă, globalizarea eliberărilor economice cu autohipnoza de supraviețuire.

Dintre toate meseriile artistice practicate și de femei, cea de scriitoare este mai periculoasă, prin înarmarea ei cu discurs anti-sistem. În ultimul secol a sporit și numărul de femei actrițe, regizoare, compozitoare sau interprete de operă.

În memoria Eroului român necunoscut - În memoria lui Ion și a lui Gheorghe (Gicu)


România este o țară parcă născută pentru tragedie, iar poporul român s-a remarcat de-a lungul timpului prin răbdare și mlădiere (după cum spunea încă de acum aproape un secol Henri Prost în Destin de la Roumanie), adică două virtuți care i-au fost de folos pentru a renaște, într-un destin istoric regional dominat de regimurile totalitare și de subversivitatea vecinilor expansioniști, dar și de politicile naționale nu întotdeauna corecte.

 

Lunile noiembrie și decembrie, acum, după Ziua Veteranilor, sunt prilej de amintire și de cinstire a memoriei eroilor români (dar nu numai ei), care au căzut în cea mai mare încleștare din istoria militară, în operațiunile de la Stalingrad. România a  inaugurat abia de un an prima necropolă de război unde au început să fie adunate cele aproape 200 000 de rămășițe omenești, cîte se pare că au rămas din armata română la Volvograd (fostul Stalingrad).